Când vine vorba despre viitorul instituției numită poliția locală, nu sunt prea multe opțiuni. Una ar fi să fie lăsată așa cum e acum – insuficient sau prost reglementată, redusă la condiția de jucărie a primarilor. Alta, să fie „ajutată” să dispară prin împingerea ei în anonimatul lipsei de importanță socială iar a treia opțiune ar fi cea de lărgire a sferei atribuțiilor și astfel, de consolidare a rolului Poliției locale în societate.

Prima opțiune este a celor care nici nu au curaj s-o desființeze, dar nici nu știu ce să facă cu ea. Este opțiunea celor care, dacă ar fi fost decidenți („la butoane” cum le place să spună), n-ar fi înființat această structură, pentru că ar fi considerat că încarcă prea mult bugetul. Este opțiunea celor care nici în zi de azi nu au înființat, în localitățile lor, structuri de poliție locală, din motive bugetare, semn că nu știu cum să se folosească de o astfel de structură.

A doua opțiune ar fi cea experimentată la Oradea de actualul premier, pe vremea când era primar. În esență, și acest model este bazat doar de considerente bugetare, nu se organizează nimic, nu se restructurează, se taie pur și simplu. Chiar dacă este expresia unei interpretări personale a legii, această opțiune este mai interesantă decât prima, care nu este doar ineficientă, ci și mare consumatoare de bani.

Doar că modelul Bolojan reduce poliția locală la condiția unui serviciu de pază.

Este ca și cum ar face din Jandarmerie un fel de Pază Civilă Contractuală, pentru că și ea păzește instituții, ca și PL – e drept, mai importante, dar tot pază este.

Polițiile locale au fost înființate nu doar pentru că primarii de atunci și-au dorit o jucărie „ de forță” în subordinea lor (chiar așa a fost, și-au dorit jucăria asta), ci și pentru a fi un sprijin complementar pentru Poliția Română (PR), cu personal tot mai puțin și, spre sfârșitul anului 2010, lovită și de reducerea a 10.000 de posturi după celebrul miting anti-Băsescu la care s-a strigat „ieși afară javră ordinară”.

În plus, PR era și copleșită de puternica escaladare a fenomenului infracțional, mai ales de infracțiunile comise cu violență. Ideea era ca unele dintre problemele de ordine publică și circulație rutieră să fie preluate de polițiile locale, în interiorul localităților, pentru ca PR și Jandarmeria să se poată concentra pe infracționalitate, în toate formele ei.

Gurile rele spuneau la acea vreme că poliția locală ar putea fi chiar folosită pentru a înlocui, în caz de grevă, efectivele de polițiști ai MAI, ca răzbunare a președintelui Băsescu pentru mitingul amintit – o informație rămasă nedovedită.

Oricum, ideea ca PL să fie un ajutor pentru PR a picat, din motive pe care le putem doar bănui. Cert este că legislația pornită de la MAI (inițiatorul legii) nu a permis ca poliția locală să fie o instituție puternică în zona de competență teritorială (în localitățile în care funcționează), unde să aibă, bunăoară, atribuții exclusive în domeniul contravențional și, parțial, în cel infracțional. Sigur, o asemenea abordare ar fi însemnat o schimbare radicală a organizării și funcționării PR, inclusiv în ce privește colaborarea cu instituția locală de ordine publică.

Nu s-a vrut sau nu s-a putut, asta e, timpul nu-l mai putem întoarce și trebuie să ne resemnăm că s-a pierdut o mare oportunitate de a fi mai eficienți în gestionarea marilor probleme de ordine publică și circulație rutieră (care, la urma urmei, tot o problemă de ordine publică este).

Ministrul de Interne de la acea vreme, Traian Igaș spunea cândva că dacă ar mai avea ocazia de a fi ministru ar face altfel, totul. Nu l-am întrebat, dar poate chiar ar face o lege a poliției locale mai bună.

A treia opțiune este cea care pare a fi adoptată acum de MAI care, printr-un proiect de lege aflat la transparență a propus acordarea unor atribuții sporite polițiștilor locali în domeniul circulației rutiere. Urmează să vedem ce se va întâmpla cu acest proiect după ce va fi trimis la Parlament pentru adoptare.

Până atunci însă, trebuie să observăm că nici polițiile locale nu se străduiesc prea mult pentru a se impune în fața cetățenilor prin seriozitate și profesionalism. Organizare „după ureche”, prea multe angajări pe „ochi frumoși”, prea puțin interes pentru perfecționare profesională și multe altele.

Aradul nu putea face notă discordantă. În timp ce la nivelul MAI se lucra la Proiectul animtit privind extinderea atribuțiilor polițiștilor locali, Poliția locală din Arad avea alte preocupări. Cum ar fi „reglarea de conturi” practicată la Serviciul Disciplină în construcții (citiți amănunte AICI). Dar și rezolvarea unor dileme legate de obligativitatea purtării uniformei în timpul serviciului.

Sigur, este o chestiune nu atât de interpretare a legii, cât de cunoaștere a ei. Iar asta se întâmplă, la Poliția locală Arad, după 14 ani de la înființare – în condițiile în care Legea 155/2010 a poliției locale a fost modificată de puține ori, dar nu în partea ce reglementează portul uniformei. Ca să nu mai punem la socoteală faptul că această problemă se putea rezolva demult prin Regulamentul intern propriu de organizare și funcționare.

Interesant este că încă din 2022 s-au cerut lămuriri privitoare la pesconalul care trebuie să poarte uniformă în timpul serviciului, de la Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației care, sub semnătura ministrului de atunci, Cseke Attila, a prezentat o interpretare originală, dar și de la ANFP privitoare la situația juridică a directorului executiv al poliției locale!

Original sau nu, acesta este interpreatarea oficială a problemei portului uniformei în poliția locală, transmisă de ministerul care are în subordine primăriile ca logistică și finanțare, deci și polițiile locale.

Cu toate acestea, la Poliția locală din Arad, un angajat al acestei instituții, fără atribuții în domeniul pazei bunurilor și obiectivelor de interes local este cercetat în Comisia de disciplină pentru că nu poartă uniformă.

Viața, așa cum e. Minciună și incompetență în ordinea și siguranța publică arădeană

În schimb, alți polițiști locali, care conduc și acum mașini de serviciu (!) și lucrează la Ordine publică, nu a pățit nimic pentru că umbla civil. Poate pentru că sunt protejații directorului?

După 14 ani de funcționare, la Arad încă mai există nelămuriri privitoare la situația juridică a directorului, ceea ce, trebuie să recunoaștem, este incredibil. Dar asta se întâmplă, probabil și pentru că directorul general are un stil personal de a conduce prin note interne. Nu decizii, nu ordine de serviciu, note interne.

Or, actul e dispoziție al directorului Poliției locale Arad este decizia care-i un act administrativ individual, ce produce efecte juridice obligatorii, emanat în regim de putere publică. Asta, spre deosebire de nota internă care-i un act administrativ intern, cu rol organizatoric și comunicațional în interiorul instituției.

Bunăoară, printr-o notă internă se poate comunica ora și locul de întâlnire pentru plecarea la Moneasa, dar nu se pot transmite sarcini de serviciu cu ocazia unui meci de fotbal la UTA.

Dar, notele interne îl scutesc pe semnatar de multe responsabilități, care pică direct pe seama celor care-i execută „dispozițiile” din aceste note, considerând că țin loc de ordinele de serviciu sau planurile de acțiune.

Așa-i în viață: cine are cuțitul în mănă taie și spânzură, chiar fără frânghie.