Copilul

Ce face un copil de trei ani când nu știe că s-a pierdut? Că s-a îndepărtat prea mult de casă? Se joacă, se plimbă printre blocuri, poate plânge, dar mai mult nu prea are ce face având, în vedere că abia gângurește. Copiii se pierd așa cum se pierd copiii, la joacă, văd ceva interesant și duși sunt, dacă nu sunt supravegheați, ceea ce la vârsta de trei ani ar trebui să fie în permanență.

În mai toate cazurile, copiii sunt găsiți de vecini care știu unde locuiesc aceștia și sunt duși acasă. În alte cazuri, dispariția lor este anunțată de familie la poliție, care își face treaba și găsește copilul pierdut. În alte cazuri… nici nu mai continuăm ideea.

Acum două zile un copil de doar trei ani s-a pierdut în zona Pieței Sârbești.

Femeia

Copilul a fost găsit de o femeie din zonă. Bineînțeles că nu avea nici un document asupra lui, care copil are? Fiind seara târziu, l-a luat la ea acasă, i-a dat să mânânce și a avut grijă de el până a doua zi. Foarte probabil că că nu s-a mai confruntat cu o asemenea întâmplare și nu a știut cum să procedeze în astel de situații și a făcut ceea ce a considerat ea de cuviință la momentul acela, adică să aibă grijă de un copil pierdut care nu știa să vorbească și să spună unde locuiește. Însă noaptea este un sfetnic bun, iar femeia care l-a luat pe copil peste noapte la ea, a anunțat autoritățile, după care un echipaj  de la Ordine Publică a preluat sesizarea.

Polițiștii

Agenții echipajului de la Ordine Publică s-au prezentat la adresa indicată, de unde au preluat copilul. Aceștia au mai descoperit că de fapt, deși dispăruse de o noapte, lipsa lui nu a fost declarată la Poliție, astfel că nu au știut unde trebuie să îl ducă, având în vedere că vârsta lui o puteau doar aproxima, copilul neștiind să vorbească. Pasul următor, unul logic, era să îl ducă la Centrul de Primire Minori al DGASPC, de pe strada Udrea. Era o situație de urgență, iar aceasta trebuia tratată ca atare.

Centrul de Primire Minori

„Nu primim minori sub trei ani sau care nu au un document asupra lor”, acesta a fost răspunsul celor care ar trebui să trateze aceste cazuri cu maximă importanță. Bineînțeles că agenții au rămas tâmpiți când au auzit. Ce era de făcut? Au luat copilul înapoi și l-au plimbat cu patrula de Poliție. Din moment ce DGASPC și-a declinat responsabilitatea, aceasta cădea asupra Poliției, care a avut grijă de el și au făcut demersurile necesare mediatizării cazului până când, într-un final, mama a sunat la Poliție anunțând dispariția copilului.

Mama

„Nu am avut telefon mobil”. Asta le-a spus polițiștilor mama, care a mai menționat că și-a căutat copilul toată noaptea. În fapt, în urma mediatizării excesive cineva a recunoscut copilul și a luat legătura cu ea, iar ea ulterior a anunțat Poliția. Doar că… e cale lungă. Polițiștii au fost nevoiți să se transforme în taximetriști, mama spunând că ea nu are cu ce să vină la Poliție, și a trebuit să meargă după ea nu mai departe de cartierul Rasfertai… Fără cuvinte!

Poate vi s-a părut că am trecut foarte repede peste răspunsul halucinant al celor de la Centrul de Primire Minori. Nu am trecut, dar nu am vrut să acuzăm fără a avea un punct de vedere și din partea lor. Am luat legătura cu ei în centrală și am cerut cu purtătorul de cuvânt, după câteva secunde ne-a fost transmis numărul de telefon al Dianei Vogel. Am sunat de mai multe ori, însă fără succes, aceasta având telefonul închis. Ce coincidență.

Și acum…

Cum mama naibii poate Centrul de Primiri Minori să refuze primirea unui copil pierdut, care este adus nici mai mult nici mai puțin de un echipaj de Poliție? De unde mama naibii au știu că minorul are sub trei ani când acesta nu avea nici un act asupra lui? Au luat-o așa după ureche? Întrebăm și noi, suntem convinși că există o metodologie, un cadru legal, dar totuși aceasta nu se putea considera o stare de urgență? Dacă ar fi fost patrula de Poliție implicată într-un accident? Dacă se întâmpla o tragedie? Tot acesta ar fi fost răspunsul celor de la Centru?

Cum să spui că nu ai anunțat dispariția copilului tău fiindcă nu ai avut telefon mobil? Păi oprești pe oricine pe stradă și cu o probabilitate de 99% respectiva persoană are un telefon mobil și te ajută să anunți dispariția copilului.

Cum mama naibii să spui că nu ai cu ce să vii la Poliție să îți recuperezi copilul și să ceri să vină un echipaj după tine pentru un drum de 15 minute pe jos? De cât tupeu, indiferență, inconștiență, prostie trebuie să dai dovadă ca să se ajungă într-o asemenea situație?

Răspunsul îl au cei de la Centrul de Primire Minori al DGASPC și mama copilului pierdut.

Din sursele noastre, cel mai probabil împotriva mamei se va deschide un dosar de cercetare penală pentru rele tratamente aplicate minorului. Să vedem cum și ce se va întâmpla cu Centrul de Primire Minori. Să vedem dacă au totuși ceva de spus în toată tevatura asta.

Poziția oficială a IPJ Arad: „Ieri, în jurul orei 15,30, o femeie de 54 de ani, din Arad, a sesizat prin 112 că a găsit un copil cu o seară înainte, în zona Pieței Sârbești din municipiu. A încercat să îi găsească familia și locul unde stă, însă fără succes. Copilul nu a putut spune numele său, al mamei sau să dea orice indiciu care ar fi dus la găsirea familiei sale. S-a constituit o echipă mixtă formată din polițiști ai Serviciului de Investigații Criminale, Proximitate și Ordine Publică, care a demarat demersurile pentru identificarea familiei minorului. Datele despre copil au fost furnizate presei locale și centrale, pentru operativitate. La aproximativ 20 de minute de la apariția imaginilor cu copilul în media locală, o femeie a sunat la 112, recomandându-se ca fiind mama copilului care domiciliază în zona în care copilul a fost pierdut. O patrulă de ordine publică s-a deplasat la adresa indicată pentru a aduce femeia la sediul poliției municipiului. În jurul orei 17,20 mama a ajuns la sediu, fiind identificată. Are 33 de ani și este din Arad, iar copilul are 3 ani și 2 luni. A fost informată DGASPC, urmând a fi făcute cercetări pentru stabilirea cu exactitate a împrejurărilor în care a dispărut minorul, precum și pentru luarea măsurilor legale care se impun”.

Poziția oficială a DGASPC… încă nu există.

UPDATE: Am fost contactați telefonic de purtătorul de cuvânt al DGASPC, Diana Voghel, care ne-a spus că nu poate fi vorba de nici un refuz din partea instituției în a prelua copilul și că doar s-a respectat procedura legală în aceste cazuri. Mai în detaliu, copilul trebuia transportat la o unitate spitalicească pentru efectuarea unui control medical, urmând ca mai apoi copilul să intre în supravegherea autorităților competente. Referitor la refuzul instituției de a primi copilul aceasta ne-a declarat că nu este vorba despre aşa ceva şi că au fost anunțați de către Poliție că s-a identificat mama copilului și drept urmare nu va mai trebui plasat în Centrul de Minori.