Enola Day – Orban s-a dus! Să cânte muzica…

    de Lajos Notaros | 26 mai 2022, 7:52 AM | Opinii | Recomandările editorilor

    13

    Nu despre Viktor, despre Doru vorbim noi aicea, să fie clar.
    Și ne permitem fiindcă dacă a fost vreo publicație arădeană care s-a ocupat de chestiune, aia a fost Specialul, mai precis colegul nostru cunoscut ca [email protected], cel care a publicat de a lungul anilor din urmă nenumărate anchete și reportaje despre situația de la Filarmonica arădeană.
    Pe urmă mai avem și motivele noastre „speciale”, înainte de toate credința că o publicație care nu spune lucrurilor pe nume este cel mult un monitor oficial, nicidecum presă. Avem destule astfel de „monitoare”, lucrăm în speranța că viitorul va pune punctele pe „I” și va despărți îngrășământul de rahat.


    Și, ca toate să aibă un înțeles, e un bun exemplu pentru felul în care merg treburile pe aici pe la noi.
    Situația de la Filarmonică nu se deosebește foarte tare de cele de la toate celelalte instituții unde șeful este pus pe criterii politice. Mai precis, de gașcă. Chiar dacă nu e direct din domeniul culturii, alegerea noului vechi manager de la Spitalul Județean este cel mai recent exemplu , cine sunt mai informați știu despre ce vorbesc. În general, așa cum am spus-o și în „Încetinitorul” de luni, șefii de la aceste instituții nu sunt puși acolo pe baza competenței și a chemării lor, ci în funcție de apropierea lor, într-un fel sau altul, de cei care au influența și decizia. Chiar dacă, formal cel puțin, alegerea se face prin concurs și este supervizată de o așa numită comisie de specialitate.
    Pentru ca sistemul să funcționeze ar fi necesar un mediu democratic adecvat și înainte de toate de o educație pe măsură a populației care îi alege pe cei care în cele din urmă decid aceste posturi. Apropierea, fie prin relații de prietenie sau rudenie, fie prin interes personal, ar trebui să fie un criteriu care exclude, nu unul care garantează promovarea. Din păcate, avem aici moștenirea noastră seculară balcanică a găștii și a mâinilor care se spală una pe alta, astfel încât menținerea acestor practici garantează în continuare contraselecția.


    Sau, ca să venim cu o înțelepciune populară, schimbarea șefilor va rămâne în continuare bucuria proștilor.
    În cazul despre care vorbim, avem deocamdată un șef interimar, unul despre care nu știm nimic concret și apropiat, dar care va putea deveni sau nu șef definitiv în urma unui concurs făcut în spiritul celor discutate mai sus. Adică, mai simplu: dincolo de calitățile sale de manager și artist (eventual) va trebui să fie pe placul celor puțini, chiar unici pe aici pe la Arad, care decid cine, cum și ce.
    Se poate întâmpla ca prin șansă cel ales să corespundă și din punctul de vedere superior, respectiv să fie chiar un manager adecvat care știe ce înseamnă o Filarmonică – una dintre cele mai vechi de pe aici – și să fie și pe placul celor de care am pomenit mai sus. Deși, dacă stăm să ne gândim mai mult, cele două se cam exclud: unul care își face meseria cum trebuie și cum scrie la carte îi cam încurcă pe cei de sus care „cântă” după o cu totul altă partitură. Încheiem subiectul indicând elementul cel nou din primărie, cel care în înțelegere cu cel vechi și cel mai tare, stă la baza debarcării lui Orban.
    Și ca să dăm un alt exemplu din domeniu, venim cu știrile care abundă mai nou despre muzeul arădean. Cele locale, din păcate, cele naționale mai sporadic așa, iar cele internaționale lipsesc în continuare. Cu toate că, așa cum am văzut cu ocazia repunerii în circuit a unor pânze valoroase care mucegăiau în pivniță, muzeul arădean are un potențial deosebit. Și nu ne referim doar la Kinema Ikon. Unul care ar putea într-adevăr influența modul în care este perceput Aradul de nearădeni.
    De turiști, cum ar veni.


    Pomenim de ei fiindcă am remarcat chiar și o întâlnire pe această temă. Sub bagheta – asta ca să nu ieșim de tot din tema principală – vicepreședintelui CJ Ionel Bulbuc, „reprezentanți” ai agențiilor de turism din Arad s-au întâlnit cu reprezentanții muzeului. În ideea promovării, presupunem noi.
    Problema e ce și cum. Pentru ca să schimbi modul în care muzeul este perceput de arădeni și mai ales de cei care vin sau ar veni aici ca turiști nu ajunge să aduni niște oameni în fața unor tablouri. E nevoie de o strategie a instituției susținută financiar într-un mod adecvat. Cu alte cuvinte prima întrebare în cazul de față este: ce fonduri, câți bani alocă Consiliul Județean pentru acest scop. Și un mic amănunt: agențiile de turism arădene se ocupă înainte de toate cu ducerea arădenilor în alte locuri și mai puțin cu aducerea „străinilor” în Arad.
    Având toate acestea și altele multe în vedere, realizăm că întâlnirea trâmbițată în presă a fost unul în bunul obicei al administrației arădene: hai să mai facem ceva să se vadă că lucrăm, hai să mai scrie ziarele și despre ceva bun. Nimic concret, nimic palpabil, nimic profesionist și adecvat.
    Până când cei de la cârmă, cei care au decizia, nu înțeleg că ceea ce numim cariera individuală nu este singurul criteriu de mărire și mulțumire, că în politică și administrație servești interesul public și nu cel particular sau personal, ei, până atunci slabe speranțe ca ceva să se schimbe pe aici la modul adevărat.
    Chiar dacă se mai schimbă câte un instrumentist, muzica va rămâne aceeași…

    Distribuie articolul

    Comentarii

    1. Strict despre Filarmonică, vă citez: ”unul care își face meseria cum trebuie și cum scrie la carte îi cam încurcă pe cei de sus”. O fi asa, dar de ce nu spuneti nimic despre cum ii incurca pe cei din Filarmonica propiu-zisa? Domnul Frandes n-a fost un manager bun? Ca sa dam doar un exemplu! L-au ”mancat” sindicalistii, ca acolo aia conduc ”ostilitatile” de ani buni. Sa va spun ceva care sigur n-o sa va placa: exact asa cum orice artist trebuie sa aiba partea sa de contributie la propria-i cariera, si Filarmonica Arad trebuie sa ”produca”, nu sa stea doar cu mana intinsa la salarii. Si sunt multe de spus la acest capitol, dar banuiesc ca nu sunt sanse de o abordare sincera si obiectiva…

      +6 voturi
      +1
      -1
      • Domnul Frandeș, director până în 2008, nu este cel mai bun exemplu. Domnia sa este de viță veche, n-a mai prins mare lucru din noul ”curs” politic din ultimii 15-20 de ani. Cei de după Domnia sa au fost cu toții aleși pe acest criteriu. Iar nemulțumirile sindicale – e vorba, totuși, de o comunitate de artiști – pot fi ușor prevenite prin două lucruri: bani și un management adecvat. Treburi care lipsesc Filarmonicii de ani buni de zile. Iar pentru asta de vină este doar finanțatorul…

        +1 voturi
        +1
        -1
    2. Domnule Notaros, se vede ca nu cunoasteti ”dedesubturile” din Filarmonica. Cu parere de rau (pentru dvs), eu le cunosc foarte bine. Si inca din interior. Pe maestrul Frandes tot oamenii din Filarmonica „l-au mancat”. Asa cum il vor manca pe fiecare nou manager, indiferent pe ce criterii va fi instalat acolo. Timpul va dovedi acest lucru (daca n-a dovedit-o pana acum suficient). Cat priveste problema banilor, repet, asta tine si de ce ”produce” Filarmonica. Foarte multe institutii asemanatoare din tara sunt finantate direct de ministerul culturii, altele se stiu autofinanta in parte, lucru care aici nu se prea intampla. Exista disensiuni serioase chiar intre membri, stiti bine asta (daca nu stiti, e bai!). Disciplina sufera serios, iar daca managementul ia masuri, oamenii tipa imediat, ca ei sunt artisti, ca au urmat nu-stiu-cati-ani de conservator, ca se perfectioneaza/exerseaza permanent (ca si cand ei ar fi singurii care fac asta!). Haideti sa va pun cateva intrebari directe: pot presupune (nu sunt sigur de toti!) ca instrumentistii/exerseaza/se perfectioneaza si in particular. V-ati intrebat cam cati coristi fac treaba asta? Va spun eu, cel mult 10% dintre ei! Si asta se vede! Doar ca artistul e si smecher, spune ca din cauza subdimensionarii nu suna cum trebuie. Cate voci exista intr-un cor, știți? (ca acolo nu e ca la orchestră, cu multiple instrumente!) De ce suna atunci corul nostru jalnic uneori? Aveti idee cam ce salarii primesc pentru ceea ce (nu) fac? (apropo de finantator).
      Da, sunt de acord că Filarmonica trebuie să supravietuiasca. Fac parte din generatia care frecventa ”joia pedagocica” la Filarmonica. ”Consum” muzica cel putin 2-3 ore pe zi. Si cand spun muzica nu ma refer la nimic comercial. Dar a pune toata vina pe seama finantatorului si a managerului e cam acelasi lucru cu ce face guvernul: da vina pe pandemie, razboi, schimbari climatice, migratia pasarilor, orice pentru a scuza incompetenta si haosul din interior. Credeti-ma, daca as fi manager, as incepe prin restructurarea din radacini a echipei, atat de conducere, cat si artistice. Habar n-aveti cati neaveniti sunt acolo! Pacat ca intentiile dvs par a fi bune, daca abordarea nu e cea corecta!

      +1 voturi
      +1
      -1
      • Înseamnă că ați găsit soluția. Vedeți că există. Numai că imaginați-vă: ca să puteți face ce doriți, așa cum credeți că e bine, trebuie să aveți libertate de acțiune. Ei, aici e problema! Cum am spus: finanțare și managament. Dar managamentul înseamnă tocmai asta: să fie găsit omul competent și adecvat, să fie lăsat să facă ce crede el că este bine și să asigure în același timp finanțarea necesară pentru asta. Numai că finanțatorul poate cere lucruri cu care managerul (DVS în acest caz) nu sunteți de acord. Ce veți face atunci? Și stați liniștit: cunosc situația. Problema cea mare este ca ”finanțatorii” actului cultural habar nu au ce înseamnă asta și li se pare că aruncă banii pe chestii nefolositoare. Hai să vă spun și eu cum a venit unul de la finanțe să întrebe de ce e nevoie la o revistă de cultură de redactor-șef? Nu ajung redactorii să facă toată treaba? După ce îl veți convinge, mai discutăm…

        +1 voturi
        +1
        -1
        • Ati eludat, cu buna stiinta, as zice, esenta! Niciun manager, oricata finantare ar avea, nu va multumi oamenii. Pentru ca ei sunt esenta! Va spun, cu durere, ca putem noi sa ”dezbatem” oricat, pana ce nu se ajunge in Filarmonica din Arad la constiinta faptului ca actul artistic este menirea artistului (adevarat!), nu se va ajunge la niciun rezultat. Serios vorbin, e ca la medici. Li s-a majorat salariile foarte mult. Mai iau spaga sau nu? Artistul nu ia spaga, canta la nunti si evenimente. E treaba lui, e timpul lui liber. Dar e si obsesia lui. Nu contest vina implicarii politice, dar ce-ar fi ca mai intai artistii sa-si rezolve marile lacune moral-artistice (evident, nu ma refer la cei care isi iubesc atat de mult ”meseria” incat ar canta si pe gratis!). Treaba cu intrebarea referitoare la redactorul-sef e clar ca e o aiureala pe care am intalnit-o si in comunism. Si n-ati raspuns la intrebarile puse! Ma tem insa ca ajungem la a imparti societatea in caste, exact asa cum lacatusul din fabrica ura contabilul care sta la birou si doar bea cafea. Si arta e o meserie, dupa cum si meseria e o arta (doar pentru cine intelege). Raman la parerea mea, nicio entitate nu poate fi vindecata din exterior atata timp cat nu exista vointa interioara de vindecare.
          P.S. Ce sa mai vorbim de jurnalistii care incurajeaza ”nevindecarea” interioara aratand cu degetul doar spre vinovatii exterioare. NU am citit nici macar un articol in presa aradeana care sa puna degetul si pe rana interioara din Filarmonica! Banuiesc ca nimeni nu are nici curajul, nici interesul sa o faca! E mai comod sa critici directorul spitalului decat sa te pui rau cu doctorul care ti-a cerut spaga pentru a te opera, fara a intelege ca ambii sunt vinovati…
          P.P.S. ”Îmi place” cum selectati sa raspuneti doar la ce va convine :)

          0 voturi
          +1
          -1
          • Eu am comentat concluzia DVS personală, care oarecum sintetizează și dă soluția situației actuale, citez, ca să nu ziceți că nu o merit: ”Credeti-ma, daca as fi manager, as incepe prin restructurarea din radacini a echipei, atat de conducere, cat si artistice. Habar n-aveti cati neaveniti sunt acolo!”.
            Dacă nu ați înțeles asta, vorbim degeaba.

            +1 voturi
            +1
            -1
            • Greierele lui Pinnochio

              Asa e… Vorbim degeaba! Am cunoscut multi oameni in viata traita pana acum, dar mai rar oameni care sa creada, asa ca dvs, ca detin adevarul absolut si ca judecata lor e infailibila. Sunteti predispus la monolog, mai degraba. ”Monologul obsesiilor”, i-as spune, dar nu m-ati crede. Si eu, naivul, va fac rating. In fond, cu asta si vreti sa ramaneti, ca altceva nu va intereseaza. Doar comunistii mai suferea de setea dupa yesmani :)

              --3 voturi
              +1
              -1
            • Apropo de yesmani – frumos concept – și de monolog, cu câți jurnaliști adevărați, autori de publicistică ați purtat până acum un dialog atât de extins la comentarii?
              Dacă mai aveți un astfel de caz, aveți dreptate și, promit, îmi fac mea culpa în public la oră de maximă audiență. Dacă însă sunteți la primul caz cu mine, aveți obligația să vă cereți scuze aici mai jos și să treceți în viitor la pseudonimul – apropo de curajul de a spune adevărul cu pseudonim – Nasul lui Pinnochio. Nu nașul, nasul…

              +1 voturi
              +1
              -1
    3. Oho! Ati fi surprins de raspunsul la intrebarea dvs, mai ales ca nu e vorba despre unul sau doi! Si nu doar aradeni! Dar imi place sintagma aia, ”jurnalisti adevarati”! Spune multe. Asadar, nu sunt ”la primul caz”. Si nici n-am nevoie de scuze, indiferent de ora la care apar. Cat despre pseudonim, am sa folosesc modelul dvs.
      Sa aveti un sfarsit de saptamana linistit!
      P.S. Intr-una dintre zilele acestei saptamani ne-am intalnit la o intersectie. Erati la volanul unei masini bleumarin si v-am cedat trecerea. V-ati uitat la mine, v-ati asigurat si ma gandeam cum ar fi fost sa realizati ca erati fata in fata cu Greierele. M-ati fi calcat? :)

      0 voturi
      +1
      -1
    4. ”Pentru ca sistemul să funcționeze ar fi necesar un mediu democratic adecvat și înainte de toate de o educație pe măsură a populației care îi alege pe cei care în cele din urmă decid aceste posturi.”
      Propoziția asta induce logic ideea că decidenții politici sunt de slabă calitate fiindcă electoratul nu alege mai înțelept, el nefiind educat.
      Decidenții sunt de slabă calitate, nereprezentativi, iresponsabili, impostori, tupeiști, șmecheri …. CORECT!
      Elelctoratul nu este educat din perspectiva electorală – CORECT!
      Elelctoratul nu alege înțelept – CORECT!
      Deși toate afirmațiile sunt corecte se acreditează ideea că electoratul ar avera dreptul de a alege, ceea ce este FALS!
      Să presupunem că avem cel mai conștient, informat, inteligent și educat electorat din toată galaxia – rezultatul alegerilor ar fi același fiindcă ei sunt CONSTRÂNȘI să aleagă DOAR din listele de partid care sunt compuse din aceeași nenici (independenții nu au în realitate șense și eventual aleși nu ar avea coerența și nici capacitatea de a asigura decizii – care funcționează cu majorități).
      Păcat că nu se înțelege sistemul electoral trebuie schimbat. Este adevărat fără un electorat informat și educat schimbarea este greu de imaginat dar avem niște jurnaliști extraordinari care pot, vor și știu să facă informare, conștientizare și educare.

      0 voturi
      +1
      -1
      • Încep răspunsul de la capăt. Avem și n-avem. De jurnaliști vorbesc. Problema e de sistem, așa cum foarte bine ați intuit. Un sistem democratic, pentru a se reglementa și stabiliza, are nevoie înainte de toate de timp. În toate domeniile sale. Societatea noastră e încă la început. Dacă facem comparația cu țările din jur, nici nu stăm atât de rău. Dar, firesc, vrem mult mai bine.
        Singura problemă este contextul. Cel de acum nu este foarte favorabil democrației. În general sistemul democratic trece printr-o criză la nivel general și universal. Dar speranța rămâne: sfârșitul lumii e mai încolo…

        0 voturi
        +1
        -1

    Scrie un comentariu

    5 + 3 =

    Redacția Special Arad își rezervă dreptul de a selecta și a modera comentariile în funcție de relevanța lor față de subiect. Comentariile care nu fac referire la subiectul prezentat nu vor fi aprobate. De asemenea, răspunderea juridică aparține autorului comentariului.

    Acest site folosește cookies. Prin navigarea pe acest site, vã exprimați acordul asupra folosirii lor. Am actualizat politicile în conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Detalii.