Enola Day: Alegerea nu mai este între stânga și dreapta, ci între propagandă și adevăr

    de Lajos Notaros | 27 septembrie 2018, 10:39 AM | Opinii

    9

    Mai puțin obisnuit, voi vorbi în continuare despre o carte.

    E neobișnuit mai nou la modul general să scrii despre o carte, te pretezi cel mult în reviste cu audiența confindențială, nu într-o publicație, chiar și online, destinată marelui public.

    Cartea nu mai este la modă nici la școală, iar vestitul dicton, ai carte, ai parte, pare venind din străfundurile istoriei vechi acum când prim-ministrul țării are probleme de citire a instrucțiunilor de pe cutiile de detergent, iar primarul orașului în care locuiești și încerci să reziști tentațiilor nelimitate de plecare sau sinucidere rapidă și nedureroasă scrie pe facebook – că în rest doar semnează – de parcă confundă tăierea porcului de Ignat cu pomana limbii de ziua lui Eminescu.

    Vorbesc, cu toate acestea, despre această carte din două motive mari și late – pentru că este despre jurnalism și manipulare, respectiv noua propagandă digitală care ne prostește pe zi ce trece – și altele importante, chiar dacă majoritatea dintre noi are alte preocupări, nu să se frământe din cauza gravității dezinformării, a manipulării spre stupizenia profundă prin dezinformare.

    Fiindcă despre asta „combate” cartea lui Marian Voicu*, jurnalist de televiziune cu vechi state de serviciu și cu o carte de vizită impresionantă, chiar dacă – poate tocmai de asta – nu e nici pe departe atât de vizibil ca cei care se cred jurnaliști împroșcând în fiecare seară, la ore de maximă audiență, ideile lor coclite și infecțioase, teleportate, prin proprietarul postului, din cele mai lugubre, dar cu atât mai reale surse.

    Ideea cărții este simplă, impresionantă este mulțimea de date cu care autorul își susține ideea, nici aia nu neapărat proprie, ci, dacă se poate spune așa, o traducere în românește a ideilor vehiculate mai de mult prin Occident, acolo unde presa reprezintă încă un pilon important al societătii libere.

    Ideea se clădește pe observarea transformării uluitoare prin care a trecut presa în era digitală, o perioadă relativ scurtă: 15 ani, dacă o socotim de la apariția Facebook, 25 dacă începem de la apariția www-ului.

    Cert este că prin apariția presei online și a site-urilor de socializare la care este abonată mai mult de jumătate din populația globului, posibilitatea ca informația să ajungă exact acolo unde trebuie și în forma considerată strict favorabilă emitentului a devenit o realitate neliniștitoare.

    Drama constă în imposibilitatea ca informația reală să fie diferențiată de cea falsă sau falsificată, produsă înainte de toate pentru manipularea politică a publicului țintă.

    Pe multiple și relativ bine cunoscute exemple – conflictul din Ucraina, alegerile americane, Brexitul, alegerile din Franța și Germania sau cazul Republicii Moldova și „teoria” statului paralel de la noi – autorul demontează febril modul în care știrile și informațiile false sau manipulate (fake news) inundă spațiul public, producând efecte de-a dreptul absurde și care se pot constitui într-o adevărată boală de informație.

    Aruncat nepregătit în lumea virtuală, consumatorul cotidian de presă online, având de obicei și cont de Facebook, Twitter sau alte asemenea site-uri de „socializare”, efectiv nu mai poate deosebi adevărul de fals, rezolvând această tensiune pe baza legii disonanței cognitive: optează pentru informația care îi susține convingerile, care i se pare mai ușor de integrat în sistemul său de atitudini, convingeri și credințe.

    Astfel, fanii teoriilor conspiraționiste înghit orice care le susține credința, în frunte cu marea conjurație universală în spatele căreia se află câțiva oameni (Soros, of course) și care decid în secret totul sau orice fără să le pese de oamenii care suferă rezultatul deciziilor lor.

    Orice știre care susține o astfel de convingere este automat adevărată, cele care contrazic sau le demontează fiind declarate false, manipulative.

    Încet însă, pe măsura ce ne dăm seama de anvergura afacerii, drama se transformă în tragedie.

    Fake-urile își creează propria lor lume și propriul public în creștere continuă, majoritatea consumatorilor conținuturilor digitale fiind înghițită pur și simplu de această lume a minciunii create și exploatate mai nou de propaganda politică a diferitelor state, înainte de toate Rusia.

    Este deja cât se poate de documentată influențarea de către mașina de propagandă digitală a Rusiei atât a alegerii lui Trump, cât și a Brexitului, o mașină care a pornit la drum legat de conflictul din Ucraina, Putin și ai săi considerând apropierea Ucrainei de UE ca o ofensă care nu mai poate fi tolerată.

    Asta pentru că SUA și UE sunt în continuare adversarele cele mai de temut ale unei Rusii care încet-încet își revine după colapsul URSS și își revendică vechiul loc de jucător de bază al politicii internaționale, al luptei pentru sferele de influență și interese.

    Pentru asta a declanșat, începând cu 2014, un adevărat război informațional, atacul cu pseudo-știri sau informații manipulate îndreptându-se îndeosebi spre UE și valorile pe care le reprezintă această uniune.

    De altfel, cei din jurul lui Putin numesc UE simplu „Gayropa”, astfel încât dacă dați de știri scandaloase despre homosexuali, căsătorii gay, adopții, dacă vi se insinuează fotografii cu migranți atacând populația din Europa, dacă vă impiedicați mai mereu de informații despre cum exploatează Occidentul țările din est și cât de parșivă este politica UE cu noile membre (întâmplător ieșite abia de 25 de ani de sub controlul rusesc), nu greșiți dacă bănuiți că aceste „materiale” au fost confecționate în laboratorul din Sankt Petersburg în care lucrează pe salarii mult peste cele rusești 300 de angajați specializati în fabricarea de știri manipulate, respectiv specialiști în distribuirea lor prin conturi și identități false.

    Iar dacă vă uitați în jurul vostru și realizati că aceste informații și idei sunt preluate și însușite de politicienii pe care i-ați ales, puteți fi sigur ca aveti o problemă.

    Că avem cu toții o mare problemă!

    Eventual vă pică fisa până la urmă că statul paralel – împrumutat de Dragnea de la Erdogan – chiar există, dar nu așa cum vă explică omul nervos din Teleorman, ci sub forma virtuală a acestor știri falsificate, o lume în care ei vă poftesc cu mare plăcere, pentru ca astfel, nemaifiind atenți la lumea reală, ei să-și poată face de cap în voie.

    Nu veți afla nici faptul că anul 2016 a fost declarat de Enciclopedia Britannica Anul Fake News, încet-încet veți renunța la ideea care a dominat epoca modernă, vestitul dicton cuget, deci exist și reintrați pe nesimțite într-un ev mediu digital în care vă veți ghida după ideea atât de dragă tuturor fundamentaliștilor, autocraților și dictatorilor: cred, deci am dreptate!

    *Marian Voicu, Matrioșka mincinoșilor. Fake news, manipulare, populism, Editura Humanitas, București, 2018, 465 pagini

    Distribuie articolul

    Comentarii

      • Vorbind, fiind convins, si în numele colegilor mei de la Special, vä spun ca, având în vedere și posibilitaŧile noastre limitate, cam facem tot ce depinde de noi să nu intrăm în această horă diabolică a știrilor manipulative, care, de cele mai multe ori, la publicațiile din provincie sunt publicate doar pentru a face audienta, a mări nr de clickuiri in cazul publicațiilor online.
        Pe urmă este criteriul profesionalismului: jurnalistul care nu a fost făcut jurnalist precum Falcă doctor în comunicare, la apelul de seară, actionează respectând câteva regului sacrosante ale meseriei referitoare la verificarea si confirmarea informatiei, respectiv a surselor.
        În sfârșit, cred ca și prin această recenzie – uitați-va, în câte publicații a mai aparut această semnalizare a cărții lui Marian Voicu – dovedim ca problema ne preocupa si nu din perspectiva atragerii de clickuiri cât mai multe, ci din cea a oferirii cititorului știri adevărate și importante.
        Desigur, încă odată, la nivelul nostru de portal de Arad și cam singurul de pe aici care nu intră în aceste jocuri regizate sus și viclean…

        +3 voturi
        +1
        -1
    1. … poate ar fi timpul sa imaginati un altfel de presa online.
      Presiunea pe care banii din publicitate o fac pe linkuri reprezinta presiunea pe facil, ieftin, prost, superficial, pe insensibil la adevar si la valorile sociale.
      In goana asta dupa like-uri un ziar online, pentru a exista este obligat sa vina cu bombe – adica cu acceptarea manipularii si fake news. Concurenta este mare fiindca practic toate ziarele din online nu vad altceva decat abordarea asta tembela.

      +1 voturi
      +1
      -1
      • Vă încredințez că tocmai această intenție ne preocupă iar daca sunteți binevoitor nițel, veți accepta că în comparație acest lucru se și mai vede.
        Desigur, există limitările inerente ale “vieții la țară”, unde, oarecum firesc, știrile cu scandaluri, accidente, morți naprasnice au întâietate.
        E firesc pentru cu cât este mai mică comunitatea, știrile despre evenimente dramatice sau tragice, involvând oarecum moartea, sunt mai de interes, având în vedere că restul se cam stie, fiindcă se cunosc cu toții între ei.
        Dar pe lângă astea, Special Arad, prin redactorii săi, este preocupat să ofere arădenilor jurnalism de calitate, informații obiective si importante, altele pe care le doresc cei care se cred stăpâni, nu doar pe banii, ci și pe sufletele oamenilor…

        +5 voturi
        +1
        -1
    2. Interesantă ideea de a publica o recenzie de carte. Cred că volumul cu pricina este din ciclul lecturilor obligatorii pentru orice jurnalist și pentru oricine dorește să înțeleagă în profunzime lumea în care trăim.
      Spun asta pentru că autorul emite ideea unui adevărat război informațional ai cărui combatanți sau victime suntem ori putem fi. Și până acum existau știri false, însă de când propagarea acestora la nivel mondial a devenit obiectul de activitate al unor unități militare din cadrul armatei ruse (GRU – serviciul de informații al armatei ruse), trebuie să ne comportăm ca într-un adevărat război în care se trage în noi cu idei. Depinde de abilitățile fiecăruia de a se feri spre a nu cădea victimă în acest nou tip de război, iar cartea recenzată nu face altceva decât să ofere mijloacele de a supraviețui acestui conclict deschis. Cu alte cuvinte autorul ne spune că a început de câțiva ani războiul mondial pentru cucerirea minților noastre în scop manipulativ, un război al adevărurilor alternative, din care sauve qui peut, iar primele victime: Crimeea, Ucraina, Brexit, Trump, euroscepticismul, au apărut deja – mari și late.
      Interesantă incursiunea autorului și prin manipulările ordinare autohtone, care arată că atunci când fake news sunt creația unor unități militare, in speță SRI, efectele pot fi dramatice (revoluția mineriadele, evenimentele de la Tg. Mureș).
      Interesantă prezentarea evenimentelor de la Tg. Mureș din martie 90, ca pe un conflict generat cu scopul de a justifica înființarea SRI, cu personalul și logistica fostei securități, ce era căzută momentan în dizgrația opiniei publice …

      +1 voturi
      +1
      -1
      • Ei, numai asa comentatori sa avem tot timpul: in temă, documentati – este evident ca ati citit cartea – echilibrati si rafinați.
        Intr-adevar este o carte care ar trebui sa fie lectura obligatorie pentru jurnalisti si indivizi cu astfel de pretentii sau studenti, incepatori in jurnalism si n-ar fi rau sa se bage prin licee un curs de comunicare-internet – prin occident deja este asa ceva, fara sa mai vorbim de cursurile universitare pe domeniul internet-comunicare digitala – unde carte sa fie bibilografie obligatorie.
        Mersi de comentariu!

        +1 voturi
        +1
        -1
    3. Doar cine nu gândește se lasă manipulat de presă. Sunt informații pro și contra, sunt surse alternative, sunt argumente de toate felurile. Depinde de fiecare cât de mult se informează, cât de mult înțelege și cât de mult vrea să înțeleagă. Autorul cărții îmi pare – ca și autorul recenziei – înregimentat într-un anumit spectru ideologic. Cum să cred că imaginea aproape apocaliptică a milioanelor de imigranți care au inundat Europa este doar un fake fabricat la Moscova și nu o realitate pe care o trăiesc amarnic atâția europeni? Cum să cred că un conflict etnic absolut întâmplător și spontan (cum a fost cel de la Tg. Mureș din martie ’90) a fost fabricat în laboratoarele Securității? Om fi mulți proști, dar nu toți.

      --1 voturi
      +1
      -1
      • Autorul recenziei recunoaste cinstit ca este inregimentat in gruparea extremista ultrasecreta a celor care nu scriu nici un cuvant daca nu sunt convinsi ca locul lui e acolo. De aceea, da, sunt fabricate si da, a fost un scenariu. Daca nu credeti, mergeti la paragraful despre disonanta cognitiva si eventual aprofundati ideea.

        0 voturi
        +1
        -1
    4. Domnule A. Radean, va recomand cu caldura sa cititi cartea, pentru ca doar asa veti avea ocazia sa constatati ca a fost scrisa cu onestitate si cu muulta documentare. Da, evenimentele la care faceti referire sunt cat sa poate de reale, insa escaladarea si interpretarea lor, dirijate in scop manipulativ pot crea efecte dramatice. Cat despre spontaneitatea evenimentelor din martoe 90, da, au avut si o latura emotionala si spontana, spre rusine noastra si a conationalilor nostri, dar datele concrete spun si altceva: ca a fost organizat, intretinut si amplificat de “organe”. La fel si cu migratia, este un fenomen cat se poate de real si tragic, insa a alimenta sentimente rasiste, nationaliste si eurosceptice pe tema asta, inseamna altceva. Oare mineriadele nu au fost si ele un fenomen real, trait cu emotie si dramatism? Da, au fost! Dar adevarul a iesit pana la urma la iveala: a fost o grosolana manipulare instrumentata de stat prin fake news si manipulare, iar exemplele abunda. Autorul nu e deloc inregimentat, cum incercati a insinua, si nici recenzorul. Dimpotriva, se ia in dezbatere si fenomenul fake news al tabloidelor occidentale, este prezentat cazul Ramsey si multe altele asemenea, ce au ca emitenti jurnalismul occidental, asa ca nu va mai lansati in comentarii malitioase pornind doar de la ce au punctat alti comentatori ai articolului. In final nu imi ramane decat sa va invit la lectura, caci, vorba cronicarului, nu e alta mai frumoasa si mai cu folos zabava pe lumea asta, decat cetitul cartilor.

      +1 voturi
      +1
      -1

    Scrie un comentariu

    0 + 2 =

    Redacția Special Arad își rezervă dreptul de a selecta și a modera comentariile în funcție de relevanța lor față de subiect. Comentariile care nu fac referire la subiectul prezentat nu vor fi aprobate. De asemenea, răspunderea juridică aparține autorului comentariului.

    Acest site folosește cookies. Prin navigarea pe acest site, vã exprimați acordul asupra folosirii lor. Am actualizat politicile în conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Detalii.