Rezultatele concursului de la Spitalul Județean și stârpirea ultimului strop de de demnitate
Înainte de toate doresc să fac câteva precizări necesare având în vedere subiectul.
Nu contest pregătirea profesională a candidaților pentru ocuparea postului de manager al Spitalului județean. Am parcurs și eu proiectele, le-am comparat între ele și, lăsând acum sentimentalismul deoparte și/sau alte lucruri politice străvezii, din punct de vedere tehnic proiectul cel mai bine trasat a fost cel care a și fost declarat câștigător. Notele acordate următoarelor două clasate, însă, mi s-a părut batjocoritor, ca să nu mai spun de nota pentru cel de pe ultimul loc.
Și acum, să începem ceea ce se dorește a fi înmormântarea ultimului meu strop de încredere în așa-zisele „comisii de concurs”, ucise de ultimul strop de demnitate al celor care ne conduc și ne rânjesc din fotoliile care nu scârțâie, unse fiind non-stop de lingăii orbi la mizeria în care se scaldă.
Naivitatea mea a ajuns la final în momentul în care Ciprian Luca a declarat că va contesta concursul pentru viciu de procedură, după care și-a susținut… tabelele făcute, nu pot spune proiect pentru că nu era al lui. Tot încerca să expună celor prezenți că cele scrise de el sunt doar „asemănătoare” cu alte proiecte din care s-a inspirat. Nu este așa. Au fost copiate paragrafe întregi întocmai, la virgulă. Ori, poate, dumnealui știe altă definiție a copiatului…
Președintele de comisie, Mihai Șeran, a ținut să facă o precizare, înainte de a-i permite candidatului care a plagiat cras să-și susțină tabelele, spunând că membrii comisiei au descoperit și ei plagiatul în „proporție covârșitoare”.
După care, zâmbind, l-a lăsat pe candidat să facă ce vrea. A început să vorbească despre problemele spitalului, de parcă spitalul nu are aceleași probleme de 30 de ani încoace. A crezut, probabil, că spune lucruri pe care nimeni nu le știa. Toată lumea le știe, de la portar la pacient. Comisia nu a intervenit. Comisia, cea care dorea totuși să valideze acest concurs printr-o transparență, aparentă, totuși, cu invitarea presei și altor cadre medicale, a dat-o în bară într-un mod atât de lamentabil încât a notat un plagiat. Da, se pare că poți plagia o lucrare aproape 90% și să iei notă de trecere. La noi, pentru că la alții urmau sancțiuni și dispreț public, nu notă.
Și vorbim despre un concurs pentru ocuparea unui post de manager al unei instituții unde zi de zi, zeci de oameni se luptă pentru viața lor. Un loc unde halatele albe suferă în urma deciziilor strict politice ale unor oameni care, și aici chiar îl voi cita pe Ciprian Luca pentru că a nimerit-o, : „Nu se tratează la spital la Arad! Se duc în alte părți, chiar alte țări”
Îl întreb pe Conf.univ.dr. Andrei Anghelina de la UVVG: „Dacă eu, ca student, mă prezint la un examen cu o lucrare plagiată, îmi dă notă de trecere sau mă scoate din examen?”.
Îl întreb pe președintele comisiei, Mihai Șeran: „Dacă va avea probleme cu instalația electrică de acasă, mă va lăsa pe mine, contracost bineînțeles, să vin să îi fac o evaluare a lucrărilor? Nu am diplomă de electrician, dar sigur pot face rost de una, prin copiere, de exemplu”, istoria îmi oferă argumente.
Am stat timp de 4 ore la concurs să prind câteva ceva din ceea ce va urma pentru Spitalul Județean. Și am rămas frapat de cum se pot prezenta unii oameni la un concurs de o asemenea anvergură. Apoi, am realizat că nu era vorba de ocuparea unui post de management. Nici vorbă. Ceea ce am văzut noi acolo a fost o luptă inegală între sistem și om. Lupta omului cu sistemul în care este obligat să trăiască.
Am fost spectator la prezentarea proiectelor, ca la o întrecere sportivă sau ca la un spectacol de teatru. Și am fost naiv că m-am dus. Pentru că nu a fost decât o simplă formalitate care trebuia îndeplinită. Și asta o spun, nu din prisma proiectelor depuse. Nicidecum! Nici vorbă să includ aici candidații. Însă direcția pe care comisia a ales să meargă a fost de circ, permițând căderea concursului într-o lacună a demnității. Una față de candidații care au muncit la proiecte (chiar și cel care a copiat a muncit!) și față de cei prezenți.
Rezultatele acestei stârpiri a demnității și mândriei unor oameni se vor vedea tot mai mult într-o societate care a căzut la examenul de maturitate, înainte de a fi apucat să copieze de nota 5.
Au premiat plagiatul zâmbind, în timp ce la câțiva zeci de metri de ei, pe patul de spital murea un om în prezența unor medici care făceau pe „dracu-n patru” cum se spune, să nu le moară în brațe. Și mor acolo de 30 de ani, ajunși la capătul puterilor.
Din tot spectacolul care mi-a consumat câteva ore din viață am înțeles, totuși, ceva: că oricare dintre aspiranții la managementul spitalului trebuie să-și sprijine proiectul pe doi piloni. Unul ar fi grija față de pacient, pornind de la ideea că acesta este, în același timp „materia primă” dar și „produs final” al oricărui spital. Altul ar fi grija față de medici, adică acei „muncitori” care adaugă plus-valoare „materiei prime”, adăugându-i sănătate, scoate „produsul final” numit VIAȚĂ.
Asta am înțeles eu, ca spectator. Poate, dacă aș fi copiat un proiect câștigător, aș fi înțeles și mai multe. Sau, cine poate ști?, poate aș fi intrat și eu în malaxorul sistemului.
Comentariile portalului
Suporterii aia 104 de carton sa lase ciocul si sa nu mai apara prin stadion!le platim noi-tribuna1 si 2 abonamentele doar sa nu mai auzim in juraturile (cenzurat de redactie),tatuatilor,( (...)
Pentru ca doamna avocat pretinde ca stie cunoaste cu ce se mananca arhitectura, dedic cateva randuri atat ei cat si Asociatiei: 1. Daca vorbim de tesut urban este simplu de observat (...)
Sa vedem in urmatoarele saptamani ce am pierdut. Sigur nimic.