De parcă cineva a dorit să demonstreze că nici pe aici nu e mai bine ca în alte părți, în zilele trecute a apărut un afiș așa-zis anti LGBT și în Arad. Atârnat precar pe o pasarelă, textul atrage atenția asupra așa zisei doctrine LGBT care trebuie stopată dacă ne pasă de copiii noștri.

Prostia ideii este depășită doar de declarația lui Emil Boc care deunăzi, în toiul și cu prilejul luptelor din PNL, ne înștiința că România este singura urmașă adevărată a Imperiului Roman, așa cum reiese asta și din numele țării noastre.

Problema nu este că trebuie să avem grijă de copiii noștri, normal, asta este datoria fiecărui părinte, problema constă în cunoștințele noastre precare și aproximative despre cei care nu sunt heterosexuali, indiferent cu ce inițiale îi indicăm. Problema este că tocmai această lipsă de cunoaștere este exploatată de ideologii care au inundat mai nou atât viața politică cât și pe cea a site-urilor de socializare. În fond aceste „teorii” de doi bani – aidoma „concepției” istorice a lui Emil Boc – folosindu-se de lipsa de acuratețe a site-urilor sociale – la noi, îndeosebi Facebook – ne duc înapoi în timp, ne trimit direct în lumea obscurantismului fundamentalist al societăților premoderne.

A-i califica pe cei de altă orientare sexuală decât hetero anormali și bolnavi părea la un moment dat o stare depășită, în fond e vorba la nivel mondial de peste 500 de milioane de oameni – nițel mai mulți decât populația UE -, iată însă că lavița digitală ne contrazice, politicienii folosindu-se din plin de șansa oferită de acest mediu în care, dacă se bagă, laureatul premiului Nobel la matematică poate fi ușor contrazis de un analfabet matematic, adunând like-uri câte încape.

Citeam nu de mult un eseu despre „amorul grec” al unui gânditor român într-o revistă care se luptă din răsputeri să-și păstreze orizontul inițial – a apărut imediat după Decembrie 1989 – luminos, eliberator și educativ în același timp. Se simțea în tonul autorului o reținere, o teamă oarecum izvorâtă din convingerea sa că abordarea liberă, fără prejudecăți a temei este riscantă în România de astăzi chiar și pentru teoreticienii care și-au demonstrat în deceniile trecute seriozitatea și onestitatea.

Și într-adevăr, contrar tuturor preceptelor democrației – inventate de grecii „amorului” – dacă nu ești de acord cu majoritatea, cea care acum se teme de comunitatea LGBT fără să știe nimic despre sexualitatea umană, mult mai complexă decât cea imaginată de o minte strâmtă și redusă doar la experiențele sale de multe ori chiar sărăcăcioase și sordide, riști să fii anatemizat, chiar înjurat grosolan – cu expresii preluate din viața sexuală hetero și nu numai – declarat un pervers periculos pentru comunitatea celor care se hrănesc din informații colportate pe paginile sociale.

Desigur, de vină nu sunt aceștia, ci cei chemați să lumineze, să educe chiar această majoritate dezorientată și frustrată de ideea unor pericole despre care, de altfel, habar nu are. În loc să inventeze astfel de pericole – dușmanul exterior, migranții, capitalul mondial, iar mai nou comunitatea neheterosexuală – elita politică și culturală ar trebui să militeze pentru adevăr și dreptate. Chiar dacă în zilele noastre sună vetust, acestea sunt bazele conviețuirii sănătoase, chiar dacă par depășite, nu există nimic care să le înlocuiască.

Și da, să militeze pentru introducerea educației sexuale în școli, în mod adecvat și competent. Să arate că pericolul adevărat pentru copiii noștri nu sunt homosexualii, ci familiile dezorganizate, familiile absolut heterosexuale în care este prezent alcoolismul, lipsa de educație și alte rele cunoscute din cele mai vechi timpuri. În fond copiii, fără excepție, se nasc în familii heterosexuale sau cel mult bisexuale, inclusiv cei maltratați, neglijați, fără să mai vorbim de cei abandonați.

Cunosc foarte bine, de exemplu, situația unui cuplu de homosexuali, unul scandinav, celălalt român, care cresc împreună fetița născută dintr-o relație heterosexuală cam accidentală a unuia dintre ei, mama fetiței abandonând-o pur si simplu. Mai mult decât atât, părinții ei sunt foarte mulțumiți de această situație, vizitând fetița în mod regulat, având mult mai mare încredere în cei doi decât în fiica lor heterosexuală neserioasă și capricioasă.

În societatea umană nu există reguli absolute în afara faptului că viața fiecăruia dintre noi se termină odată. A urî pe cineva pentru simplul fapt că nu este ca noi, nu se comportă cum ne-am aștepta, gândește și simte altfel, dovedește doar lipsa noastră de înțelegere și inteligență. Fără să mai vorbim de ceea ce se numește omenie, spirit de ajutor și solidaritate.

Foto: Yoshiaki Miura

Pericolul pentru copiii noștri nu sunt nici migranții, nici homosexualii și cu atât mai puțin Uniunea Europeană. Pericolul cel adevărat este fariseismul clasei politice, lipsa de implicare a elitei intelectuale și peste toate astea, hoția la drumul mare cu care se ocupă cei care susțin, printre altele, că homosexualii reprezintă un pericol.

Și care nu vor educație sexuală în școli, că vezi doamne, tatăl bețiv și mama torturată îl vor educa pe copil mai bine, îl vor învăța ei cum arată viața sexuală sănătoasă și adevărată.

De fapt, nu necesitatea educației sexuale este în dubiu, ci faptul dacă avem pedagogi, dascăl pregătiți să se ocupe de o astfel de disciplină școlară.

Mult mai complexă decât matematica, de exemplu…