Nimic de zis, faptul că Special Arad a devenit publicația online cea mai citită din Arad este o satisfacție.

Înainte de toate, pentru cei care au pornit acum peste nouă ani pe un drum care nu oferea prea multe speranțe de satisfacții. Pe urmă, poate, pentru cei care au pretenții și așteptări. Pentru cei care speră în ciuda tuturor semnelor contrarii.

În ceea ce mă privește fac parte din categoria celor care țin la câteva principii, nu prea multe, ca să le pot urma, acceptând mai ușor înfrângerea decât renunțarea la aceste principii.

Având toate acestea în față, sau în spate, depinde de perspectivă, e momentul, cred, să spun câteva cuvinte pe marginea acestei realizări. Mică și locală, dar cu atât mai importantă.

Ca toate, în aceste zile și ani, presa e în profundă schimbare.

Un singur lucru nu s-a schimbat și nu se va schimba vreodată: ca să produci ceva, în cazul nostru presă de calitate, ai nevoie de fonduri. De bani, adică.

Până nu de mult lucrurile cel puțin păreau clare: banii se făceau din vânzarea produsului, adică al ziarului sau a periodicelor care nu erau neapărat cotidiene. Din vânzare și din reclama atrasă un ziar, chiar și local, putea supraviețui fără probleme. În Aradul interbelic erau câte șase ziare, trei, patru în românește, două în maghiară și unul în germană. Și nu uitați, orașul avea bine sub o sută de mii de locuitori.

Vorbim, desigur, de presa în condiții de libertate, nu de cea din dictaturi de orice fel. Nu socotim, așadar, presa comunistă, de fapt un vehicul de propagandă, susținut la ordin, în ciuda faptului că banii tot de la oameni veneau, chiar dacă prin „împărțire” centralizată.

În zilele noastre, având în vedere schimbările structurale din ultimele decenii, situația este absolut inedită.

Pe de o parte, presa tradițională, tipărită pe hârtie, este pe cale de dispariție. Mutată online, presa cea nouă, digitală, este într-o concurență neloială, dar cu atât mai acerbă cu site-urile de socializare de pe Internet, din ce în ce mai numeroase și greu de controlat.

Problema e că astfel a devenit gratis, adică, aici, la noi, nimeni nu mai plătește pentru a „răsfoi”, mai exact, a butona, presa pe internet. Chiar dacă este evident, în viitor și acest lucru se va schimba – așa cum se întâmplă deja în occident – în fond cititorul care nu plătește pentru „ziarul” online este o contradicție în termen, o realitate care neagă posibilitatea existenței unei prese autentice, libere și profesioniste.

Acum, vedem ce se întâmplă: cititorul clasic de presă a dispărut, fiind înlocuit de consumatorul de Internet care crede că tot ce zboară, respectiv este online, se mănâncă. Se consumă, adică, pe gratis. De fapt, cei mai mulți nici nu fac diferența între presă și nenumăratele conținuturi online, judecând, aiurea și fără niciun principiu autentic, toate la un loc.

Rezultatul este sub ochii noștri. Lipsită de venituri proprii și directe, presa online este expusă intervențiilor din afara ei. Contează mai puțin dacă e vorba de politic sau economic, ceea ce contează în ambele cazuri sunt banii care vin astfel. Publicații care se susțin singure sunt foarte puține, oarecum speciale și abordând domenii și subiecte nu neapărat zilnice.

Nici în capitală nu este mult mai bine, dar în provincie este jale.

Printre bloguri și tot felul de pagini de promovare de nenumărate chestii și pseudo-idei și teorii, presa aproape că se pierde. Chiar dacă sunt multe titluri care se revendică a fi de presă, foarte puține sunt în stare să și răspundă cerințelor profesionale specifice. În Arad avem zeci de astfel de nume, dar pot fi categorisite presă poate două-trei, celelalte înotând în marea cețoasă și nesfârșită a intereselor locale și mărunte. Fie că e vorba de politic, fie de afaceri legate tot de politică. Sau invers.

Având toate acestea în vedere, putem realiza de ce este atât de important că Special Arad, nelegat de grupuri de interese, a devenit cel mai citit ziar online din Arad. Desigur, este o situație de moment, în acest domeniu lucrurile se schimbă cu foarte mare rapiditate, tocmai de aceea e bine să stabilim câteva chestiuni elementare.

Înainte de toate că nu oricine poate face presă, așa cum nu oricine care gătește acasă fasole poate fi chef la un restaurant Michelin. Este vorba de o meserie care se învață și cere aptitudini specifice.

Cu atât mai mult acum, în această eră a incertitudinilor infinite și grele de identificat și definit. În mod sigur va veni o vreme când lucrurile se vor vedea mai clare, vor fi mai ușoare de surprins și de comunicat.

Dar acolo va trebui să ajungem printr-o mare a imposturii și a corupției care ni se prezintă, de cei care trăiesc din asta, ca pricepere și îndemânare. Iar în această lungă călătorie, va trebui să ne bazăm pe cei care acum se sacrifică chiar și fără să își dea seama în numele adevărului și al lucrului bine spus. Să navigăm cu ajutorul lor printre stâncile falsei competențe, ale orgoliul care se înalță din putere și avere. Sau doar așa, pentru că, în virtualul indefinit, are unde…

Iar pentru asta avem nevoie, printre multe altele, de jurnaliști adevărați care pun înaintea câștigului bănesc și al renumelui câștigat prin deservirea gustului vulgar sfințenia faptului și libertatea opiniei.

Atenție, nu a părerii, ci a opiniei.

PS: Pentru cei nedumeriți, nimicul și infinitul denumesc oarecum aceeași realitate: absența realității.

•  Citește și: Special Arad nu e despre noi, e despre Arad. De nouă ani