sâmbãtã, 2 decembrie, 2023

Special Arad Logo

    Dezbatere pe numele stadionului Francisc Neuman: cum ar putea ajunge numele fotbaliștilor legendari ai clubului UTA pe tribunele arenei din Arad?

    de Lucian Dănilă | 7 mai 2020, 2:26 PM | Recomandările editorilor | Sport

    3

    Aradul va avea în curând un stadion nou, un stadion care ne-a scos mulți peri albi din cauza duratei lucrărilor și a incapacității sau a indolenței administrației locale de a-l termina la termen.

    În 2014 a fost demolată legendara arenă pe care UTA, timp de șapte decenii, a cucerit șase titluri de campioană a României, a cucerit două cupe și a eliminat pe marele Feyenoord, campioana Europei și a lumii în 1970. Acum, după șase ani de lucrări, arena e foarte aproape de a fi finalizată. Nu va fi prea mare, doar aproximativ 11.500 de locuri, nu va fi nici cea mai frumoasă, dar va fi a noastră, a arădenilor și este clar că deși este a municipalității, ea se va confunda în continuare cu cele trei inițiale, cu brandul Aradului, „UTA”.

    În cei șase ani de lucrări s-au stins mulți oameni care mai aveau o mare dorință: să vadă un meci pe noul stadion. Îmi amintesc de un vechi suporter, Ghiță Belei, care a fugit din spital, cu branula pe mână, pentru a asista la un amical disputat la Șiria între UTA și ACS Poli. „Mai vreau să văd un meci pe noul stadion, apoi pot să mor în pace”, spunea el (vezi cu click aici povestea). A murit, iar stadionul încă se construiește. Îmi amintesc de marea dorință a lui Adi Lucaci, regretatul fost fotbalist al Bătrânei Doamne și președinte al AJF Arad. Dorea să aducă la Arad finala Supercupei României. S-a stins și el… Îi adaug aici pe cei trei suporteri tineri care au plecat pentru a scanda din ceruri numele lui UTA: Bogdan Mihoc, Bogdan Moisi, dar și Paul Flavius Popa, alias „Popică”… Și ei își doreau să vadă UTA pe noua arenă, participând toți trei la acea inaugurare simbolică a stadionului în data de 21 mai 2018, zi în care a expirat primul termen de finalizare. Dar mai sunt și alții…

    Acum, după șase ani de lucrări, stadionul este aproape de finalizare. Aproape că i s-a „rupt apa”, iar suporterii sau unii oameni de fotbal încă mai au idei legate de numele arenei.

    Acest articol pleacă de la o postare pe Facebook a lui Ioan „Nelu” Hamza, care scria în această dimineață că propune ca arena din Calea Aurel Vlaicu să poarte numele lui Flavius Domide. El a și argumentat prin faptul că Domide este arădean get-beget, dar probabil a făcut-o și sub imperiul emoțiilor, astăzi fiind ziua legendarului fotbalist. Nea Gigi Domide împlinește astăzi 74 de ani.

    Emanuel Botezan, un suporter înfocat al echipei arădene, a comentat la postarea lui Nelu Hamza: „Se poate pune numele fotbaliștilor: de exemplu peluza Coco Dumitrescu, sector Flavius Domide”. De aici a și plecat idea mea din acest articol…

    Cred că numele arenei trebuie păstrat: Francisc Neuman. De ce? Pentru că fără baron, noi arădenii nu am fi vorbit poate niciodată de Iosif Petschovschi, de Coco Dumitrescu, de Flavius Domide sau de Feyenoord. Fără baron nu ar luat niciodată naștere acest club și nu am fi avut nici vechea arena, construită în 1945 după doar zece luni de lucrări, arena care la acea vreme a fost cea mai modern din țară.

    Dar dezbaterea ar urma să fie legată mai mult de numele tribunelor. Vorbeam cu un vechi și foarte bun prieten, Dacian Toduța, pe marginea acestui subiect. Este un model care se folosește și în străinătate, ca anumite tribune să poarte numele unor fotbaliști sau conducători legendari ai clubului. Astfel, mai jos vin cu următoarele propuneri:

    • Numele stadionului să rămână „Francisc Neuman”. Este părintele acestui club legendar, este cel care a construit din banii săi vechea arenă, cel care a investit în formarea acelei echipe extraordinare de la finele anilor 40, este cel care a ales culorile clubului și care a semnat actul de constituire al acestui club. Fără el, UTA nu ar fi existat.
    • Numele peluzei în care va sta galeria grupării arădene să fie „Iosif Petschovshi”. Este fotbalistul care apare în imnul neoficial al galeriei, „De la Dunăre la Sena”, este fotbalistul despre care mulți spun că a fost cel mai bun din istoria clubului, iar marele Domide îl consideră chiar mai bun decât Hagi, Dobrin sau Balaci. Campion al României cu UTA de trei ori, în 1947, 1948 și 1950, dar are și alte trei titluri naționale cu CAO Oradea sau CCA București. A jucat atât pentru naționala României, inclusiv la Olimpiada de la Helsinki în 1952, cât și pentru Ungaria, sub ale cărei culori se numea Pereny.
    • Numele celeilalte peluze să fie Flavius Domide. Campion al României în 1969 și 1970, component al echipei naționale, participant – fără a juca – alături de lotul național la Mondialul din 1970 din Mexic, Domide este cel mai reprezentativ jucător al generației 1970.
    • Numele Tribunei I să fie Nicolae „Coco” Dumitrescu. Campion de patru ori cu UTA în perioada 1947-1954, „Coco” a fost unul dintre cei mai reprezentativi jucători ai acelei generații în care au mai excelat Farmati, Mercea, Lorant, Bonyhadi și alții. „Coco” Dumitrescu este făuritorul acelei echipe care a eliminat pe Feyenoord, fiind antrenorul echipei la titlurile naționale din 1969 și 1970, dar și artizanul eliminării campioanei Europei. De asemenea, „Coco” Dumitrescu a stat pe banca echipei arădene în calitate de director tehnic și la victoriile obținute de UTA în toamna anului 1993, contra Stelei și a lui Dinamo, meciuri rămase în amintirea celor născuți după anii 70, cei care nu am prins generația lui Domide. După Francisc Neuman, care a fost părintele acestui club legendar, aproape toate performanțele echipei UTA se leagă de numele lui Nicolae „Coco” Dumitrescu.
    • O dezbatere ar urma să fie legată de numele tribunei a II-a. Propunerea mea este ca aceasta să poarte numele lui Ladislau „Gioni” Broșovszky. Este, alături de Domide, un alt fotbalist legendar al perioadei 1960-1970, alături de Gornea, Mețcas (care nu a mai prins cele două titluri de campioană), Biro, Axente, Lereter, Petescu, Pojoni, Otto Dembrovschi sau Florian Dumitrescu și alții. Broșovszky a marcat cele mai multe goluri pentru UTA în prima divizie, 100, și a fost component al echipei naționale. Mulți spun că „Gioni” a fost liderul din vestiar al acelei perioade.
    • La fel, după numele unor foști mari fotbaliști pot fi denumite intrările de la stadion.

    Este doar o idee iar discuția rămâne deschisă. Deciziile, oricum, pot fi luate doar oficialitățile locale…

    NOTĂ: Am scris acest articol inspirat din postarea lui Nelu Hamza dar și a comentariului lui Emanuel Botezan, tocmai pentru ca această temă să nu rămână doar la stadiul unei postări pe Facebook sau a unui simplu comentariu.

    Urmărește Special Arad și pe Google News, Twitter, LinkedIn și Instagram!

    Distribuie articolul

    Comentarii

    1. Baronul trebuie sa ramana! El a dat viata acestui club, toate echipele mari ale lumii fac asta! In schimb, spalatoria ar putea avea deasupra usii o placa din plastilina cu numele europarlamentarului. UTA redivivus!!

      +6 voturi
      +1
      -1

    Scrie un comentariu

    6 + 9 =

    Redacția Special Arad își rezervă dreptul de a selecta și a modera comentariile în funcție de relevanța lor față de subiect. Comentariile care nu fac referire la subiectul prezentat nu vor fi aprobate. De asemenea, răspunderea juridică aparține autorului comentariului.