E trist să fii iubitor de artă în Arad – orașul care cândva se bucura de nu mai puțin de trei galerii de artă, toate în zona centrală, pe Bulevardul Revoluției. Azi, una dintre aceste galerii e magazin de haine, alta are geamurile crăpate, doar a treia încă se mai luptă să țină torța artei aprinsă. Iar atunci când mai apare în oraș câte o „bucată” de artă direct pe stradă, o privim ca pe un soi de mică minune. Așa a fost și în 2016, un an foarte bun pentru oraș, an în care a revenit pe peretele de pe strada Mețianu reclama cu Marion Davies – grație unei campanii a colegului nostru Tomck@t – și an în care și-au făcut apariția trei picturi murale, semnate de prestigioșii grafferi Dale Grimshaw și Mr. Cenz, pe peretele fabricii Astra, de vizavi de Atrium Mall – grație Asociației CitiZenit care a organizat Festivalul de muzică, film și artă „Particles”.

Într-adevăr, anul 2016 a fost un an plin de speranță. Orașul a ajuns și în atenție națională, datorită evenimentelor culturale care se desfășurau la fosta fabrică Teba, care erau chiar un soi de catalizator și pentru municipalitate, care a înțeles atunci, în sfârșit, că arădenii au nevoie de cultură și a început, la rândul ei, să organizeze tot soiul de evenimente de calitate. Dar anul 2016 a trecut. Iar acum, în 2019, începem să înțelegem că orașul a părăsit de mult scurta epocă de „renaștere culturală”. Festivalul Particles s-a dus. Festivalul StrArad s-a dus și el, evenimentele de la Teba s-au stins complet… iar acum ne-a fost dat să înțelegem exact cât de gravă e situația la Arad.

Dovada vine dintr-un gest care pentru unii poate părea banal. Dar care, susținem noi, e un exemplu elocvent pentru a înțelege că viitorul Aradului e chiar… gri.

Cele trei picturi murale de pe zidul Astra au fost șterse, iar în locul lor s-a așternut vopsea gri!

Mr. Cenz este un artist stradal londonez care pictează încă din 1988, ajungând să fie apreciat pe plan internațional, iar picturile sale murale por fi văzute pe pereți din multe capitale europene. Lucrările sale sunt poreclite „graffiti-uri suprarealiste ale sufletului”. El a pictat una dintre cele trei picturi de pe zidul Astra.

Dale Grimshaw e un apreciat artist tot londonez, cu numeroase participări la expoziții în galerii din Berlin, New York, Stockholm, Paris și Roma. Expozițiile sale au fost aclamate de nenumărate publicații precum The Independent, Revista Juxtapoz sau Revista Art of England. În ultimii ani și-a dedicat cariera picturilor murale, fiind invitat să picteze la numeroase festivaluri internaționale. El a pictat celelalte două picturi de pe zidul Astra.

Timp de trei ani, picturile au rămas neschimbate, deși când au fost finalizate, noi, cei de la Special Arad, opinam că e o chestiune de timp până când niște tineri arădeni o să vină cu sprayul  să își lase „amprenta” pe ele. Dar nu s-a întâmplat așa. Ne-am înșelat. Tinerii grafferi din Arad au respectat munca artiștilor. Au lăsat-o neatinsă.  Picturile au avut însă un final la care chiar nu ne-am fi așteptat. Cineva a considerat că acele chipuri expresive nu sunt artă veritabilă, ci o vandalizare a unui zid care trebuie să fie curat.

 Ce să caute artă pe pereții unei fabrici?!

Ne-a fost greu să credem că decizia a venit tocmai din partea conducerii fabricii, care în urmă cu câțiva ani și-a dat permisiunea pentru realizarea muralelor. Așa că am crezut că o fi deranjat municipalitatea, dar… „Nu avem nicio legătură. E proprietate privată Astra. Ei au acceptat pictura murală și tot ei au vopsit acum gardul”, ne-a declarat purtătorul de cuvânt al Primăriei Arad.

Așadar, ne-am îndreptat privirea către reprezentanții companiei Greenbrier (fosta Astra) ca să aflăm ce i-a supărat atât de tare încât au șters picturile. Răspunsul ne-a venit rapid, pe mail, scurt și sec:

„A existat o schimbare în politica companiei Greenbrier si nu se mai acceptă inscripții, imagini sau picturi pe zidurile care delimitează proprietatea companiei!”

Nu prea avem ce să mai dezbatem, ce să mai analizăm la un asemenea răspuns. Tot ce putem e să ni-l amintim pe Dale Grimshaw, în urmă cu trei ani, cum picta cu multă migală, timp de trei zile, singur, în plin soare, la temperaturi de peste 35 de grade, într-o toridă zi de vară, tocmai de ziua lui. Picturile au fost un cadou pe care le-a lăsat orașului, iar noi… pe românește, ne-am băgat picioarele în cadoul lui.

În iunie 2016, am profitat de ocazie și am stat de vorbă cu el, fiind curioși să aflăm cum explică un graffer importanța picturilor murale în zonele urbane mohorâte. Vă reproducem o parte din interviu, iar întregul interviu îl puteți citi prin linkul de la capătul articolului.

– Cât de importantă crezi că e arta stradală pentru a aduce la viață o zonă părăsită, în ruină, de exemplu?

– Nu știu. Sunt puțin părtaș. E mereu de bine. E o întrebare capcană, pentru că există multe „lucrări goale” care sunt foarte „zgomotoase” (n. red. aglomerate). Sunt multe lucrări de street art fără valoare, dar în general e mai bine decât un zid de beton.

– Mai ai parte de reacții cum că ceea ce faci e vandalism? Sau asta e o mentalitate care a trecut?

– Eh…. Ca să fiu sincer, cu lucrările mele lumea poate relaționa, o dată ce văd detaliile și partea tehnică. Chiar și generația mai în vârstă care poate să aibă rețineri, îi pot câștiga pe toți.

– Ei sunt mai conservatori…

– Da. Este vorba de schimbarea mentalității și a atitudinii oamenilor. Dar câteodată, când lumea vede pasiunea și emoția din spatele figurilor, începe să uite ideile conservatoare. E frumos să vezi că reușești să le spargi acea barieră. Dar nu toată arta stradală reușește asta. Unele lucrări îi lasă puțin rece și se gândesc „Ce Dumnezeu vrea să fie asta?!”, dar cu arta mea, pentru că e figurativă, comunică cu ei, pentru că văd ființe umane, chiar dacă oamenii „nu ar pune-o pe perete”, nu se pot abține să nu stabilească o conexiune. Dacă lucrarea e făcută bine, stârnește ceva (n.red. arată către inimă) chiar dacă nu le place. Așa că e interesant să ajungi în acel punct. Am răspuns bine întrebării tale?

Citește și „Londonezul venit la Arad să picteze zidul „Astra” tocmai de ziua lui. Interviu cu Dale Grimshaw despre arta stradală și Brexit”