Chiar dacă a ajuns la noi, ca toate de altfel, cu întârziere, „fenomenul Greta Thunberg” a început să tulbure și pe aici apele oricum învolburate ale site-urilor de socializare, respectiv ale mediei digitale.

Mai ales ultima ei intervenție, un discurs de pe acum obișnuit în ton, contondent și dur, a atras atenția și a declanșat o polemică dreapta-stânga banalizată deja în Occidentul care dă tonul în toate.

Iar prin asta ajungem la prima și cea mai gravă chestiune a „efectului Greta Thunberg” și anume parazitarea politică a activității ei, oricum chestionabilă din mai multe puncte de vedere.

Pentru cei care deschid acum televizorul: Greta este o adolescentă de 16 ani din Suedia care în August, anul trecut, în pragul clasei a IX-a, a început o campanie solitară pentru prezervarea climei planetei noastre. La început a protestat zilnic în fața Parlamentului suedez, ținând în mână un afiș care chema la grevă toți elevii și studenții pentru a atrage atenția asupra pericolului degradării condițiilor climatice, împărțind cu această ocazie trecătorilor și fluturași pe care clarifica motivul acțiunii sale: „Fac acest lucru pentru că voi, adulții, vă căcați pe viitorul meu!”

Însă povestea Gretei a început, așa cum era de așteptat, doar după ce a ajuns pe site-urile de socializare, înainte de toate pe Instagram și Twitter, grație atenției acordate  de către Ingmar Rentzhog,  liderul unei organizații suedeze militantă pentru măsuri care să oprească degradarea condițiilor naturale, organizație numită foarte adecvat, nu-i așa: We Don’t Have Time, adică Nu Mai Avem Timp.

De atunci a trecut un an, numele Gretei a devenit cunoscut pe tot mapamondul, a participat la nenumărate greve și acțiuni, s-a întâlnit cu lideri ai lumii de azi, a luat cuvântul la congrese și conferințe pe temă, a fost premiată și distinsă în cascadă, a fost chiar propusă pentru Nobelul pentru Pace (chiar ieri s-a anunțat că va lua în schimb așa numitul Nobel alternativ, un premiu în valoare de 1 milion de coroane suedeze, înființat în 1980 de scriitorul suedez Jakob von Uexküll), ultima ei „ispravă” fiind trecerea Atlanticului pe un velier pentru a participa la diferite acțiuni și întâlniri, printre altele la Conferința ONU, acolo unde cuvântarea ei de luni (video) a produs un ecou pe măsura renumelui ei, adulatorii omagiind curajul și intransigența fetiței din Suedia, detractorii atrăgând atenția asupra caracterului manipulat și interesat al afacerii.

Așa cum am pomenit mai înainte, problema cea mare cu Greta nu ține de vârstă și de mesaj, nici măcar de datele ei personale – o copilărie nu neapărat normală și fericită, având în vedere că suferă de o formă de autism, respectiv sindromul Asperger – de care se leagă detractorii, problema cea mare este dimensiunea politică, exploatată pro și contra, de cei care, într-un fel sau altul, se folosesc de persoana și activitatea ei creată de media online.

Mișcarea ecologistă, verzii, sunt de stânga, dar trendul politic actual este de dreapta, fie că este populistă sau naționalistă, nu-i de mirare așadar că Donald Trump, în mod ostentativ, așa cum îi șade lui bine, nu o bagă în seamă pe Greta, iar presa de dreapta de pe continent și aiurea insistă pe caracterul politic ilicit, manipulator și neadecvat al acțiunilor sale, mergând până la jigniri de-a dreptul vulgare, așa cum s-a întâmplat nu de mult pe Fox.

Prin urmare, Greta nu mai este stăpâna acțiunilor sale, devenită vedetă media, este dusă de val, folosită de stabilimentul digital în funcție de interesele și convingerea fiecăruia.

Din aceasta perspectivă, problema cea mai gravă este că avem totuși de-a face cu o adolescentă, o minoră și nu cu o personalitate matură, pregătită pentru provocările care decurg din acțiunea pe care a declanșat-o și pe care n-o mai controlează.

Cineva, în mediul online românesc, a folosit un termen, poate prea dur, dar care descrie exact situația creată în jurul Gretei: pedofilie politică.

Un termen care mai are un mare avantaj: atrage atenția asupra faptului că de vină pentru crearea acestui fenomen sau efect nu este Greta, ci noi, maturii, organizațiile și personajele care au promovat-o mizând pe impactul unei acțiuni și persoane mai inedite, chiar la limita bizarului, dar în mod sigur uitând de ideile și preceptele noastre obișnuite despre ocrotirea și tratamentul copiilor și a minorilor.

Pentru că, dacă tot veni vorba de ocrotirea mediului, minorii, tinerii, considerați, politic cel puțin, degrevați de responsabilitate, au nevoie și ei de ocrotire, de relații cu lumea matură în care accentul cade pe educație și grijă, nu pe manipulare și exploatare.

Ar fi bine să reținem măcar atât, acum în secolul XXI, când, din câte se pare, posibilitățile practice, tehnice ale omului încep să depășească capacitatea sa de judecată și control.

Nu pentru că nu ar fi antecedente. Sunt. Însă pe alea le consideram până acum rezultate ale obscurantismului, ale gândirii mitice, ale unei societăți în care decidea credința și nu cugetarea, emoția și nu rațiunea, în care știința era doar apanajul celor puțini, majoritatea ghidându-se după instinct și prin imitație.

Ar fi bine ca în acest tulburat secol XXI să nu mai revenim la mentalitatea care a făcut posibilă Cruciada Copiilor (sindromul fecioarei neprihănite din Orleans face parte din aceeași categorie, iar Greta le îmbină oarecum postmodern și digital), o aberație a unor minți tulburate care credeau că pământul Sfânt al Ierusalimului sau al Franței poate fi cucerit și păstrat doar prin jertfa unor suflete nepătate de păcat, curate, așa cum sunt cele ale copiilor sau ale tinerelor fecioare.

Aberația aceasta este demontată chiar de Greta Thunberg însăși, cea care ne mărturisește la un moment dat că toate grupurile de copii cu care a venit în contact înainte să treacă pe drumul protestului au încercat să-i facă rău, au jignit-o, au exclus-o, nu de puține ori au amenințat-o.

Da, dragii mei concetățeni maturi: grupurile de copii pot fi mai neiertătoare decât cele ale maturilor chiar dacă nu avem de ce să ne mândrim nici cu ale noastre…

Și chiar dacă mai sunt și excepții…