O națiune este în extaz. O alta este în doliu și își plânge copiii. Oameni din culturi diferite plâng. Arme de foc, mânuite de doi oameni tineri, provoacă lacrimi la milioane și milioane de oameni. Una creează eroi, iar cealaltă monștri.

Pe de o parte o medalie olimpică de aur, iar pe partea cealaltă 17 cruci mici din lemn, ce simbolizează tot atâtea vieți plăpânde ce au fost întrerupte brutal.

15 februarie 2018

Înțeleg și totuși nu-mi vine să cred ce văd și citesc.

Ambele Breaking News-uri vorbesc despre tineri și arme de foc. Surpiza Breaking News-urilor mă copleșește până la lacrimi. Nu le pot opri, nici lacrimile și nici tremuratul.

M16 este denumirea militară a mitralierei AR15, arma standard din arsenalul infanteriei americane. La 19 ani, un tânăr răvășit de o suferință psihică, a cumpărat legal o armă militară concepută să omoare oameni… pe câmpul de luptă! Cu ea, tânărul de doar 19 ani a curmat 17 vieți într-o școală din Statul Florida, în data de 15 februarie 2018.

„Am să vă vindec. Nu sunteți singuri și nu veți fi niciodată singuri” (Donald Trump: Cuvântare către națiune, 15 februarie 2018)

Masacrul de vieți tinere, comis tot de un tânăr la școala din orașul Parkland, este al 18-lea eveniment mortal în care s-au folosit arme de foc. Crime școlare, doar în 2018, în țara condusă de Donald Trump. În doar 46 de zile ale lui 2018, 18 evenimente „școlare”, ce au băgat groaza și în cei mai echilibrați părinți.

„Am să vă vindec…”, spune Donald.

Sunt părinte. Să-ți îngropi un copil, ce a plecat de dimineață la școală să se educe, dar a cărui viață a fost curmată brusc de un descreierat de 19 ani, înarmat cu o mitralieră AR-15, este o informație ce creierul meu o refuză, fiindcă nu o poate înțelege. În schimb, pot simți durerea de părinte și enorma frustrare. Cum ar putea să mă „vindece” un președinte ce-și ascunde chelia sub un zuluf de păr caraghios, dat cu fixativ?

Plâng alături de 17 familii din Statul Florida, care sunt nevoite să-și îngroape copiii, împușcați la școală de un descreierat ce și-a cumpărat legal o mitralieră AR-15.

„Ne rugăm pentru voi și vă compătimim”

Tweet-uri din 15 februarie 2018.

Hanna, fata de aur a Suediei

Pe 15 februarie 2018, Hanna Öberg a devenit „Anna de aur a Suediei”. Cu frisoane ce au încrețit kilometri pătrați de piele și au vărsat hectolitri de lacrimi de fericire, suedezii jubilau a doua medalie de aur de la Jocurile Olimpice de iarnă de la Pyeonchang, Coreea de Sud. Mi se umezesc și mie ochii de emoția unei națiuni lăsate cu gura căscată.

Hanna Öberg (21 de ani), dintr-o localitate mică, Svensbyn, în nordul Suediei. A devenit numele ce a pus zâmbete pe fețele suedezilor de toate vârstele. Priviți-o!

De la 4 ani a dat primul interviu unui reporter de televiziune. Câștigase un concurs de schi fond pentru copii. O fetiță, „Pipi Långstrump”, hotărâtă să devină o campioană. Și a devenit! Cea mai mare surpriză de până acum la Olimpiada de iarnă de la Pyeongchang. Cu toate că era o campionă mondială de juniori la proba de biatlon individual, nici unul din experții prezenți nu a văzut-o cu șanse reale la o medalie olimpică.

Tatăl Thomas a înființat clubul de biatlon în mica localitate Svensbyn de lângă orașul Piteå. Lângă Hanna, a venit de la început și Anna Magnnuson. Hanna și Anna au devenit prietene foarte bune. S-au antrenat de copile, mereu împreună și azi sunt împreună membre a lotului național feminin de biatlon a Suediei. Priviți-le!

Cea mai bună amintire a carierei de până acum?

Hanna: „La Campionatul Mondial de juniori din 2017, când am trecut linia de sosire știind că am câștigat, fiindcă acolo, mă aștepta Anna. Ne-am îmbrățișat îndelung și ne-am bucurat împreună. Amândouă am simțit că este o reușită comună. Am învins împreună!”

Și Hanna continuă să ne explice cu fața zâmbitoare că este normal să fie așa. De mici, Anna și Hanna s-au antrenat împreună, s-au motivat una pe alta și s-au încurajat mereu „la greu”. Au fost mereu la îndemână, una pentru cealaltă și la bine și la greu. Au plâns și s-au bucurat împreună pe parcursul întregii lor „cariere”. Un cuplu de nedespărțit atât pe pistele de concurs, dar și în afara lor.

Cine este cea mai bună dintre ele? Dacă o întrebi pe Hanna, spune că este Anna. Dacă o întrebi pe Anna, spune că este Hanna. Și nu o spun doar așa, din prietenie. Nu! O spun la modul serios, fiindcă se cunosc bine una pe cealaltă și se respectă ca niște adevărate sportive ce sunt. Își cunosc calitățile, dar și părțile slabe. Însă ce mă uimește pe mine este bucuria și emoția genuină cu care povestesc de reușitele de cuplu, cu toate că ele sunt de fapt reușite individuale. Ambele subliniază importanța de a se fi avut una pe cealaltă în acest sport numit biatlon. O concurență internă stimulatoare și creativă. O concurență pozitivă și nu destructivă.

Două fete tinere de care o să mai auzim. Au doar 21 de ani și au reușit să mă cucerească cu exuberanța lor. Privindu-le, simt că mai avem o șansă și cumva mi se strecoară în suflet un optimism naiv, fiind totuși înconjurat de agresiunea și violența cotidiană.

Biatlon: o probă combinată de schi fond și tir sportiv.

La individual feminin, distanța de parcurs pe schiuri este de 15 km, în total. Această distanță este întreruptă de patru trageri la țintă. Distanța de tragere este 50 m. Se trage alternativ din poziția culcat și în picioare. Ținta la culcat are 45 mm în diametru și la tragerea din picioare are 115 mm. Arma pe care sportivele o poartă cu ele cântărește cel puțin 3,5 kg și muniția este de calibru 22 Long Rifle. Pentru fiecare nereușită la tir, se adaugă de obicei 1 minut la timpul total obținut la trecerea liniei de sosire. Sportivele pleacă pe traseul de concurs la intervale de 30 de secunde una față de cealaltă.

Campioana Olimpică la proba individuală 2018 Pyeongchang, Hanna Öberg, a tras în poligonul de tir, la două concursuri cumulate de până acum, 46 din 50 posibile. A ocupat un loc 7 și primul loc la individual. În cursa de aur a tras punctaj maxim, 20, în cele 4 treceri prin poligon. Cele mai greu de tras sunt cele 5, din ultima trecere prin poligon, din poziția în picioare.

Două arme.

Două trageri.

Două națiuni înlăcrimate!

Una în doliu și una în sărbătoare.

15 februarie 2018.

Peterpan