vineri, 29 martie, 2024

Special Arad Logo

    De ce merg totuși la vot…

    de Lajos Notaros | 26 septembrie 2020, 6:02 PM | Opinii | Recomandările editorilor

    2

    Nu mă apucam să scriu această minusculă pledoarie dacă nu mă loveam pe FB – unde altundeva pe vreme de pandemie? – de opinia unui amic și oarecum coleg mult apreciat, atât de mine cât și de mulți alții, și care spunea acolo că nu se va duce la vot fiindcă el nu urăște pe nimeni.

    Desigur, de aici decurge că cei care merg se duc doar ca să-și exprime ura față de unii, fie candidați, fie partide, aleg, cum ar veni, din pură ură, având doar o singură grijă: să facă tot ce depinde de ei ca obiectul urii lor să nu fie ales.

    Nu spun că nu există și această atitudine, cred însă că este una minoritară.

    În ceea ce mă privește chiar consider că alegerile de acum de la Arad – de altundeva să se ocupe cei care trăiesc acolo – oferă o paletă foarte largă de alegeri, majoritatea candidaților – în fond e vorba de alegeri locale – fiind mult mai interesantă decât în anii trecuți.

    Avem tineri care se implică pentru prima oară în politică după ce au demonstrat în alte domenii că nu sunt de ici-colo, avem politicieni deja consacrați care încearcă să ni se prezinte mai altfel, încercând să schimbe imaginea lor, nu neapărat pozitivă, de până acum, avem chiar independenți care încearcă marea cu degetul.

    Dar nu este vorba doar de ce avem noi acum la Arad.

    Politica nu este un basm sau o feerie muzicală, se știe. Cineva, un autor de romane polițiste iubit mult de mine, spunea într-una din cărțile sale, mai precis eroul său polițist se exprima astfel: „Între poliție și politică e o mare asemănare: sunt domenii care cer cei mai buni oameni, cele mai puternice caractere, dar oferă cele mai proaste condiții ca aceștia să le aleagă.”

    Cred că omul a spus un mare adevăr, un adevăr pe care se bazează democrația dintotdeauna. Omul care dorește să trăiască liber și bine, trebuie să fie capabil și de sacrificii. Altfel nu merge. Trebuie să știe și să renunțe. La obiecte, situații, chiar și la oameni.

    Nu are voie însă să renunțe la principii.

    Iar principiul democrației este participarea. Grecii antici îi obligau pe cetățenii lor să participe la viața publică a cetății, de unde și denumirea democrației, adică puterea cetățenilor. Fiindcă despre asta vorbim, nu despre popor, dacă traducem exact noțiunea de demos, așa cum o înțelegeau grecii antici.

    În momentul în care nu participi, mai exact nu participi din principiu, nu pentru că nu poți pe moment, negi însăși bazele societății în care trăiești.

    Și mai este ceva: participarea sau mersul la alegeri, nu înseamnă că vei alege pe cineva contra altcuiva, ci vei alege ceea ce crezi că este cel mai bine pentru comunitatea în care trăiești. Nici măcar nu trebuie să alegi pe cineva pentru a-ți exprima punctul de vedere. Poți anula buletinul de vot, indicând că nimeni dintre cei aflați pe el nu-ți satisface pretențiile.

    Ah, că nu am obține nimic astfel?

    Nu cred! Ia gândiți-vă ce ar fi dacă cei 60% dintre cetățenii Aradului care nu se duc la vot s-ar prezenta și ar anula buletinele. Să avem la o prezență de 99 la sută 60% buletine anulate.

    Cred că politicienii noștri de acum s-ar gândi încă odată dacă au făcut bine când s-au apucat de politică.

    Revenind la Arad, la alegerile de duminică: de data aceasta chiar există ofertă, oameni care merită să fie aleși.

    Iar dacă nu ies ei, ci alții, cei care au demonstrat de mult că nu merită sau nu au demonstrat nimic până acuma, de vină nu sunt ei, ci noi, indiferent ce am făcut în cabina de vot.

    Iar dacă nici nu ne-am dus, vorbim doar ca să ne aflăm în treabă.

    Urmărește Special Arad și pe Google News, Twitter, LinkedIn și Instagram!

    Distribuie articolul

    Comentarii

    1. Frumoasă și plină de învățăminte a fost dezbaterea electorală de la TV Arad din seara zilei de duminică, 27 septembrie. Lajos Notaros și Laurian Oniga au oferit un model de analiză obiectivă a fenomenului politic din Aradul de azi. Desigur că fiecare a avut propria viziune și propriile opinii, dar concluziile au fost oarecum aceleași: 1. arădenii nu au încredere în candidați și în partide (L.N.); 2. foștii securiști sunt păpușarii din spatele candidaților împinși în față (L.O.) Doar moderatorul a făcut (uneori) notă discordantă, multe dintre întrebările și intervențiile lui potrivindu-se ca nuca în perete (inclusiv cele cu statistici de la secțiile de votare). Omul se ținea morțiș de un desfășurător ale cărui înscrisuri nu se mai potriveau cu momentul discuțiilor. Oricum, cred că a fost momentul cel mai remarcabil al acestui exercițiu electoral.

      0 voturi
      +1
      -1

    Scrie un comentariu

    6 + 8 =

    Redacția Special Arad își rezervă dreptul de a selecta și a modera comentariile în funcție de relevanța lor față de subiect. Comentariile care nu fac referire la subiectul prezentat nu vor fi aprobate. De asemenea, răspunderea juridică aparține autorului comentariului.