Și totuși unde ai fost tu când rapperița Sisi s-a tatuat live pe Scena Mare, m-a întrebat o colegă care bănuia că nu mi-am petrecut ultima zi de pe insulă în cel mai fructuos mod posibil. Așa ceva, de altfel, nu există. Pe Sziget totul e relativ. Acum câțiva ani un amic își petrecea mai tot festivalul suspendat în hamacul cumpărat la reducere de la Auchan. Activitatea era descrisă ca un rave lăuntric. Acceptabil e și să stai culcat pe iarbă și să te uiți la platforma de bungee jumping, prezicând dacă persoana va avea curaj să sară, sau nu. Cam unul din zece temerari se întorc spășiți.

Eram la nunta unei prietene, am exclamat, pe bune. La Szitizen Center se oficiază și nunți, cu acte „insulare” și semnăturile aferente, văluri și flori de împrumut (suntem într-un fel de comună, nu-i așa?), un ofițer al stării civile pătruns de importanța rolului și a momentului și promisiunea mirilor de a-și împărți, întotdeauna, ultima bucățică de gyros unsuros cumpărat la patru dimineața lângă una dintre instituțiile cele mai sacre ale insulei, Colosseum-ul.

Foto: Iulia Notaros

Ca un detaliu culinar posibil important pentru cei care doresc să navigheze, pe viitor, harta culinară a insulei și a Budapestei: gyros și döner sunt esențialmente același lucru, și anume șaorma. Ultima denumire este însă mult mai puțin răspândită pe piața maghiară de fast food (apare, mai frecvent, ca shawarma în restaurante arabe sau fusion), pe când primele sunt interșanjabile, varianta greacă și respectiv turcă a aceluiași produs.

bbno$. Foto: Kuntay Bahtiyar

Dacă tot vorbim de mâncare, canadianul bbno$ (se pronunță, evident baby no money) a explorat orașul înainte de concert și a dat peste BudaSmash, considerat cel mai bun local de hamburgeri din Budapesta, și i-a plăcut ceea ce a gustat, mai ales că prețurile sunt accesibile și celor mai fără money. Omul are de altfel interese multilateral dezvoltate, a inclus în show și niște muzică maghiară de petrecere (publicul nu a sărit ca ars, deși vă șoptesc că e vorba de varianta locală a manelelor), iar apoi și-a prezentat candidatura ca reprezentat al Canadei la Eurovision, probabil abia așteptând să exploreze oferta de delicatese culinare de pe litoralul bulgar (da, Canada va participa la Eurovision. Nu, nu vă enervați, organizatorii sunt conștienți că nu e o țară europeană, dar le-au dat voie, pentru-că ne-au rugat frumos). Ca să dea greutate candidaturii, l-a adus pe scenă pe nimeni altul decât Baby Lasagna, al cărui show din seara precedentă va rămâne cu siguranță unul dintre momentele definitorii ale ediției de acest an a Szigetului. Între bbno$ și headlinerul zilei, Skrillex, am avut un concert destul de lânced al Jorjei Smith, prezentat ca party set, adică solista a venit acompaniată de un DJ și nu de o trupă completă, într-o rochiță maro care le-a amintit unor szitizeni traumatizați de concertul nu prea convingător de acum zece ani al Rihannei.

Jorja Smith. Foto: Kuntay Bahtiyar

Skrillex. Foto: Kuntay Bahtiyar

Despre Skrillex nu vă pot spune foarte multe, pentru-că nu l-am văzut, așa cum nu am prea vizitat nici sus menționatul Colosseum, sau Night Stage sau The Cypher, locații dedicate în principal muzicii electronice. Am ratat astfel, în mod rușinos, show-ul DJ Mă-ta, unica prezență românească a anului. Pe baza materialelor de pe rețelele de socializare, un veritabil succes, iar eu rămân cu speranța că în cadrul noii direcții mai regionale a festivalului, anul viitor oferta de artiști români va fi mai diversificată, și la ore mai accesibile pentru cei care își încep ziua devreme.

Asemeni fluturilor, și szitizenii pot fi împărțiți în două categorii: cei de zi, și cei de noapte. Szitizenul de zi ajunge devreme pe insulă, explorează multe locații, își face pe parcurs colecția de ștampile în pașaport, mai stă la un stand-up sau la un show de dans modern și vizitează în general multe scene, nerămânând neapărat până la final peste tot. Nocturnii sunt în general dedicați headlinerului urmat de programul electronic care ține până dimineața. Combinarea celor două abordări nu este imposibilă, dar destul de solicitantă: autoarea articolului, aparținând mai degrabă primei categorii, a parcurs 114 kilometri în cele 6 zile de festival. În ultima zi, cea în care szitizenul este pătruns de panica evenimentelor ratate, am bifat Luminarium-ul, instalația britanicilor Architects of Air, revenită pe insulă cu mult succes după câțiva ani de absență și spectacolul „Liberty, Love, Rave”, produs special pentru Sziget de compania de circ modern Recirquel. Pe scena Budapest Park am prins și două trupe maghiare cultice, Pál Utcai Fiúk și Quimby.

Spectacolul „Liberty, Love, Rave”. Foto: Iulia Notaros

Anul acesta, după o perioadă în care numărul vizitatorilor de peste hotare era mereu considerabil mai mare decât cel al localnicilor, a revenit echilibrul, vizitatorii din Ungaria fiind puțin peste jumătatea publicului. A crescut și numărul biletelor cumpărate spontan la intrare, și nu online, un alt trend nostalgic. Până la foarte popularele ediții de după 2010, dacă voiai să mergi doar la una-două zile de festival, nici nu-ți trecea prin cap să-ți iei bilete în avans. La prima vedere, Szigetul de anul acesta este deci un succes, o revenire binevenită la origini combinată cu idei noi. După 16 ani de sabotări din partea autorităților organizatorii au, finalmente, posibilitatea de a beneficia de fonduri de stat.

Pe de altă parte, pierderile financiare au fost mai considerabile decât cele din previziuni, cu un număr de vizitatori în jur de 360.000, cu 40.000 mai puțin decât așteptările inițiale. Noul-vechi patron Károly Gerendai a remarcat însă că direcția este cea bună, ceea ce poate părea un exemplu clasic de discurs corporatist. Dar nu este. Szigetul pare uneori o buruiană stranie dar frumoasă, care crește și din piatră seacă. A rezistat și atunci când fondul de investiții american a vrut să-l uniformizeze, iar anul acesta a adus o ediție memorabilă în pofida faptului că, în toamna anului trecut, era în pragul dispariției. Festivalurile rămân în criză pe plan internațional. Cele mai mari nume preferă concerte proprii (deși organizatorii consideră asta mai degrabă un trend ciclic, care s-ar putea schimba în anii viitori), astfel încât headlinerii unei veri vor fi cam aceiași oriunde în Europa. În aceste condiții, cea mai sigură cale de a atrage publicul este diversificarea programului dincolo de muzică, și alegerea strategică a unor trupe talentate, dar mai puțin cunoscute, pentru care Szigetul e o platformă de lansare și recunoaștere internațională.

CEO-ul Tamás Kádár a menționat concret faptul că în contextul geopolitic actual călătoriile lungi devin din ce în ce mai problematice și scumpe, deci Szigetul va reveni la strategia de a-și atrage vecinii, cu mențiuni speciale pentru trei piețe care au crescut considerabil în 2026: Austria, Serbia și România. Pentru a spori prezența românească din 2027, aveți șansa de a vă cumpăra abonamente la cel mai redus preț (299 de euro pentru cinci zile de festival, sau 239 pentru cei de sub 21 de ani), dacă vă înregistrați pe site-ul festivalului până pe 23 august. Vă asigur că e o investiție înțeleaptă în propria stare de bine. O prietenă a descris Szigetul ca o găleată de înghețată care nu te îngrașă. Deși nu mi-a trecut vreodată prin cap să mănânc o găleată de înghețată, o înțeleg perfect. Și ca să termin divagând ca de obicei, cea mai bună înghețată din Budapesta e vizavi de cei mai buni hamburgeri. Serios, o puteți găsi la Mikrokosmos.