„Dat la transparență”, bugetul pe anul în curs al orașului are peste 300 de pagini. Cu asta debutează șmecheria de prost gust a celor care l-au „confecționat”. Prin alte părți – am consultat proiectele de buget pentru Oradea, Timișoara, Satu-Mare, Deva și Cluj – edilii prezintă publicului o variantă simplificată și accesibilă, în fond cine e acela care se pune să studieze în amănunt un document contabil de 300 de pagini. Sunt sigur că nimeni, nici dintre cei care l-au confecționat nu a făcut-o, fiecare ocupându-se cu partea sa, iar cel care a semnat, în mod deosebit primarul tolerat încă, știa că semnătura sa este egală cu zero.

Oricum nu contează din moment ce indicațiile vin de sus, de la partid, ca să nu-i spunem concret pe nume de la cine.
Așa că, asta este, avem cam opt sute de milioane pentru cheltuielile anului 2022, cam puțin dacă comparăm cu alții, dar ne-am obișnuit să ieșim prost din aceste comparații.

Prima șmecherie este cea a împărțirii cheltuielilor în două: pentru „funcționare” și diferențierea lor de investiții, adică „dezvoltare”. La Oradea, de exemplu, treaba e stabilită de la început, nu ascunsă printre nenumăratele rubrici. Au un buget aproape dublu față de noi, iar distincția este clară: jumătate pentru funcționare, restul pentru dezvoltare (investiții).

Desigur, avem și noi diferențierea pe rubrici și domenii, numa’ că dacă ne sacrificăm timpul și intrăm în amănunte realizăm că majoritatea cheltuielilor pentru dezvoltare sunt de fapt cheltuieli de capital, adică pot fi achiziții în derulare care nu se referă neapărat la ceva nou, ci la ceva existent sau în desfășurare și care se amortizează pe un parcurs care depășește anul contabil.

Nu e nicio chichiță aici, orice achiziție poate fi plătită în timp, așa cum vedem că aceste cheltuieli de capital – mai ales în ceea ce privește fondurile europene – peste 200 de milioane – se referă la anii trecuți. Pentru anul în curs nu există în buget nimic semnificativ ca investiție, dacă nu le socotim pe cele în derulare sau cheltuielile pe calculatoare și licențe de softuri pentru funcționarii primăriei.

Șmecheria de copil prins cu fofârlica iese la iveală cel mai spectaculos dacă analizăm cheltuielile pentru cultură cu care ne va ferici primăria controlată de la Bruxelles.

Deturnarea atenției începe cu plasarea acestor cheltuieli într-o rubrică întitulată: Cultură, recreere, religie.

Prima întrebare este: ce se ascunde sub această împreunare contra firii?

Mai ales că la capitolul religie este vorba doar de câteva zeci de mii de lei acordate așa, oarecum simbolic, principalelor comunități religioase. Două milioane în total. Prin Centrul Municipal de Cultură, precizare importantă, cum vom vedea. Sumele oscilează între 250 de mii, Catedralei și 20 de mii, Bisericii Baptiste Maghiare nr 2. Asta este cu religia.

Recreerea fiind o noțiune mai complexă, înseamnă restul, iar banii vin și se duc tot prin Centrul Municipal de Cultură. Vă dați seama, nu întâmplător.

Căutând leopardul de după gardul vopsit, realizăm că suma totală este de aproape o sută de milioane. Extraordinar, am zice, primăria Arad cheltuie bine peste 10% din buget pe cultură și recreere, orice ar însemna asta. Depășim până și Helsinki!
Intrând în măruntaiele contabilicești, realizăm însă că trei sferturi din această sumă, 72 de milioane, sunt cheltuite pe „servicii recreative și sportive”, (hopa, apare din senin sportul) din care 60 de milioane reprezintă „cheltuieli pentru întreținerea de parcuri, grădini publice, zone verzi și baze sportive” iar restul de 12 milioane merge pentru „sport”. Există și rubrica de tineret, dar acolo suma este egală cu 0.

În parcuri și grădini e bine, e greu de verificat, dar încă nu am vorbit de cultură. Ați zice că restul banilor acolo se duc, adică totuși, cele 26 de milioane rămase, adică cam trei la sută din buget. Nu mai e peste zece la sută, dar, hai să zicem, trei la sută pentru cultură în aceste vremuri crunte nu e tocmai rău.

Ei și în cele din urmă aici dăm de leopard: teatrul și filarmonica împreună primesc în jur de 14 milioane, din care salarii cam 12, restul rămânând la Centrul Municipal de Cultură, ceea care, cum vom vedea în încheiere, le împarte exact cum o duce capul. Pardon, nu capul ei, ci cel din Bruxelles.

Să sintetizăm: cele două instituții de bază ale culturii din Arad, având peste 200 de angajați, artiști și personal auxiliar, primesc nițel peste 1% din bugetul arădean pe 2022. De fapt salariile și costurile de funcționare, fără nicio posibilitate de a face ceva peste asta. Și ne mai mirăm că nu avem viață culturală în Arad.

De altfel, informațiile noastre ne spun că până și aceste sume ca pentru orbeți – câte șapte milioane de lei pentru fiecare dintre cele două instituții istorice ale vieții culturale din Arad – sunt economisite, adică se dau înapoi ceva bănuți, directorii fiind premiați la sfârșitul anului din această sumă „economisită”.

Să sintetizăm: dacă dăm la o parte parcurile și bisericile (62), din 98 milioane pentru cultură rămân 36 de milioane de lei. Nici n-ar fi rău, numa’ că din suma asta 22 de milioane sunt ale Centrului Municipal de Cultură, 14, cum am văzut, rămânând teatrului (cu Marionetele colectivizate) și filarmonicii.

CMCA are un fond de salarii de 2 milioane jumate, ceea ce rămâne, 20 de milioane, fiind împărțită exact așa cum ne așteptam.

Dincolo de faptul că de aici se finanțează și UTA și Baschet Club, cam 6 milioane, mai rămân de împărțit 14 pe tot felul de proiecte, unul mai obscur ca celălalt, ceea ce ne arată că de fapt CMCA nu are nicio treabă cu producția culturală, fiind în realitate banca, mai precis pușculița prin care primăria dă banii celor care merită.

De aici se finanțează Zilele Aradului, Open Air Festival de pe Aeroport, tot felul de simpozioane și evenimente care pot fi legate de organizatori iubiți de administrația Aradului forjată timp de 20 de ani de Ghiță Falcă.

Nu intrăm în amănunte, doar un exemplu: 35 de mii de lei pentru evenimentul „O zi cu Tata” și 30 pentru un concurs de „LapTenis” (ei, nu eu am scris așa) și uite așa cultura se manifestă plenar la primăria din Arad.
Și la sfârșit întrebarea: de ce ne interesează toate astea sau ar trebui să ne intereseze poate mai tare decât schimbarea antrenorului de la UTA?

Simplu: pentru că aceștia sunt banii noștri – nu simbolic, concret -, șaizeci la sută din buget se formează din taxe și impozite directe – adică bani luați de la noi, arădenii – restul tot așa, dar indirect. Nu de alta, dar instituțiile publice nu produc prin activitatea lor nimic direct consumabil.

Iar, în ceea ce mă privește, eu nu mă simt deloc bine știind că din 100 de lei pe care îi dau la bugetul Aradului doar 1 leu și cincizeci de bani ajung la ceea ce se poate numi pe bune cultură.

Restul de 98 și un pic, minus cheltuielile, ajungând în buzunarele celor care se au bine cu șefii de la primărie.