Astăzi se împlinesc 22 de ani de când s-au prăbușit turnurile gemene și lumea a învățat, încet, încet, să trăiască „în pat” cu frica. Știu, mulți „curajoși” vor spune că 11 septembrie 2001 a fost doar o „lecție americană”. Refuz să intru în vreo dispută cu ei. Le doresc sănătate și răbdare când vor dori să călătorească prin lume cu avionul. Și acolo, în aeroport sau în orice obiectiv turistic ce a devenit un fel de unitate militară antitero, să spună cu voce tare că 11 septembrie 2001 nu ne-a schimbat tuturor viața.

Cu un an și câteva luni înainte, am fost acreditat de UEFA pentru EURO-2000, Campionatul European de Fotbal organizat, pentru prima oară în isorie, în două țări: Belgia și Olanda. La Centrul de presă de la Bruxelles, unde m-am prezentat pentru înregistrare și pentru a primi cardul de acces pe stadioane, am fost supus și unui instructaj (poate îi spunea altfel, dar am rămas cu ideea asta, de instructaj).

Atunci am aflat că decât să rupi o floare sau o crenguță dintr-un copac, să dai cu piciorul într-un animal sau să împingi un om al străzii ori un drogat (de lovit, Doamne ferește!) mai bine bine îți vezi de ale tale prin alte părți ale lumii. Deci, nu să tai tot copacul, nu să omori „boschetarul” sau drogatul! Pentru că în Belgia, dar mai ales în Olanda, poți fi arestat pentru astfel de isprăvi, banale la noi și atunci.

Când am revenit în Arad, am povestit multor prieteni sau simpli cunoscuți despre aceste reguli, respectate cu strictețe în cele două țări care, nu-i așa?, nu „erau Germania” – pentru noi, atunci, un etalon de strictețe în aplicarea legii.

Unul dintre ascultătorii povestirilor mele a fost, cu siguranță, actualul primar al Aradului, Călin Bibarț care, în acea perioadă, nu apucase să guste din mierea funcțiilor politice și se preta la întâlniri cu muritorii de rând. O, tempora!  Acum n-o mai face decât din interes electoral, interes care este fix la nivelul demnității sale, dacă nu cumva un pic peste.

Cum spuneam, sunt convins că i-am spus și lui povestea instructajului, dar n-a învățat nimic din ea. Fapt care i-ar putea aduce necazuri mai mari decât ar bănui acum când este sigur pe voturile ce i-ar asigura dreptul de a umbla în ronduri încă patru ani. Paradoxal, nu alegătorii i-ar putea bloca alegerea – cum ar fi normal, după acest mandat modest – ci procurorii.

Stejarul bătrân, cât turnurile

Sigur, în Arad nu-i ca-ntr-un oraș belgian sau olandez. În Arad, dacă rupi o crenguță înflorită și o dăruiești iubitei vei fi chiar apreciat. Mai mult, în Arad poți dărui iubitei sau nevestei, nu doar o crenguță, ci un copac întreg, chiar un stejar secular, dacă ai drujbă și ești și primar. Cu siguranță știți povestea stejarului doborât la ordinul primarului Bibarț, așa că nu mai insist. Spun doar că, așa cum se vede în fotografie, în alte părți ale Europei (fotografia este din Padova, Italia), copacii bătrâni sunt îngrijiți și, ca să nu cadă, sunt susținuți.

Cum îl știm, primarul Bibarț s-a grăbit să se lanseze în tot felul de explicații despre avize, apoi despre bolile stejarului și, ca element de culoare electorală, despre siguranța cetățenilor. Prea multe explicații și prea puține dovezi pentru a fi convingător. Dar nu și-a făcut probleme. Rondurile i-au mers bine, de Zilele Aradului s-a înconjurat de susținători așa că povestea stejarului secular doborât putea fi uitată.

Aflăm însă – cu oarecare surprindere, recunosc – că procurorii Parchetului de pe lângă Judecătoria Arad nu sunt foarte convinși de legalitatea tăierii copacilor din Parcul Eminescu. Așa că, în plin bairam de Zilele lu’ Bibi în Arad, adică fix în ziua în care primarul a împărțit diplome de aur în Parcul Eminescu, s-a dispus, prin ordonanță, predarea tuturor actelor legate de doborârea copacilor.

Citiți amănunte aici: Parchetul de pe lângă Judecătoria Arad cere Primăriei Arad predarea tuturor actelor care au stat la baza tăierii arborilor din Parcul Mihai Eminescu 

Ca să fim corecți până la capăt, trebuie să spunem că simpla solicitare de depunere a documentelor justificative nu este nici măcar acuzație la adresa primarului, darămite o probă a vinovăției sale. Că poate fi considerat vinovat moral este altceva. Asta nu se pedepsește.

Și totuși, cum ar fi? Cum ar fi ca blestemul bietului stejar să-l ducă pe primar în imposibilitatea de a candida din motive penale? Da, ar fi ca un 11 septembrie pentru Bibarț, după atâta trudă depusă în ronduri și emisiuni publicitare.

Viața unui „boschetar”

Turnurile lui Bibarț ar putea cădea însă datorită altei „bombe”. Chiar dacă există posibilitatea ca, ocupat fiind cu pregătirea alegerilor de anul viitor, primarul să nu știe, Serviciul de Investigații Criminale Arad (SIC) a început cercetarea morții unui cetățean fără adăpost, care se presupune cu destul temei că s-ar fi petrecut în sediul de pe Calea Victoriei al Poliției locale Arad (PLA).

Din informațiile pe care le deținem, cei trei polițiști locali implicați în acest caz – dintre care, se pare că doar doi ar fi fost implicați direct – au dat declarații, fără însă a lămuri pe deplin cauza. Se pare că declarațiile nu prea sunt în concordanță cu alte informații din dosar, deci încă se cercetează.

Evident, încă nu se poate vorbi despre vinovăția celor trei, cu atât mai puțin a directorului general al PLA sau a primarului, în calitate de conducător al întregului aparat de specialitate din care face parte și Poliția locală.

Și totuși, cum ar fi? Cum ar fi ca moartea acelui „boschetar” să se dovedească a fi fost provocată de cine știe ce acțiune a unor polițiști locali? Și cum ar fi ca anchetatorii să afle că primarul, împreună cu directorul general al PLA au cunoscut acțiunile subordonaților și au încercat mușamalizarea cazului? Nu ar fi acest caz un 11 septembrie și mai exploziv decât cel al stejarului secular?

Cu siguranță ar fi. Pentru că nedenunțarea este o infracțiune prevăzută de Codul penal, care constă în „Fapta persoanei care, luând cunoştinţă de comiterea unei fapte prevăzute de legea penală contra vieţii sau care a avut ca urmare moartea unei persoane, nu înştiinţează de îndată autorităţile”.  Și nu ar fi deloc greu de dovedit faptul că ambii știu de caz.

Sigur, avem încredere deplină în profesionalismul ofițerilor SIC. Problema-i alta: SIC este un Serviciu ce aparține de IPJ, al cărui șef este în relații suficient de apropiate de PNL Arad încât să fie pe lista de invitați la chefurile organizate de/pentru Gh. Falcă. Iar dacă se activează ca să mulțumească „partidului și conducătorului iubit”, greu de spus ce mai rămâne din dosar.

Citiți amănunte aici: În capitala Vestului sălbatic românesc, șefii Poliției și Jandarmeriei din Arad pupă moaște de euro-sfânt

Va fi interesant de urmărit cum și în ce direcție vor evolua „turnurile” astea care ar putea să se prăbușească, într-un „11 septembrie” zgomotos peste întreaga construcție din mucava pe care se sprijină mandatul lui Călin Bibarț.

Un mandat în care nu a înțeles cât de important poate fi un copac bătrân și scorburos. Sau cât valorează viața unui om, chiar trăită pe străzi. Cu siguranță era cu gândurile în altă parte când i-am povestit despre instructajul de la EURO-2000.