Enola Day: Reculul dictaturii în Europa de Est. România recuperează!

    de Lajos Notaros | 18 octombrie 2018, 9:56 AM | Opinii

    29

    Rămasă oarecum în urmă, România lui Liviu Dragnea recuperează puternic față de fruntașe precum Ungaria sau Polonia, noile ordonanțe de urgență pe legile justiției indicând cât se poate de clar de unde venim, ce facem și încotro ne îndreptăm.

    În Europa postbelică, nicio țară, nici măcar în anii cumpliți ai terorii comuniste, nu accepta să fie numită pe față dictatură, numele oficial al țărilor scoțẫnd în evidență minciuna inventată de revoluția rusă, după care noua putere ar fi a poporului, a munictorilor și țăranilor înainte de toți.

    Soviet înseamnă sfat, adică consiliu, adică conducere în comun, un fel de parlamentarism dus până la extreme, prezent și în cea mai mică organizatie din țară. Astfel URSS însemna uniunea republicilor socialiste a sfaturilor, adică, cel putin în slogane și propagandă, un fel de republici în care puterea poporului a fost transpusă în practica cotidiană, aproape directă.

    Teritoriile cucerite după cel de al doilea război au devenit la rândul lor republici populare, obrăznicia minciunii pe față întrupându-se în jumătatea din Germania, preluată de sovietici și care, ca o sfidare la adresa celeilalte jumătăți, rămase la occidentali, mergea până a declara noua colonie sovietică drept democrație: Republica Democrată Germană.

    Ideea este că niciun dictator, nici o clică autoritară nu recunoaște calitatea ei uzurpatoare, susținând până în pânzele albe că este reprezentantul legitim al poporului, conducând democratic în numele acestuia, reprezentându-se ca cea mai înaltă autoritate a voinței populare.

    Obiceiurile vechi se pierd cu greu, convingerile și atitudinile moștenite revin în forme schimbate, ceea ce nu se schimbă este apetența venală în interes propriu pentru putere, dorința ca această putere să reziste cât mai mult, dacă se poate până la moarte.

    Distincția dintre democratul autentic și cel în piele de lup este cât se poate de simplă: cel din urmă minte cu nerușinare, cu zâmbetul parșiv pe fată, chiar și atunci când vine vorba de cele mai nesemnificative chestiuni.

    Și pentru că, așa cum ne-a învățat Lenin și alții de teapa lui, o minciună repetată la infinit devine adevăr, trebuie doar să alegi cu grijă minciuna pe care s-o repeți până la saturație.

    Dacă Viktor Orban se prezintă mai nou ca expresie a voinței populare atunci când monopolizează presa și sectoarele de stat ale economiei și culturii, Dragnea, un admirator declarat, și ai lui se erijează și ei în reprezentanții poporului atunci când, vezi, Doamne, se revoltă împotriva  așa zisului arbitrariu din justiție, împotriva „binomului” (termen inventat de Ion Cristoiu, un activist de viță-veche al statului paralel comunist) despre care nimeni, din „statul paralel în care trăim mai nou cu toții nu știe cu exactitate ce reprezintă.

    Mechanismul sau mechanismele de a ajunge din democrație la sisteme autoritare sau chiar dictatură sunt foarte simple și folosite în fel si chip din cele mai vechi timpuri.

    O majoritate parlamentară condusă de un personaj hotărât să-și apere interesele sub orice formă ahtiată după putere care transformă pe nesimțite reglementările și legile astfel încât acestea să servească interesele sale de grup sau chiar de persoană – reprezintă de fiecare dată începutul.

    Poporul, cei mulți, nepricepându-se la chichițele juridice, trece usor peste astfel de schimbări, considerându-le simple jocuri de putere cu care el nu are treabă – jucăria domnilor, după o veche expresie care spune multe – nemaivorbind de oportunitatea pe care mai nou o oferă mijloacele moderne de comunicare, în frunte cu site-urile de socializare, de a propaga nonstop și pe toate canalele informațiile cu care o guvernare pusă pe rele pur și simplu îndobitocește electoratul, asigurându-și aceea susținere populară care – în ideea democrației care tocmai se fură –, o legitimizează.

    Este exact ceea ce se întâmplă de o vreme, prin măsurile care atacă fundamentul juridic al statului de drept, în România, prin aceste transformări ale legilor în interesul clicii lui Dragnea, prin demonizarea tuturor care încearcă să se pună de-a curmezișul sau să arunce un spot de lumină pe gașca pitită în umbra din ce în ce mai palidă a fragilei democrații clădite în România în ultimii 25 de ani.

    Justiția, tradițional și familiar celor care expopriază puterea în interes propriu, trebuie să fie lacheul care îi servește în costum de gală pe cei cocoțați astfel pe vârfurile puterii, indiferent de calitățile lor lipsă sau de venalitatea și ipocrizia lor.

    O justitie independentă, garanție a statului de drept, este inamicul cel mai puternic al tendințelor autoritare, al dictatorilor în devenire, de aceea ea trebuie castrată, adusă în poziția pe care o aveau eunucii în legendarele haremuri ale Orientului celor o mie si una de nopți.

    Preocupați de grijile cotidiene, pierduți în avalanșa de știri pentru spălarea creierului, trecem lejer și peste informațiile care ne vin prelucrate cu grijă de la cei care tocmai acum ne scot covorul statului de drept de sub picioare, lăsând grija pentru viitorul țării unei categorii de care zâmbim condescendent, îi etichetăm cu superioritate iar dacă insistă îi și trimitem undeva cu haștagul lor tâmpit cu tot.

    Mai grav e că în țara lui Bulă și a șmecherilor care se nasc pe bandă rulantă, a inteligenților neînțeleși și de aceea puși mereu pe poante de doi lei bucata, o gașcă de semianalfabeți, o adunătură de borfași care nu sunt luați in serios nici pe lavita de la Videle, ne joacă cum vrea mușchii lor iar noi, în loc să spunem ajunge, zâmbim tâmpi în marea noastră înțelegere și înțelepciune.

     

    PS. Am scris acest text, aruncându-mă în vâltoarea politicii de nivel national, liniștit în ceea ce priveste Aradul, în fond dacă mai nou văcuțele au început să umble noaptea pe Corso, pe aici nu mai avem despre ce vorbi…

    Distribuie articolul

    Comentarii

    1. ”Ideea este că niciun dictator, nici o clică autoritară nu recunoaște calitatea ei uzurpatoare, susținând până în pânzele albe că este reprezentantul legitim al poporului, conducând democratic în numele acestuia, reprezentându-se ca cea mai înaltă autoritate a voinței populare.”
      Oare cine este dictatorul sau clica autoritara?
      Cine este minoritatea care se revendica ca fiind reprezentativ pentru majoritate, PSD-ul sau asa zisa dreapta?
      PSD-ul de bine de rau are in spate niste alegeri.
      Fiorosii astia din dreapta, ce si-o fac cu dreapta, ei nu fac oare acelasi lucru, cu deosebirea ca ei au pierdut alegerile?
      Referirea, plansul si vaicareala privitoare la aceasta justitie firava si tanara care este abuzata de majoritatea de stanga … releva incapacitatea autorului de a sesiza manipularea, incapacitatea de a intelege si accepta ca nu este nimic de aparat la justitia noastra fiindca este absolut corupta si nefunctionala.

      +1 voturi
      +1
      -1
          • Nu e vorba de impartialitate, aia e in Caragiale.
            Jurnalismul merge pe valoarea informatiei, oportunitate si prioritate.
            Când rochitele Doamnei Iohannis vor schimba legile jutitiei sau tacerile sotului vor pune in pericol siguranta nationala, vom scrie, fiti pe pace.
            Local nu scriem despre Caprar sau Fifor, doar accidental, ca aici nu ei sunt amenintarea, ci penelistul Falca. Sperc ca nu insinuati ca nu scriem despre el.
            Sau vreti sa vorbim despre ce nu conteaza.
            Alea se numesc nonstiri si se precticau pe vremuri, repectiv pe vremea cand Dragnea si ai lui erau secretari de partid la SMT, nu la guvernul României.

            0 voturi
            +1
            -1
            • Păi stimate E. Nola, din moment ce nu ați scris când aveați ce scrie, când foarte curios dumneavoastră erați cuprins de o profundă tăcere, probabil admirând tot „rochițe”, acum considerați că doar legile justiției și siguranța națională sunt teme demne de luat în colimator, de parcă „corul hulitorilor” nu se aude suficient peste tot în media românească. Eu nu spun că „tema” nu este de interes. Dar mă întreb a cui este „actualitatea prioritată și extrem de oportună”, sau … nu vă dă de gândit tocmai „tăcerea și rochițele”? Ori vizitele la sumituri de unde se întoarce cum a plecat. Să nu mai vorbim de faptul că dumneavoastră îl credeți un „sfânt” pe proful de fizică, cu case cumpărate din meditații. Apropo, nu v-ați întrebat nici o dată dacă johănel a plătit impozit pe sumele obținute din meditații? Poate asta nu contează. Desigur … nu este cum spuneți „de actualitate”.

              Știți cum este, fiecare vede ce-și dorește să vadă. De ex. dacă stai aproape de un perete, nu vezi decât că el este roșu. Dar dacă, faci câțiva pași înapoi și privești din nou, observi că de fapt peretele „roșu” este o roșie 10 la kil, ce se alfă pe o plută, printre altele zeci, care arboreaza același jolly roger, pe o mare din dolari și euroi, sub un cer de furtună cu note de ciclon tropical de gradul 5, sub care se află o masă infinită de gură-cască.

              Dar sigur, probabil eu sunt de vină, că nu înțeleg „oportunitatea și prioritatea”. De parcă românii se însănătoșesc din adrenalina taurină provocată de roșu și luându-și dozele zilnice de gaze toxice din Centru.

              --2 voturi
              +1
              -1
        • Care este diferenta intre clica si partid romanesc sau intre partid romanesc si casta, sau intre partid romanesc si oranizatie mafiota?
          Diferentele eu nu le vad sau oricum nu sunt evidente si nici definitorii, in schimb asemanarile sunt frapante.
          Fe ca vorbim de organizatii mafiote, caste, clici sau partide romanesti vedem ca:
          – accesul la beneficiile apartenentei la organizatie sunt decise de conducerea organizatiei si nu se poate face recurs la nici un alt arbitraj.
          – reprezentantii organizatiei sunt recursivi, se aleg ei pe ei. Ceilalti membrii nu au drept de vot privind desemnarea conducerii (nu un drept real ci poate o simulare de drept).
          – organizatiile sunt fatade pentru interesele de grup ale grupului aflat la conducerea organizatiei.
          – deciziile sunt netransparente, promovarile sunt pe criterii de slugarnicie fata de conduecere. Comptetitia, concursul, concurenta, competenta sunt doar gargara.
          – orice opozitie, alta decat cea de fatada, este brutal, pe ascuns si eficient descurajata.

          +1 voturi
          +1
          -1
    2. Se poate comenta de dragul comentariului, mai nasol e cand sustii afirmatii pe care nu le poti proba.
      Ma rog, asta-i frumsetea noilor mijloace de comunicare.
      Insa, Domnule Peterpan, cu tot respectul, trebuie sa faceti diferenta intre un jurnalist care isi da numele si persoana comentariului si comentatorii anonimi care dau din tastatura.
      Nu intru in amanunte ca a polemiza merita doar cu cel care isi asuma afirmatiile si le probeaza.
      Doar atat: nu am facut jurnalism de partid nici macar cand am lucrat, un an, la singurul ziar in limba maghiara din Arad.
      In general, sau esti jurnalist sau esti propagandist de partid, impreuna nu functioneaza.
      Daca am tacut, nu am facut-o pentru ca tineam pumnii cuiva, ci tineam pumnii pentru societatea in care traiesc si speram sa se schimbe ceva.
      De altfel, este o lege nescrisa a jurnalismului in democratie, poate ati uitat-o: celui nou in functie ii acorzi un moratoriu, de obicei jumatate de an, sa vezi de ce este in stare, nu critici fiindca nu-ti place de el, ci pentru ca nu face ce trebuie.
      Nu-mi atribuiti idei si comportamente pe care le cunoasteti din proprie experienta.
      Si da, strict jurnalistic, acum prioritatea numarul unu este atacul impotriva justitiei, un atac care poate desfiinta tot ce s-a facut pana acum din 1989.
      Nu exista prioritate jurnalistica mai importanta, cine spune altfel minte, Domnule Peterpan.
      Sau se prosteste…sau e in solda mafiotilor..

      +2 voturi
      +1
      -1
      • „De altfel, este o lege nescrisa a jurnalismului in democratie, poate ati uitat-o: celui nou in functie ii acorzi un moratoriu, de obicei jumatate de an, sa vezi de ce este in stare, nu critici fiindca nu-ti place de el, ci pentru ca nu face ce trebuie.”

        Eu nu sunt ziarist de meserie și nici nu am avut pretenția să fiu unul. Este vorba despre Opinii și discuții pe marginea lor, … fiindcă nu ne ocupăm de atacuri la persoană. Nu-i așa? Alegerea mea de a comenta sub pseudonim am explicat-o și public. Dar probabil ați sărit-o. Nu-i nimic. Se mai întâmplă. În principiu nu are importanță cine sunt, din moment ce discutăm „opinii” și nu ne războim pe plan personal.

        Și atunci, hai să trecem la a discuta cu materialul clientului. Că văd că discutăm de lucruri sfinte în Biserica Democrației și mă acuzați, consider eu pe nedrept, că ași fi interesat să discut „de dragul comentariului”.
        Întrebare: – Am înțeles eu bine că în citatul de mai sus, vă referiți la johănel din Sibiu?
        Dar, stimate E. Nola, după aritmetica învățată de mine în clasa a I-a, au cam trecut de mai multe ori 6 luni de moratoriu, acordat de dumneavoastră Păpușii numite în funcția de președinte. În cazul lui văd ca faceți derogări repetate de la o „lege nescrisa a jurnalismului in democratie”. Pot concluziona fără să exagerez că vă „place de el”. Sunt îndretățit să o fac, fiindcă au cam trecut cele 6 luni de moratoriu pe care ar fi trebuit să vi-l acord.
        Ce a făcut johănel bun pentru societatea căreia îi țineți pumnii? Concret. Ce??? … că din primul moment a declarat război PSD-ului, că au câștigat alegerile, ce de fapt le-au pierdut cei de dreapta???
        Dar deja știu din experianța unor dezbateri anterioare pe aceeași temă, că în mod sigur veți scoate din mânecă argumente să-l spălați „curat murdar” și de data asta pe johănel, întruchiparea nevinovăției în sistemul coruptilor din România. El și Sfânta Fecioară a Statului de Drept … ce, ca să vezi drăcie, parcă tot de prin Sibiu a venit la Bucale să scape țara de corupții de o singură culoare … sau incolori, dar incomozi găștii prezidențiale.

        „Strategia e clară: să nu fie unul fără muscă pe căciulă!
        Cei care au votat PSD-ul se pot simți bine: programul se respectă până la virgulă, Dragnea nu se joacă, așa cum a reușit să scoată morții la vot, a reușit acum un guvern de zombi, un executiv care execută doar ordinele venite de la stăpânul din Pădurea Nebună (Teleorman în turcă).”

        Asta scriați dumneavoastră la 5 ianuarie 2017. (fac abstracție de la celălalt articol din 15 decembrie în care a început atacul, dar mai cu perdea și plin de aluzii ce de fapt prognozau ce urma să vie)
        Și atunci, fără să fiu ironic, vă întreb: – Cum stăm în acest caz cu „Moratoriul” și cu „… sa vezi de ce este in stare, nu critici fiindca nu-ti place de el, ci pentru ca nu face ce trebuie.”

        Deci să ne înțelegem foarte bine, nu este o chestiune personală, este o chestiune de neutralitate și de așa cum bine spuneți chiar dumneavoastră „celui nou in functie ii acorzi un moratoriu, de obicei jumatate de an, sa vezi de ce este in stare, nu critici fiindca nu-ti place de el, ci pentru ca nu face ce trebuie.” Adicătelea chestiunea cu „atacul la persoană”, doar fiindcă persoana nu vă este simpatică. Probabil nu vă place mustăcioara lui, privirea, vocea sau mai știi … nu vă place Teleormanul. Azi aveți tot dreptul să nu vă placă. Dar pe 5 ianuarie nu făcuse nimic „Guvernul 0 …”.

        ATENȚIE!!!
        Mă simt obligat să subliniez, că nu mă număr printre simpatizanții și susținătorii lui Dragnea. Mai pe șleau, nu încerc să-l apăr pe Dragnea și nici nu mă interesează să le fac nefăcute, toate „făcăturile” acestuia.

        0 voturi
        +1
        -1
        • Voi fi scurt: ideea de la care porniti este falsa: nu la Iohannis ma gandeam, ma gandeam inclusiv la Dragnea cand afirmam ca este necesar si se recomanda in jurnalismul politic un moratoriu.
          De Iohannis tac fiindca nu prea am ce spune, rochitele sotiei nu ma intereseaza iar jocul sau nu iese din cadrele constitutionale, se poate chiar afirma ca este cel mai “constitutional” președinte al Romaniei din toate timpurile.
          Nu-l simpatizez de loc ca persoana, dar nu ii pot reprosa nimic ca presedinte, am mai sups-o, se pare ca uitati repede, funciar sunt om de stanga, nu-mi plac fundamentalismele de nici un fel, imi place buna dispozitie, veselia, convivialitatea si consider ca un politician nu trebuie – nici nu are cum – sa se ocupe de abstractiuni gen natiune, istorie, trecut glorios si viitor naprasnic.
          Nu, el ar trebui sa se ocupe de oamenii care l-au ales, de nevoile si grijile lor, de societatea prezenta care tocmai asta asteapta de la el.
          Daca nu o face inseamna ca este demagog si hot.
          Iohannis tace prea mult si se gandeste bine pana ia o decizie, poate asta nu convine temperamentului focos balcanic.
          Cu atat mai bine, sunt chiar curios sa vad ce se intampla la anul si anul care vine pe urma…
          De Dragnea nu prea ai ce discuta, nu se pune problema ca ati putea fi de p[artea lui.
          El este hot cu acte in regula, orice discutie despre el este exercitiu artistic: el n-are ce cauta iin politica romaneasca.
          iar asta este diferenta intre Iohannis si Dragnea: nu ai cum sa-i compari…daca totusi o faci, din nou, sunt 2 posibilitati…
          Nici una nu te onoreaza.

          --1 voturi
          +1
          -1
          • „De Iohannis tac fiindca nu prea am ce spune …”
            Da, exact această consecventă tăcere în cazul sasului din Sibiu, de la un om ce știe ceva mai mult decât „Cățeluș cu părul creț, …”, mi se pare mie suspectă. Să nu ai ce „spune”, este în sine o „declarație evidentă”. Când ai ce spune despre toți și mai toate subiectele politice, pare cel puțin curios că doar despre unul singur, ai un lapsus, se termină inspirația, ai un subit „orbul găinii”, vezi totul „constituțional” și îl „neglijezi” intenționat de parcă ar fi „omul perfect”. Nu este, nu a fost și nici nu va fi. Și atunci de ce această lipsă de preocupare de a scoate lupa și analiza în cele mai mici particule, zicerile și faptele unui „bățos” plin de sine? Probabil că-l „citiți” cu ochelari polaroizi.

            +1 voturi
            +1
            -1
            • Chestia cu Sibiul este veche si, Doamne ce treaba, este singura cu care de ani de zile i se scot ochii opiniei publice.
              Ar mai fi si nazismul inveterat prin faptul ca sasii si-au primit inapoi cladirile care odata au apartinut unor organizatii naziste.
              La vremea respectiva am scris, Domnule Peterpan, nu are rost sa rod un os, asa cum fac scribalaii de servicii, pana imi tocesc dintii iar osul este aruncat la altii.
              Dupa cate stiu, Iohannis, unic in istoria tarii, a renuntat la acea proprietate in favoarea Romaniei, deci autogol.
              Nu este batos si plin de sine, asa este el, un sas ca plopul, cam autist, ca majoritatea de altfel a fizicienilor de vocatie, foarte serios, foarte indragostit de nevasta – ma rog, orice barbat poate gresi aici – si foarte hotarat sa faca cum e mai bine.
              Tot o trasatura germanica, de multi neinteleasa si care, da, nu de putine ori naste monstri…
              Eu zic s-o lasati mai moale, Domnule, ca va inervati degeaba…

              0 voturi
              +1
              -1
            • Defintiv sunt ochelari polaroizi. 🙂
              Dar în fața celor ce vă citesc … și ăștia nu e mulți, cel puțin ce vă înțeleg, ar trebui să o recunoașteți public că-l favorizați, … tocmai prin tăcerea cu care-l onorați. Dar el știe chestia asta? Ar trebui să o știe. Eu așa zic. Că doar nu vă dau afară banii din casă.

              De fapt toți avem „slăbiciuni”, că altfel nu am mai fi normali. Chiar dacă plopul este cam cârn și pe alocuri găunos, în cazul dumneavoastră.

              Iar chestia cu „deci autogol”, a fost doar așa să se fofileze dintr-o chestie cu „fals în declarații și înscrisuri”, exact la fel cum încearcă acum saudiții să o bălmăjească cu ziaristul măcelărit pe consulatul din Turcia. Penibili! Că doar nu suntem toți veniți cu autostopul de la Brad la Arad, să ne … „devotăm” binelui comunității și suntem nevoiți să ni se citească, că de o facem singuri nu înțelegem mare lucru.

              „… si foarte hotarat sa faca cum e mai bine.” Aici sunt de acord cu dumneavoastră 100%. Dar „îngrijorarea” noastră este că „Oare pentru cine?”. Că doar nu pentru nație cum de repetate ori a spus-o.

              Iar cu „sfaturile medicului”, puteți începe o rubrică specială, dacă și în acest subiect aveți „ceva de spus”. Dar Mulțumesc de cât de grijuliu sunteți, însă vă asigur că sunt echilibrat (mai ales în mediul superb în care mă aflu de o vreme), doar că-mi mai intră câte o musculiță de oțet în ochi, citindu-vă.

              0 voturi
              +1
              -1
    3. D-le Nola! Daca Viktor Orban a castigat alegerile in mod democratic, la fel si PSD-ul, ales de popor la urne, de ce d-voastra un mare “democrat” nu le recunoasteti victoria si dreptul de a guverna?! De ce-l vorbiti de rau pe Lenin, cand ,de fapt, d-voastra simpatizati cu sponzorii revolutiei infaptuita de acesta?! Fiti sincer! Intre un nationalist gen Viktor Orban si un internationalist gen Soros G. , cat de mult adorati cea de-a doua optiune? Cata finete si amabilitate afisati la prima vedere, dar cat de malitios deveniti cand sunteti calcat pe co2.

      0 voturi
      +1
      -1
      • E bine cand citesti un text sa nu proiectezi propriile prejudecati in mintea autorului.
        E mai intelept.
        Nu de alta, dar asa nu poti fi contrazis.
        Pe urma e bine sa ai ceva cunostinte istorice cand te apuci sa comentezi politica.
        Asa afli, de exemplu, ca multi dictatori au ajuns dictatori in urma unor alegeri democratice.
        Cel mai celebru dintre ei este Hitler.
        DE fapt aici este punctul slab al democratiilor din cele mai vechi timpuri, ca permit alegerea unor oameni care au ca scop desfiintarea democratiei.
        Eu nu l-am vorbit de rau pe Lenin, pe Soros insa nu-l simpatizez chiar daca nu este internationalist, ci unul dintre cei mai mari speculanti la bursa din cate a vazut capitalismul.
        Nu-l simpatizez, stiti de ce?
        Eh, nu va spun, poate reusiti sa va dati seama singur.
        In orice caz nu pentru ca eu nu am primit niciun leu de la fundatiile sale, spre deosebire de Viktor Orban si altii ca el.
        Nu, nu intrati la idei, nici Lenin n-a primit, el a primit bani si un tren blindat de la guvernul german de atunci.
        Stiati asta?

        0 voturi
        +1
        -1
        • Cititi planul ” Marburg”! o sa vedeti ca Lenin si revolutionarii sai au primit bani de la internationalistii de ieri, globalistii de astazi. Nu Germania a finantat bolsevismul, chiar daca la momentul acela le-a convenit pacea cu zona de est. Insa stiti prea bine ca tot Germania la putin timp si-a sacrificat poporul in scopul eliberarii lumii de ciuma rosie. Si nu o tot mai dati cu democratia vs. dictatura, ca nu ne speriati, atata timp cat Pistru, Caprar, Glad Varga, Calimente, Scheau, etc. ne sunt reprezentantii!

          0 voturi
          +1
          -1
          • Tratați istoria pe baza ideilor pe care vi le furnizează pseudoistoria conspiraționistă.
            Nu există planul Marburg, ci un așa zis plan Marburg, o teorie conspiraționistă marginala, foarte iubită de publicațiile de acest gen din România.
            Faptul însă că Lenin, împreună cu Krupskaya si 30 de “revoluționari” a plecat din Zurich în aprile 1917 cu un tren pus la dispozitie de guvernul german și care a calatorit protejat prin Germania Suedia, Finlanda ca sa ajunga la St Petersburg este un fapt bine documentat din toate punctele de vedere.
            Mai mult decat atat, este documentat ca la plecarea din gara Zurich un grup de peste 100 de rusi au organizat o demionstratie impotriva lui Lenin, numindu-l spion german si urandu-i sa fi spanzurat de cum ajunge in Rusia.
            Astea sunt fapte documentate, nu scorneli si interpretari fantasmagorice ale unor fapte de catre minți infierbantate.
            Faptul ca operati cu aceste concepte de istorie conspirationista este dovedit si de confuzia elementara pe care o faceti intre internationalistii de ieri cu globalistii de astazi.
            Inteleg din ce spuneti ca sunteti adeptul nationalismului de astazi, continuatoare nationalismului de ieri, inclusiv din vremea lui Ceausescu.
            Va urez toate cele bune si va recomand sa cititi carti, nu articole online de pe site-uri trei la leu…

            +1 voturi
            +1
            -1
    4. Instaurarea comunismului in Rusia, la 7 noiembrie 1917, nu a fost-catusi de putin-un act spontan, ci rezultatul unui amplu proiect secret( Planul Marburg), pregatit minutios in afara Rusiei, si finantat generos de marii “bancheri internationali”. In primul rand, de cei de pe Wall Street: Jacob Schiff, J.P. Morgan, Otto Kahn, Paul Warburg, John D. Rockefeller, Henry Harriman, Frank Vanderlip. Finantarea bolsevicilor de catre Wall Streetera intermediata de banca suedeza “NYA Banken”, condusa de bancherul promarxist Olof Aschberg. Sunt date istorice documentate , discutate de istorici, nu articole de net, cum incercati d-voastra sa bagatelizati si dezinformati. Nu-i puteti prosti pe toti si tot timpul!!!

      0 voturi
      +1
      -1
      • Nu prea mai are sens sa incerc sa prostesc pe unii si pe altii, din moment ce au facut-o inaintea mea ceilalti.
        Pe care ii cititi, vad, asiduu.
        Istoria este un pic mai complicata, de aceea nu poate fi pregatita dinainte minutios sub nicio forma.
        Asta, pentru credinciosi, este apanajul exclusiv a lui Dumnezeu.
        Faptul ca prabusirea Rusiei era in interesul multori grupuri financiare, care au incercat sa “ajute” istoria este o poveste ruginita, bravo ca ati descoperit-o in cele din urma.
        Faptul ca era in interesul Germaniei inainte de toate – Basarabia s-a unit cu Romania sub control german, dupa prabusirea tarismului, cam in perioada cand Lenin o lua spre St Petersburg din Zurich – este un loc comun printre istoricii seriosi si pe care, in mod evident, nu-i frecventati.
        Dati-i inainte, e mult mai comod sa crezi ca ai dreptate, decat sa te indoiesti.
        Problema e, din pacate, ca dupa un alt scenariu conspirationist si nu numai, de la Descartes incoace, gandirea incepe cu indoiala…

        0 voturi
        +1
        -1
    5. Incerc sa gasesc un cuvant care sa redea, sa defineasca, sa exprime, macar un pic, montruozitatea pe care o reprezinta astfel de propozitii: ”prin măsurile care atacă fundamentul juridic al statului de drept, în România” si nu reusesc.
      Nu puteti, va rog, ajuta sa intelegem la ce va referiti?

      +2 voturi
      +1
      -1
        • Se ajunge cumva in punctul in care nu mai este de facut nimic. Ura si orgoliile acopera orice posibilitate de comunicare coerenta.
          Mi-as dori, desi imi dau seama ca este naiv sa astept asa ceva, sa ajungem sa iesim, noi cei peste 50% absenteisti la vot doar pentru ca altfel s-ar instaura o dictatura a urei de dreapta. Mi-e groaza sa-mi imaginez un rezultat la alegeri generale in care sa castige aceasta dreapta revansarda, manata de ura si populata de jeguri si impostori mai urati decat cei PSD-isti, cu competente pe partea de manipulari in media, fara nici o dorinta de a face ceva (ma gandesc la guvernarea lui Boc, de dreapta cu modificarile legislative impuse fara nicio consultare de Macovei, de furturile desantate a trupetilor lui Basescu).
          Imi aduc aminte de modificarile la sistemul electoral prin care s-a trecut de la alegerea primarilor in doua tururi la alegerile intr-un singur tur, la alegerile in sistem proportional prin compensare, schimbat iarasi in sistem proportional pe liste blocate, presedintii de consiliu judetean alesi direct tot intr-un singur tur. Imi aduc aminte de un referendum ticalos de reducere a numarului de parlamentari (dezirabil) insa legat de trecerea la un sistem unicameral (indezirabil), manipulare ordinara cu interes electoral evident. Imi aduc aminte de erate ale Curtii constitutionale foarte convenabile insa absolut incredibile ca demers juridic in acel asa zis stat de drept pe care il apara cu o indarjire demna de alte cauze.
          Si da, aveti dreptate, si Hitler a ajuns la putere pe cale democratica. S-a cocotat pe ura.

          0 voturi
          +1
          -1
        • Pentru ca UNII (probabil pe caei mai convinsi ca detin adevarul absolut si ca au o datorie sa-i ajute pe toti, inclusiv pe cei ce nu vor sa fie ajutati) nu prea pot sa accepta ca ALTII vor sa fie, sa ramana anonimi, eu prefer sa-mi schimb mai des pseudonimul.
          Daca nu va place puteti sa ma blocati sau schimbati regulile astfel incat sa fie totul idilic, cum va doriti.
          Puteti si sa imi duvulgati identitatea de cate ori va deranjeaza (este suficient o sigura data si, ca in cazul celuilalt ziar la care am facut referire, sa nu mai deschid niciodata acel site).
          Intr-un alt articol serbati numarul de vizitatori record. Poate ca, doar poate, o parte din acestia intra sa citeasca comentariile care de multe ori depasesc nivelul articolelor (nu ale mele) sau care prezinta perspective care nu prea vin dinspre presari.

          0 voturi
          +1
          -1
          • Domnule, Pseudomulte, nu se pune problema nici sa va blocam, nici sa va deconspiram, speram ca ati realizat asta pana acum.
            Mai mult decat atat, va invit sa mai gasiti un publicist in presa romaneasca care raspunde regulat si fara exceptie comenturilor care se preteaza sau pun probleme, incercand sa faca din asta o regula, avand in vedere aceasta caracteristica noua si plina de oportunitati ale presei online, una dintre putinele avantaje absolute ale acestei noi forme de a face presa.
            Cu alte cuvinte imi reprosati ceva complet aiurea, cum ca as avea ceva cu comentariile sub pseudonim, desigur, acord un plus de importanta celor care vin in nume propriu, in fond asumarea propriei identitati este o calitate in toate si pentru toata lumea.
            Dar inteleg si jocul cu pseudonimele, insa aceasta saltareata atitudine a Dumneavoastra ma ingrijoreaza din ratiuni mai mult sanitare.
            Si acum despre ura.
            Aici aveti dreptate cand o atribuiti altora, poate chiar multor comentatori, sunteti insa in eroare maxima daca mi-o atribuiti mie.
            Nu insist, Domnule Pseudonim, este una dintre marile mele lipsuri: nu sunt capabil de ură, chiar sunt dezarmat in fata ei.
            Si nici nu vreau sa ma inarmez.
            Aici este, probabil, problema unora: confunda niste idei, principii, experienta, oaresce cunostinte cu ura.
            Nu, Domnule, nu-l urasc nici macar pe Dragnea, pe Dancila o consider o victima si mi se pare absolut penibil din partea lui Dragnea ca se foloseste de ea.
            Va mai spun ceva: nici pe Ceausescu nu l-am urat. L-am considerat o eroare, cum au mai fost multe, un dobitoc bolnav de putere care nici nu-si va da seama ce l-a lovit la momentul oportun.
            Tocmai de asta, in momentul in care a fost ucis, am stiut ca nu ne putem astepta la nimic bun din partea celor care s-au catarat in fruntea revoltei.
            Si inca ceva, Domnule Pseudo: ca unul care a trait pe strada, dar si in birourile aradene ale noii puteri, zilele din Decembrie 89 va asigur ca atunci in sufletul oamenilor nu a fost ura, ci bucurie si speranta.
            Faptul ca in anii care au urmat aceasta rezerva de aur a fost furata si inlocuita cu ura se datoreaza tocmai celor care au permis ca Romania la ora actuala sa fie condusa de un hot cu ajutorul unei papuse stricate.
            Fara ura, e o constatare pur si simplu…

            0 voturi
            +1
            -1
            • Mie mi se pare ca nu faceti altceva decat sa divagati.
              Privind ura pe care o rostogoliti – ea este reala chiar daca vi se pare ca nu urati pe nimeni. SE poate, nu stiu. Ce vad insa este ca rostogoliti ura. Indemnati oameni sa-i urasca pe altii. NU criticati, fiindca critica inseamna argumente rationale. Nu, doar indemnati la ura.
              NU va place o clica si acreditati idea ca daca clica care a ajuns la putere democratic este data jos, cu forta, vor veni niste politicieni adevarati. Fals! Va veni o alta clica, una mai revansarda!
              Eu cred ca faceti deservicii dreptei pe care o sustineti prin simplul apel la desfiintarea rezultatului alegerilor pentru revenirea unei drepte plina de venin. Mai ganditi-va la deserviciile pe care o trupa de dementi ca Macovei o fac Romaniei, alarmand, provocand si promovand situatii chiar adevarate (din pacate adesea nici nu sunt adevarate).
              Privind pseudonimele utilizate tin sa va amintesc ca un coleg al dvs. si-a permis sa nu dea doi bani pe anonimatul pseudonimului. Totusi ce va deranjeaza? Vreti coerenta? Solicitati firmei de IT care administreaza site-ul sa creeze o posibilitate de logare care sa garanteze acest anonimat. Imi reprosati mie deficientele care se afla sub controlul dvs.
              Eu, sincer, nu sunt deloc, absolut deloc curios cine este E Nola. Nu am cautat sa vad cine este Notaros. Am auzit ca ar fi prof universitar la faculta de ziaristica de la Goldis. NU ma intereseaza. Eu comentez niste texte si nu critic persoana, nu ma intereseaza persoana … spre deosebire de altii, care nu mai pot de grija mea.
              As putea sa va sugerez, in stil portocaliu de tortionari, sa supuneti la vot interdictia de a mai scrie cineva comentarii sub anonimat. Sunt convins ca veti avea succes fiindca numarul celor care mor de grija altuia este mai mare decat al celor care comenteaza sub pseudonim. Sa desparitm iarasi oamenii, in cei care sunt pentru anonimat si cei care sunt impotriva, sa-i facem sa se urasca intre ei si sa se desfiinteze.
              Sa aducem cuvantul DIHONIE in societate si sa-l facem rege al noii democratii populiste sau populare.

              +1 voturi
              +1
              -1
            • Inseamna ca eu stiu mai multe despre Dumneavoastra decat Dumneavoastra despre mine.
              Mai ales ca stiti gresit si ce credeti ca stiti: nu am lucrat niciodata la UVVG, in schimb am fost la Vlaicu si am plecat din propria hotarare la momentul in care am crezut ca trebuie sa plec.
              Am condus cel putin trei redactii importante din Arad, scriu de 28 de ani in Arad, in romana si maghiara si am mai lucrat si la publicatii nearadene, Bucuresti, Cluj, Budapesta.
              Am specificat toate astea pentru ca e bine sa stii totusi cine este cel pe care il citesti, inclusiv pentru intelegerea mai nuantata a textului.
              Se numeste exegeza literara si este un domeniu filologic important.
              Se pare, insa ca problema cu ura nu poate fi rezolvata intre noi, Dumneavoastra confundand ironia, satira cu ura, in timp ce, dupa majoritatea exegetilor, este chiar un semn de atasament si modul in care atragi atentia celui la care tii ca nu esti de acord cu el.
              Nu insist, doar atat va mai spun: cel mai mult ma preocupa faptul ca nu exista la ora actuala in Romania un partid adevarat de stanga, politicieni autentici social-democrati, sensibilitatea mea sociala mergand in aceasta directie. De altfel, sunt si adeptul democratiei, ceea ce presupune cel putin doua forte politice – de stanga si de dreapta – aflate in echilibru pentru a putea asigura evolutia echilibrata a societatii.
              Lipsa acestor poluri duce la dezechilibru, situatie in care ne aflam – fiindca nici stanga, nici dreapta romaneasca nu sunt autentice si oneste – la nervi, la scandal, la ura sau identificarea urii si acolo unde nu se afla.
              De altfel, si cu asta inchei: vezi de obicei ceea ce iti este familiar si te caracterizeaza si acolo unde este cu totul altceva…

              0 voturi
              +1
              -1

    Scrie un comentariu

    6 + 6 =

    Redacția Special Arad își rezervă dreptul de a selecta și a modera comentariile în funcție de relevanța lor față de subiect. Comentariile care nu fac referire la subiectul prezentat nu vor fi aprobate. De asemenea, răspunderea juridică aparține autorului comentariului.

    Acest site folosește cookies. Prin navigarea pe acest site, vã exprimați acordul asupra folosirii lor. Am actualizat politicile în conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Detalii.