Deși în Arad există multe cămine pentru bătrâni, majoritatea sunt particulare. Singurul cămin de stat este cel de pe Calea Bodrogului, unde personalul a devenit o nouă familie pentru seniori. Deși situat într-o zonă sinistră, peste drum fiind cimitirul, oamenii de acolo sunt feriți pe cât se poate de tristețe, infirmierele, asistentele, medicul, directoarea și psihologul încercând să le facă viața cât mai frumoasă și să le găsească mereu ocupații interesante, ca azilul să nu însemne un sfârșit de drum. Și curtea este aranjată într-un mod vesel, cu diferite ornamente optimiste, iar vara este plină cu flori.

Un lucru e cert: dacă faci o vizită la Centrul de îngrijire pentru persoane vârstnice de pe Calea Bodrogului, vei avea parte de multe povești. Unele frumoase, altele triste, însă mereu surprinzătoare.

Cel mai vârstnic rezident are aproape 100 de ani, este veteran de război și urmărește cu interes și îngrijorare războiul din vecini. Mulți și-au păstrat activă curiozitatea și caută noi provocări: un senior s-a apucat să învețe chiar și araba, în speranța că va vizita cândva Cairo cu profesoara lui de limbă arabă, ne-a arătat caietele sale și ne-a enumerat cuvintele pe care le-a reținut pe de rost, iar o doamnă chiar a descoperit iubirea, mărturisindu-ne că trebuie să-și repare dantura, pentru că se pregătește pentru nuntă, iar „miresei nu-i stă bine să-și ascundă zâmbetul”. Sunt multe persoane în centru, cu povești de viață diferite. Oameni mai în forță, alții grav bolnavi, care sunt ajutați chiar și de voluntari. Unii primesc vizite de la familie, mulți însă sunt singuri pe lume, nu mai au pe nimeni, în afară de angajații centrului.

„La ora asta, din cele 150 locuri disponibile, avem ocupate 127. Cel mai vârstnic rezident are 99 de ani, în luna mai va avea 100 de ani, e veteran de război, o să îi ținem ziua de naștere cu fast! Vin și cei de la cetate, care îl tot vizitează, preotul de acolo și comandantul. El e la noi de trei ani deja, nu mai are pe nimeni. Avem rezidenți care locuiesc aici și de 18 – 20 ani. Conform legii, ei pot veni de la vârsta de pensionare, dar avem și cazuri sub vârsta aceasta, cazuri sociale care sunt la noi din cauza bolii – legea îți dă voie – dacă persoana este bolnavă, dependentă total de îngrijire, nu are pe nimeni, nu are adăpost, atunci n-ai ce să faci. Nu avem multe cazuri de acest fel, dar vreo 5 avem care sunt de la adăpostul de noapte”, ne-a spus dr. Fira Popa, directoarea căminului de bătrâni de pe Bodrogului.

Cel de-al Doilea Război Mondial l-a purtat din Cernăuți la Arad

Am dorit să-l cunoaștem și pe veteranul care peste două luni va avea un secol de viață. Spre surprinderea noastră, Gheorghe Constăncean este în continuare lucid, în temă cu ceea ce se întâmplă în lume. Doar auzul îi este afectat, astfel că a trebuit să folosim un ton foarte ridicat în conversație. Domnul Constăncean își făcea siesta în camera în care locuiește alături de alți doi bărbați, dar s-a bucurat să primească musafiri. Lângă el se afla o pisică, amica sa, pe care o mângâia cu gingășie. Atât pisicile cât și câinii, de altfel, sunt bineveniți în centru, atât în curte cât și prin saloane, fiind cunoscut beneficiul terapiei cu animale în ridicarea moralului.

Gheorghe Constăncean ne-a arătat diplomele de recunoștință primite de la MApN, pe care le-a agățat cu mândrie pe perete și ne-a vorbit cu tristețe despre război.

„A trecut timpul, dar sunteți încă bine…”, i-am spus. A aprobat din cap și a început să ne relateze cum a ajuns la Arad: „La mine în localitate sunt cel mai bătrân. Eu sunt din Cernăuți. Am venit la Arad după război. Localitatea mea a ajuns la ruși. Au vrut să ne ia…”, ne-a spus.

L-am întrebat ce părere are despre ce se întâmplă acum cu războiul din Ucraina, știind că urmărește cu interes evenimentele: „Cu timpul, se rezolvă. America e cea mai puternică și ea o să facă toată treaba asta. Poporul suferă acum, dar n-are ce face. Se caută să se facă Statele Unite ale Europei, iar când ne-om uni, o să fim puternici!”, ne-a spus cu optimism domnul Constăncean.

Demența – diagnosticul cel mai tulburător, care afectează oameni tot mai tineri

Din păcate, nu toți seniorii rezidenți ai centrului de pe Bodrogului sunt lucizi. Dr. Fira Popa ne-a spus că observă tot mai multe persoane care suferă de demență: „Din păcate, în ultima perioadă, foarte mult ne confruntăm cu demența, apare la o vârstă tot mai mică. Deși demența e greu de depistat la început. În general, noi încercăm să le stabilim clar diagnosticul după ce ajung la noi. Totuși, avem demențe liniștite, nu avem cazuri grele. Sunt pe tratament, dar sunt destul de liniștiți. Sigur că diagnosticul ridică mici probleme pentru personal, dar personalul este instruit periodic să știe cum să lucreze cu omul cu demență. Problema cea mai mare o au ceilalți beneficiari în spațiile comune, sau chiar în aceeași cameră, pentru că dementul are tulburări cognitive, are tulburări de comportament. Spre exemplu, avem un caz nou, la o vârstă destul de tânără, 63 ani, care sărăcuțul nici nu a fost diagnosticat de la început. L-am trimis la spital pentru investigații și pentru a îi stabili o altă schemă de tratament, dar chiar în prima perioadă, până l-au internat pentru setul de analize, a fost foarte greu. În sensul că nu-i lăsa pe ceilalți să doarmă, îi trăgea de picior noaptea, le muta noptiera, le lua din lucruri… cu toate că ei sunt monitorizați și noaptea de asistente. Ar fi haos dacă nu”, ne-a explicat dr. Fira Popa.

În vremurile în care toate se scumpesc, au crescut și cheltuielile de întreținere a seniorilor. Însă doar familiile a 11 persoane resimt acest lucru

Costul calculat pentru îngrijirea seniorilor de la centrul de pe Bodrogului s-a mărit anul acesta, în urma unei hotărâri aprobate în Consiliul Local, fiind mai mare cu aproximativ 10% față de anul trecut. Cu toate acestea, directoarea ne-a explicat că la Arad costul este în continuare mai mic față de standardul stabilit ultima dată în lege la nivel național. Totuși, actualizarea acestor cheltuieli a fost necesară, din cauză că s-au scumpit mult curentul, încălzirea, alimentele etc. Însă mare parte din totalul acestei sume nu este resimțită de seniori, ci este acoperită de Primăria Arad, din bugetul local. Contribuția cetățenilor diferă în funcție de „gradul de dependență” a fiecărui senior: aprox. 1900 la cei independenți (din costul de 2455 lei), aprox. 2000 lei la cei dependenți (din 3182 lei) și aprox. 2900 lei pentru cei dependenții în totalitate (din 4463 lei). Dar această contribuție e achitată în întregime doar de familiile a 11 beneficiari, după cum ne-a explicat directoarea centrului. 27 beneficiari de pe Bodrogului nu plătesc nimic, fiindcă nu au surse de venit, iar pentru cea mai mare parte (76 persoane) se reține 60% din pensie, conform unei legi naționale. Restul de 40% din banii de pensie rămân depozitați în dulapuri speciale închise cu cheie. Seniorii lucizi au acces necondiționat la banii lor, dar în cazul celor cu demență, orice cheltuială ar dori să facă, se face pe bază de proces verbal. Infirmierii / asistenții cumpără pentru ei cele necesare mereu completând un proces verbal, pentru a nu apărea niciun dubiu legat de modul în care se cheltuie acei bani.

„Până la urmă, Primăria este cea care suportă scumpirile. Omul, conform legii, plătește doar 60% din pensia lui. Pensiile celor de aici sunt, ca o medie, undeva la 1500 lei. Sunt unii care au pensii mai mari și alții care au pensii sociale de 1000-1200 lei”, ne-a spus dr. Fira Popa.

Socializarea – cheia pentru starea de bine a seniorilor – a fost greu încercată în pandemie

La ora actuală, centrul are 67 de angajați, inclusiv pentru contabilitate, achiziții, administrație, bucătărie, spălătorie. Există 36 de infirmiere, trei asistenți sociali, opt asistenți medicali, un medic și un psiholog care face ședințe de terapie cu seniorii, în funcție de nevoie, atât individual, cât și de grup. Pentru a le păstra starea de spirit pozitivă, personalul organizează periodic diferite evenimente tematice și activități de grup.

„Recent nu prea am făcut evenimente, pentru că a fost iarnă și au fost gripele, i-am cam ținut la distanță unii de alții, dar am făcut pe fiecare pavilion evenimente, zile de naștere, socializare, jocuri distractive. Avem și o doamnă care face cu ei limba engleză și limba germană. Avem unul care învață arabă! O să avem și o petrecere de 8 martie, unde s-au invitat și cei de la Rotaract. Acum, iar o să începem să facem activități, pentru că sper să fi scăpat de viruși”, ne-a spus dr. Popa.

Înainte de pandemie, făceau și vizite prin oraș, la diferite evenimente, târguri. Dr. Fira Popa și-a amintit despre greutatea cu care au trecut seniorii peste perioada pandemiei, când căminele de bătrâni au fost supuse unei izolări extrem de stricte, fiind considerate focare de mare risc. „Am fost izolați, seniorii nu aveau voie să circule de la un pavilion la altul, personalul nu avea voie să se întâlnească, că dacă izbucnește într-un loc, să nu infecteze și în celălalt… Beneficiarii, la început nu cred că au realizat foarte mult, dar după aceea au simțit. Parcă s-au închis în ei, nu mai colaborează așa unii cu alții… Înainte erau mai volubili, se întâlneau, le plăcea… dar s-au închis în ei treptat. Apoi și-au mai revenit. De Crăciun, am făcut petrecere și atunci și-au dat în sfârșit drumul”.