Enola Day: Avengers pentru infantili sau Endgame pentru cultura clasică?

    de Lajos Notaros | 2 mai 2019, 8:05 AM | Opinii

    9

    Vă spun de la început: nu am văzut filmul.

    Așa cum nu am văzut nimic din „Harry Potter” sau „Urzeala Tronurilor”, nemaivorbind de seria cu supereroii din MCU.

    Pentru cine nu știe, MCU înseamna Marvel Cinematic Universe și se referă la filmele produse de acest studiou, parte mai nou a Grupului Walt Disney, creat în 2008 pe fundamentul moștenit de la Marvel Comics, fondat în 1939, o companie de reviste de benzi desenate specializată pe supereroii inventați de autorii casei și cunoscuți mai nou de o lume întreagă: Iron Man, Captain America, Spider-Man, Hulk, Thor și așa mai departe.

    Ca să fie de la început clar: populația țintă a celor de la Marvel a fost la început cea formată din copii și adolescenți, băieți, înainte de toate, fetele fiind servite de o altă companie care începe cu M, Mattel, universul păpușii Barbie fiind pentru fetele din SUA din anii șaizeci-șaptezeci corespondentul eroilor universului Marvel pentru băieți.

    Având toate acestea în față realizăm semnificația isteriei mondiale declanșate la premiera ultimului film al acestui univers creat pe hârtie din mintea unor anonimi plătiți regește: societatea zilelor noastre a dat în mintea copiilor, acest fapt fiind deosebit de profitabil pentru unii, nu mulți, dar destui să-și continue opera de îndobitocire a unei lumi întregi.

    Infantilizarea unei societăți este visul din cele mai vechi timpuri al celor care vor să profite pentru putere și bogăție, pâinea și circul romanilor imperiali punctând prima ei formă istorică.

    Însă societățile moderne, clădite pe ideea suveranității populare, a democrației, adică, presupun, de fapt au ca axă principală, ideea responsabilității mature a cetățeanului. Idee pusă la îndoială doar și mereu de cei care doresc acapararea puterii și a bogăției exclusiv pentru ei, indiferent cum se numește regimul pe care îl construiesc pentru acest scop. E aproape mai bine ca atacul să fie pe față și direct, așa cum se întâmpla în situația regimurilor dictatoriale. Indiferent dacă se numesc naziste, fasciste sau comuniste. Atunci măcar nu există dubii, e evident că e un atac împotriva libertății dintr-o societate democratică.

    Pericolul cel mare este atunci când aceste intenții de dominare prin bogăție și putere se insinuează folosindu-se de imaginile și obiceiurile considerate inocente ale societății încă libere. E vorba de consumism și divertisment înainte de toate, două domenii care înseamnă de fapt cele două fețe ale aceleiași realități: divertismentul fiind, la urma urmei, o marfă care se cumpără la fel ca și un baton de Snickers sau o mașină second-hand.

    Avengers: Endgame, filmul Marvel care rulează de o săptămâna și ceva prin Cinema City-urile lumii a doborât deja toate recordurile de încasare, producând psihoze de masă care ne arată nivelul de infantilizare la care a ajuns societatea de tip occidental sau societatea care a inventat democrația modernă. Mi se spune că la Arad lumea aplauda și scotea strigăte de satisfacție sau dezamăgire la diferitele scene din film de parcă ar fi fost cu toții copii la un spectacol la teatrul cu păpuși, în China o tânără a ajuns la spital de atâta plâns în timp ce urmărea filmul, am și în familie exemple de manifestare infantilă – cineva, la aproape 40 de ani, a făcut eforturi și sacrificii demne de ceva mult mai important și mai nobil pentru a fi la prima reprezentație, adică la premiera mondială – legată de Avengers: Endgame.

    Pe vremuri, asemenea povești erau recomandate doar pentru copii, oamenii maturi fiind interesați de povești și povestiri legate de viața lor reală, cotidiană, de realitățile în care trăiau, fie că era vorba de dragoste și trădare, de conflictul dintre datorie și chemare sau lupta pentru bine într-o lume care prefera răul.

    Am ajuns încet dar sigur, în mai puțin de un secol, într-o fantezie infantilă în care plăsmuirile minții nu se mai deosebesc de realitate, dimpotrivă, devin mai importante, mai reale decât crunta realitate însăși.

    Și atunci ne mirăm că democrația este în pericol, alegerile sunt degeaba, pentru că oamenii aleg cu obstinație politicieni fără valoare și statura morală, în general valoarea este în pericol peste tot, la scoală nu se mai învață nimic serios, copii intră analfabeți și ies analfabeți funcționali care cred că Eminescu a fost scris de Făt Frumos sau și mai bine de Captain America, în spitale trebuie să ai puteri supranaturale pentru a supraviețui iar între Facebook și o clisă prăjită pe băț, aleg fără să ezite Facebook-ul pentru că nu miroase urât.

    Ajungând mari, acești copii sunt convinși că lumea se confundă cu universul cinematografic Marvel, în care totul se explică simplu prin conjurația celor răi și că lumea are nevoie de niște supereroi pentru a scăpa cu bine. Cuvântul calm, elevat și rafinat nu mai are nicio valoare, decența este ceva vetust iar echilibrul și moderația sunt pentru cei care nu au puteri supranaturale.

    Ajungem astfel într-o lume în care totul pare posibil, dar nu mai este posibil nimic ce s-ar putea realiza în continuare simplu și clar, prin pregătire serioasă și muncă, prin decență și echilibru mental, o lume a normalității și seriozității atât de plictisitoare în comparație cu filmele Marvel, site-urile de socializare și Mall-urile în care toate astea te întâmpină rânjind digital zi de zi și ceas de ceas.

    Fotografiile care ilustrează textul sunt din lista celor mai așteptate 67 de filme din 2019, așa cum le vede agregatorul de filme cel mai cunoscut: Rotten Tomatoes. Am avut curiozitatea să le număr pe cele de tip Marvel, fie că sunt cu supereroi, superacțiune sau desene animate: credeți sau nu, 47 sunt din această categorie, filme în sens clasic nici măcar cele 20 care rămân, fiindcă majoritatea sunt comedioare romantice pentru adolescente sau filme de Crăciun, de fapt singurul film în sensul clasic mult așteptat pentru anul în curs este „Once Upon a Time in Hollywood” a lui Quentin Tarantino, cel care debutează în 26 iulie. 

    Distribuie articolul

    Comentarii

    1. Hmm…eu cand eram prunc, batranii de acuma il sorbeau pe Chuck Norris si chiar daca multe din filmele lui iti insulta acum inteligenta atunci ei erau fermecati! Dovada?
      Majoritatea inca mai fac audienta acelor “capodopere” !
      Sa nu mai vb de Rambo sau eternul Van Damme!
      Practic eu nu vad diferenta intre actualii supereroi si un politist texan care fuge in zig-zag evitand rafale de AK47 sau un Rambo “bine pregatit” care rupe mitraliera(o mitraliera M-240 “usoara” ca un fulg si fara pic de recul) de pe elicopter…si o tine-ntr-o mana.
      Din contra, ca efecte si din pdvd al profesionalismului actorilor sunt peste…
      Sa nu ma intelegeti gresit…nu-s fan Avengers, da’ spuneti ca, “Pe vremuri, asemenea povești erau recomandate doar pentru copii” …ntz-ntz-ntz 🙂
      …cat de usor uitam de quadrologia Superman care a inceput prin 1978 sau de cavalerii Jedi
      Eu nu stiu sa fii fost numa’ prunci prin salile de cinerma! 🙂

      Aceasta discutie am avut-o cu cineva din familie, care ii interzicea pruncului Cartoon Network pen’ca e vezi Doamne agresiv si ca pe vremea lui desenele nu erau asa…erau numa’ ca le priveai cu alti ochi!

      +2 voturi
      +1
      -1
      • Observații cât se poate de pertinente și la obiect.
        Vedeți însă evoluția, treaba, cum am și spus-o, nu a început cu MCU, ci cu benzile desenate dintre cele doua războaie mondiale, a continuat cu filmele de acțiune și superacțiune, cu Norris și Bruce Lee, cu cele sci-fi, respectiv horror, doar capătul este Marvel cu universul sau rupt complet de aceasta data de realitate. Nimic nu apare din senin, este vorba de o evolutie, arătata la sfârsitul articolului, soldată cu preponderența masiva a filmelor de gen: fantesie, actiune si superactiune, supereroi, desene animate si digitalizate in dauna filmelor clasice cu poveste si ceva de spus despre lumea în care trăim cu toții.
        Problema este ca aceste filme vorbesc exclusiv despre o lume creata de imaginatia scenaristilor de la Marvel sau alte studiouri.
        De altfel, Norris sau Bruce lee, dincolo de calitatea aproximativa a cinematografiei care ii servea, se miscau cat de cat in lumea reala chiar daca făceau si lucruri creu de crezut si acceptat. Universul Marvel nu are nicio legatura cu lumea creata, este una de fantesie, cu legi, reguli si personaje proprii care dincolo de posibilitatea de evadare din cotidian – tipic mintii copilului sau a maturului cu probleme de adaptare – nu ne spun nimic despre lumea in care trăim, despre problemele ei, dimpotriva, ne spune ca nu este important sa ne ocupam cu aceasta lume, ci sa admiram fanteziile Marvel.
        Problema este ca aceste filme, cucerind si lumea maturilor, ne spun subliminal ca realitatea este searbada si neimportanta, mai bine sa ne vedem de treaba si sa ne distram, inclusiv cu aceste filme si cu popcornul aferent, nu sa ne bagam in treburile “oamenilor mari”, adică hrănesc lenea si pasivismul cetățenesc, o amenințare absolută pentru democrație.

        +1 voturi
        +1
        -1
        • Apai democrație în adevăratul sens nu va mai fi…pt că poporul din definiția cuvântului e tot mai prost. La propriu și nu doar la noi…brexitul e cel mai bun exemplu. Italia altul de unguri nu mai vb. Lumea crede că totalitarismul este soluția. Întrebați-va cunoscuții câți considera China un mod de viață exemplar. Veți rămâne perplex.

          Nush daca prostia vine din cinematografie sau pur și simplu cum am mai zis și la art. colegului dvs, vine din tehnologizarea tot mai rapidă. De ce sa te cultivi când poți spune ok Google și să primești totul gata? Eu nu cred că e cineva care sa ne vrea proști…foarte mulți alegem singuri.🤭

          +1 voturi
          +1
          -1
          • Tehnologia nouă și divertismentul de evadare se presupun reciproc si, da, duc la scaderea nivelului cultural a populatiei. Aceasta duce la scaderea activismului civic, servind interesele celor care paraziteaza aceasta situatie, ceea ce face ca schimbările sa nu se poată face normal, firesc, progresiv, ci prin explozii sociale care arunca in aer situația data. Vezi mișcarea de strada din Franta, demonstrațiile de la noi ș din alte părți. Si, da nu e vorba aici de Romania, ci de intreaga sfera a civilizatiei de tip european, indiferent de nații, sunt doar nuante, evolutia este aceeași.

            0 voturi
            +1
            -1
    2. de basm ca gen literar aveti aceeasi parere?
      de motivatiile financiare care determina finantatorul sa avanseze milioane, poate sute de milioane de dolari, intr-un film, nu credeti ca ar fi trebuit sa pomeniti?
      condamnarea genului de film desprins de cotidian, care plaseaza actiunea in afara timpului sau implica personaje fantastice vi se pare in regula?
      ati vazut o legatura, cat de mica, intre preferintele oamenilor pentru genul fantasy si dorinta sau poate chiar nevoia unora de a evada dintr-un prezent caracterizat prin cinism si prin lipsa tot mai acuta a unei instante care sa impuna niste reguli, aceleasi pentru toti – ca tot ati facut referire la spiritul civic, nu vi se pare interesanta?
      ce ati vrea sa vizioneze lumea, filme cu basinosi batrani care vorbesc despre probleme desprinse total de real si care exagereaza cu cuvinte din dictionarul de temeni folozofici sau filme cu oameni obisnuiti care se confrunta cu facturile?
      aroganta celor care isi pemit sa-si imagineze ca ei ar avea vre-un drept sa le spuna altora ce sa faca, ce sa le placa, unde sa doarma, ce sa manance, pe cine si cum sa iubeasca sau mai nou sa urasca, vine din profilul tatucului, un model care ma face pe mine sa resping comunismul si socialismul categoric, fiindca in comunism aveam acei vatafi grasi si grei, cu morga, care stiau, erau plini de intelepciunea generoasa a partidului si-si permiteau sa dirijeze masele, ca ele E proaste si nu stie!

      0 voturi
      +1
      -1
      • Ca bășinos bătrân care folosește cuvinte pretențioase, vă întreb și eu la rândul meu: da, de cei care cred că ei, sub protecția unor pseudonime pe care le schimbă în funcție de scopul urmărit, le știu mai bine și au aroganța să le spună altora ce să facă, unde să doarmă, să manânce, pe cine să iubească și cum, ce părere aveți în timp ce vă uitați în oglindă? Înainte să vă erijați în infailibil și să folosiți cuvinte învățate după ureche, rețineți că termenul de tătuc vine de la tătic iar un copil care nu are tătic să-i spună ce și cum și cu ce, va avea mari probleme în viață. Termenul de patriarhal înseamnă altceva decât paternalism, iar dacă Dumneavoastră nu ați înțeles că filmele făcute cu 15o de milioane de dolari care incaseasă 1,5 miliarde nu au nicio treabă cu poveștile și cu basmele pe care nu vi le-a spus sau poate că totuși tăticu în fragedă pruncie înainte de culcare, ci cu prostirea prin infantilizare, aveți o problemă care nu are nicio treabă cu comunismul, nici măcar cu nazismul, ci cu înțelegerea termenilor. Și a textelor.
        Dar vă spun eu, e mai ușor să nu le înțelegi. Fiindca dacă le înțelegi s-ar putea să le dai dreptate sau să cazi pe gânduri și să te întrebi: oare Păcală și cu Tândală sunt variantele românești la Hulk și Thor? Iar Făt-Frumos o fi Captain America? Dar Ileana Cosânzeana, oare cine o fi?

        --2 voturi
        +1
        -1
        • daca nu va place de cei care folosesc pseudonime nu aveti decat sa schimbati regulile – dvs. sunteti la butoane si vaicareala asta cu pseudonimele devine astfel incoerenta. Cred totuși că dacă ați impune identificarea comentatorilor numărul de comentarii, care pot reprezenta un element esențial pentru cititori, ar scădea sub 0 și astfel ziarul ăsta online ar deveni mai puțin decât nimic și dvs. va trebui să vă îndreptați spre alte ziare sau să renunțați la jurnalism.
          Tătuc in politica inseamna o persoana de care masele cred ca au nevoie pentru ca el tătucul îi va ajuta, apăra și sprijini. Tătucul apare ca fiind un răspuns la incultură și naivitate. Ceaușescu a fost tătuc, Iliescu a fost tătuc, Băsescu a fost tătuc și Iohanis apare și el ca soluție providențială, adică tot un tătuc mai nenorocit dar la fel de mort de grija prostimii pe care o manipulează printr-o campanie ipocrita anticorupție – el având o sentință definitivă pentru fals și uz de fals dar care nu poate dobândi calitatea de învinuit sau inculpat fiindcă are imunitate maximă și astfel se erijează în fată mare deși este matroană de bordel.
          Dacă termenul de tătuc în sensul de mai sus nu este menționat în DEX este pentru că DEX-ul este pierdut într-un formalism elitist anacronic și desuet.

          --2 voturi
          +1
          -1
          • m.z-ule…singuru’ incoerent esti tu ! Scrii mult, prost si fara legatura cu nimic in afara de perceptiile tale despre viata despre cum vrei tu sa fie si bla-bla-bla. Te-ai intrebat vreodata daca e cineva curios de proza pe care o scrii sau de ceea ce tu crezi ca zici?

            0 voturi
            +1
            -1
          • Nu e vorba neapărat de pseudonim.
            Pseudonimul este o noŧiune literar-culturalä care are rolul de a multiplica identitatea autorului, nu sä o ascundă neapărat.
            E vorba de situația caragialescă cu “semnatul anonim”, atunci când nu iți asumi vorbele și gesturile, știind ca urmaresti sau spui lucruri care ar putea fi judecate nu neapărat favorabil.
            In cazul de fata este vorba de jigniri din spatele unei identități neasumate. Asta e problema.
            In ceea ce privește dispariția publicației daca nu s-ar publica comentariile anonime, nu va faceți griji.
            Pe de o parte mai exista și oameni in țara asta care isi asuma opiniile si punctele de vedere, pe de alta, se pare, nu aveți habar cat de multi sunt cei care vor sa iasă in evidenta astfel, chiar și renuntand la anonimitate.
            Nemaivorbind de faptul ca o publicație este susținută de cei care o citesc, nu de cei care comentează.
            S-apoi daca nu este citita, atâta bai să fie, ca vine altul si mi-o ridică…
            Iar în ceea ce privește persoana mea, chiar nu ar fi cazul sa vă faceți griji: jurnalistul nu este făcut de vreo redacție, ci el face redactia.
            Nu știu daca întelegeți ce vreau sa spun.

            0 voturi
            +1
            -1

    Scrie un comentariu

    4 + 8 =

    Redacția Special Arad își rezervă dreptul de a selecta și a modera comentariile în funcție de relevanța lor față de subiect. Comentariile care nu fac referire la subiectul prezentat nu vor fi aprobate. De asemenea, răspunderea juridică aparține autorului comentariului.

    Acest site folosește cookies. Prin navigarea pe acest site, vã exprimați acordul asupra folosirii lor. Am actualizat politicile în conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Detalii.