Nimic suprinzător când o poveste sordidă, cu iz de absurd balcanic vulgar, devine știrea începutului de caniculă în țara în care nimic nu este la locul ei în afara veceului din fundul grădinii.

Este vorba, desigur, de scandalul devenit internațional al plăcuței de înmatriculare a mașinii unui cetățean român trăitor în Suedia, cel care, bazându-se pe firescul fapt al neștiinței autorităților suedeze în tainele limbii române, s-a introdus în țară, cu un Audi înmatriculat în țara unde toate sunt la locul lor, având pe plăcuța de înmatriculare a mașinii vestita chemare la adresa adversarului de a trece la un act sexual secund, un fel de preambul sau postludiu la ce va urma sau ce se petrece în cele din urmă.

Scriitorul Nr.1 al țării, cel despre care de ani de zile se zvoneste ca ar putea deveni primul literat român laureat al premiului Nobel, s-a delimitat ferm de acțiune, spunând clar ca să nu se conteze pe el cu această ocazie.

Mircea Cărtărescu, căci despre el este vorba, marcat probabil de vulgaritatea afacerii, legate direct de țara care acordă cele mai prestigioase și valoroase premii literare, a făcut deci pasul în spate în afacerea plăcuțelor de înmatriculare care exploatează posibilitătile nelimitate ale limbii române, dovedind încă odată, iată, că nu degeaba stă, în cazul său, în expectativă comisia suedeză de acordare a Nobelului pentru literatură.

În momentul în care scriu aceste rânduri, situația pare mai nebuloasă ca niciodată, poliția română se află în defensivă pe toate planurile chiar dacă suedezii au anulat plăcuțele respective, aflând în cele din urmă că în limba română înșiruirea acea de litere care pentru ei nu spune nimic ar putea însemna ceva ofensator la adresa unui curent politic perfect onorabil și la mare vogă în țările nordice, inclusiv Suedia.

Pentru că dincolo de bălmăjeala poliției și prevederile europene sau ONU cu privire la plăcuțele de înmatriculare ale mașinilor, este cât se poate de evident că în orice țară se exclud combinațiile vulgare, licențioase și ofensatoare la adresa unui grup sau populații, fie politice, fie etno-folclorice.

De altfel, marele slogan care a pus în dificultate geniile de la Poliția Română dovedește din păcate cu vârf  și indesat nivelul la care se află cultura civică și politică a românului mediu, adevărul banal că această cultură nu se construiește în familie și școli, așa cum ar fi firesc, ci pe stadioanele din ce în ce mai goale ale patriei, respectiv pe la chefurile la grădină și iarbă verde sau nunțile de cartier, acolo unde manelele reprezintă oferta absolută a muzicii de petrecere și petrecanie.

Iar la acest nivel, faptul că „mui” înseamnă în țigănească gură, iar termenul s-a răspândit în țară în acest sens vulgar-licențios doar în ultimii treizeci-patruzeci de ani, pornind din sud-estul Munteniei purtat de valul populismului cultural de expresie manelistă, nu are nicio importanță.

Cine dintre cei care astăzi se exprimă în public – plăcuța de înmatriculare fiind una dintre căile alternative mai noi și la îndemâna posesorilor de mașini second-hand care vor să mascheze lipsa lor de importanță prin plăcuțe pe care scrie BOS sau FBI, eventual SEX – au citit Cireșarii, un roman clasic pentru adolescenți în care termenul este folosit fără nicio conotație vulgară în sensul de fleancă sau moacă?

Probabil nici unul. Nici proprietarul plăcuței, nici polițistii prinși în misterele limbii și politicii românești, asta ca să nu mai vorbim de cei care astăzi reprezintă sau, mai precis, se fac că reprezintă spiritul social-democrației în România.

Am ajuns astfel la singura idee demnă de luat în seamă în acest scandal sordid și care ilustrează marasmul în care ne scăldăm cu toții, dar despre care dau de seamă doar foarte puțini dintre noi, indiferent dacă lucrează în țară sau în străinatate, au plăcuțe personalizate sau nu, ascultă manele sau simfonii, eventual în speranța că cineva îi va băga în seamă odată și pe ei.

PSD înseamnă partid social-democrat, nici măcar nu indică apartenența românească.

Prin celebrul slogan ajuns placă de înmatriculare în Suedia se condamnă social-democrația în ansamblu, nu pe cei care, în frunte cu Dragnea și camarila sa semianalfabetă, o parazitează obraznic și gregar, recursul la gesturi de șmecheri de doi bani mărturisind lipsa de implicare și seriozitate, incapacitatea de a înțelege că fără susținere și control din partea societății nu poate exista niciun partid, indiferent de orientare, serios, responsabil, aplecat spre nevoile țării și nu ale clicii din totdeauna cu care se confundă si este confundat.

PSD-ul nu este Dragnea și Dăncilă, așa cum PNL-ul nu este Orban, Johannis sau Falcă, dimpotrivă, aceste inițiale exprimă cu adevărat spiritul de partid numai în măsura în care societatea are forță destulă să le scape de oportuniștii și escrocii care le parazitează mai mereu.

Aceste gesturi de șmecherași în Merțane și BMW-uri la mâna a doua care reciclează expresii și înjurături maneliste afișându-le pe mașina proprie sau pe facebook nu fac altceva decât să ascundă în derizoriu nevoia stringentă și dramatică a acestei societăți și țări ca în cele din urmă formele să fie umplute cu acele fonduri și conținuturi pentru care au fost inventate, ca locul miștoului la un pahar de bere să fie luat, până când mai există această posibilitate, de atitudini responsabile și implicare autentică.

Nici PSD-ul, nici PNL-ul, nici UE nu sunt de vină pentru spiritul nostru fragil sau incapacitatea noastră de a vedea bârna din proprii ochi, respectiv de a distinge dintre valoare și nonvaloare, de a nu realiza deosebirea dintre hoțul neprins și cetățeanul cinstit.

P.S. (Greșeala din titlu este, desigur având în vedere tema, căutată și asumată)