Dacă tot am trecut peste una dintre cele mai urâte manipulări comise de presa noastră în ultima vreme – neurmată de vreo sancțiune pentru cei care au provocat-o, deci am trecut cu bine, cum s-ar zice – putem uita de Elon Musk cel ne-venit și să ne ocupăm de probleme cu adevărat serioase. Cum ar fi mult dorita aderare la spațiul Schengen, respectiv mult hulita opoziție a Olandei față de această aderare.

Înainte de toate însă, se cuvine să amintim că România, ca stat membru al UE, face parte din acest spațiu, apartenență consemnată în actele de aderare la UE, doar că, deocamdată, controalele de la frontierele noastre nu au fost ridicate (este vorba despre frontierele din interiorul UE, nu de cele pe care le avem cu țări care nu fac parte din Uniune). Or, intrarea cu drepturi depline în „clubul” Schengen tocmai asta înseamnă: eliminarea controalelor vamale, atât pentru persoane, cât și pentru mărfuri (desigur, între anumite limite, pentru că nu se pune problema să nu se poată face verificări în situații care vizează ordinea și siguranța, de exemplu, dar nu-i cazul să insistăm cu amănunte). Irlanda este singura țară membră a UE care nu face parte din spațiul Schengen, chiar dacă, spre exemplu, participă la cooperarea polițienească Schengen și la cooperarea judiciară în materie penală.

Sursa: europarl.europa.eu

Ar fi, cred, de prisos să amintim despre întreaga cursă a României spre Schengen și despre obstacolele pe care le-a avut de trecut. Toate acestea sunt bine cunoscute, pentru că au fost folosite, după cum le dictau interesele, de toate partidele ce s-au perindat la putere în România, fiecare trăgând, oarecum firesc, spuza pe tura proprie. Doar că, iată, când să ne vedem cu sacii-n căruța pornită spre Schengen, apare Olanda, de fapt, Țările de Jos.

Nu mă pot obișnui să spun sau să scriu Țările de Jos în loc de Olanda. Pur și simplu, mi se pare că nu sună bine în limba română. Țările de Jos este singura țară din Uniunea Europeană care se opune intrării României în spațiul Schengen… Cum adică, Țările de Jos ESTE…? Nici Țările de Jos SUNT nu-i corect de vreme ce este vorba de o singură țară – vorbim despre singurul stat european constituent al Regatului Țărilor de Jos, celelalte fiind Aruba, Curaçao și Saint Maarten din Caraibe. Așadar, nu-i corect nicicum cu Țările de Jos și sper să nu fiu prea aspru criticat că voi spune în continuare Olanda. Ca-n fotbal, unde, oficial, este voie să spui Olanda, nu Țările de Jos.

Sigur, nu-i în regulă nici că Olanda este singura țară din UE care se opune aderării României la spațiul de libertate, securitate și justiție, cunoscut după denumirea localității luxembugheze în care au fost semnate atât Acordul cât și Convenția privitoare la libera circulație, adică Schengen. Da, puteau fi mai multe – nici Germania, Austria sau Franța nu ne-au vrut pe la începuturi –, dar uite că a rămas Olanda, singură, dar fermă. Nici măcar după votul covârșitor din Parlamentul European de adoptare a Rezoluției prin care Consiliul Uniunii este „îndemnat să ia toate măsurile necesare pentru a adopta decizia sa privind aplicarea integrală a dispozițiilor acquis-ului Schengen în Republica Bulgaria și în România până la sfârșitul anului 2022, asigurând astfel eliminarea controalelor asupra persoanelor la toate frontierele interne pentru ambele state membre la începutul anului 2023”, Olanda nu a cedat, exprimându-și în continuare neîncrederea că România chiar este pregătită pentru a face acest pas. Mai exact, Olanda nu este convinsă că România chiar este un stat de drept, în accepțiunea europeană a ideii, fapt, de altfel, recunoscut și de organismele UE, de vreme ce încă nu am scăpat de Mecanismul de Cooperare și Verificare (MCV).

Pe de altă parte însă, Comisia Europeană (a nu se confunda cu Consiliul European!) respinge condiționarea intrării în Schengen de MCV, precizare care explică mult trâmbițata îndeplinire a criteriilor. În realitate, noi nu îndeplinim cel puțin unul dintre criteriile care definesc spațiul Schengen ca fiind al libertății, securității și justiției. Deci, JUSTIȚIEI! Or, aici se oprește puterea de înțelegere și de acceptare a Olandei, fără să fi intrat însă în amănunte și explicații, nici măcar cu ocazia neașteptatei vizite al premierului Mark Rutte în România. Surprinzătoare a fost și acceptarea invitației făcute de Guvernul nostru, în condițiile în care totul părea o mascaradă de târg sătesc, un fel de tentativă de a-l îmbuna pe premierul Rutte cu peisaje și tradiții populare – asta, ca să nu mai vorbim despre penibilul contract pentru navele alea de pompieri, pe care toată lumea normală l-a văzut ca pe o mită mascată. Dar, dacă tot a venit, a dat mâna cu cei câțiva soldați olandezi încartiruiți în România, după care a spus, aproape în clar, că deocamdată, nu. Cu siguranță însă, Rutte, ca și ceilalți decidenți olandezi, știe foarte bine cât de „independentă” este Justiția în România, cât de ușor scapă traficanții de țigări, de exemplu, sau, tot ca exemplu, cât de greu este în România să condamni un politician de soi. Și-atunci, cum să-și dorească un astfel de coleg de bancă în „clubul” Schengen? Sigur, au și ei problemele lor cu contrabanda, mai ales de droguri și poate tocmai de aia nu prea mai au chef de „concurență”.

Evident, marea majoritate a românilor își doresc intrarea României în spațiul Schengen, chiar și cei care nu înțeleg și nici nu-i interesează beneficiile acestei intrări. Mai ales că, pentru a stârni un val de emoții, politicienii noștri au bătut multă monedă pe libertatea de circulație a persoanelor și mai puțin pe circulația mărfurilor, pe securitatea granițelor, pe justiție. Or, cum spuneam, tocmai aici este marea noastră problemă, la mărfuri, la vămi, la justiție… Și toate pleacă de la „seriozitatea” clasei politice. Am greși dacă am considera-o incompetentă. Dimpotrivă. Ca să pui în funcțiune și să întreții un întreg sistem de ocolire a interesului public în favoarea interesului personal sau de grup, nu poți fi idiot. Ca să faci față, ani de zile, presiunii extraordinare exercitate de UE, de exemplu pentru reformarea și eliberarea Justiției din ghearele intereselor politice, nu poți fi incompetent. A, desigur, idioții și, în general, incompetenții fac parte din acest joc, dar numai ca slujbași ai celor care dețin hățurile decizionale – politic, servicii.

Înainte de recentul vot favorabil din Parlamentul European, mașinăria de propagandă și manipulare a fost pusă în funcțiune, dar nu pentru a anunța vizita celui mai bogat om al planetei în România, cum s-a întâmplat în weekendul cu schimbarea orei, ci pentru a demoniza Olanda. Care avea interese ascunse în spatele refuzului de a accepta intrarea României în Schengen, de natură economică.

Portul Constanța s-ar lupta cu cel din Rotterdam, dar nu poate din cauza… vagoanelor ruginite
Sursa: hotnews.ro

Am auzit destule despre cauzele ascunse ale îndărătniciei olandeze, toate ducând spre portul Constanța, cel apărat cu vitejie de imaculații oameni de stat ai României, demnitari cinstiți și serioși care au rezistat eroic tentației de a ceda administrarea portului hrăpăreților capitaliști olandezi. Am auzit de asemenea și despre marele pericol pe care portul Constanța l-ar reprezenta pentru „amărâtul” ăla de port Rotterdam și alte neghiobii conspiraționiste. Să fim serioși. Constanța nu poate fi o amenințare pentru Rotterdam. Cel puțin nu în prezent, dar nici într-un viitor cât de cât previzibil. Spre exemplu, volumul de mărfuri în containere ce-a trecut prin portul Rotterdam în 2021 a fost de 450 de milioane de tone. În acest timp, prin portul „concurent” Constanța au trecut 18 milioane de tone, adică de 25 de ori mai puțin. Concurență serioasă, nu-i așa?

Problema olandeză nu are neapărat legătură cu portul Constanța, ci cu vămile române, în general, cu faptul că România este cel mai mare „importator” de mărfuri contrafăcute pentru Europa, că suntem fruntași la contrabanda cu țigări, că în general suntem fruntași la corupție sau, altfel spus, că nu prea suntem de încredere pentru a ni se preda cheile graniței UE.

Și, vorbind despre portul Constanța și încredere, să ne amintim că nu mult după votul din Parlamentul European, parlamentarii români au modificat condițiile de numire a membrilor în Consiliul de administrație a portului Constanța, eliminând condiția experienței în transporturi navale sau în domeniul portuar. Asta, ca să poată fi numit orice politruc în C.A. Și-atunci, cum poți avea încredere în astfel de decidenți?

Desigur, România ar merita să intre în spațiul Schengen. Dar, în egală măsură, ar merita să fie condusă de o altă clasă politică. Până la urmă vom fi acceptați, cu drepturi depline, în „clubul” Schengen, mai ales că, de bine, de rău, mare parte din granițe ne sunt apărate de NATO, în special de americani. De altfel, este foarte posibil ca războiul din Ucraina vecină să fi nivelat puțin drumul nostru spre acel club de elită.

Rămânem, totuși, cu o mare problemă pe cap: politicienii. Ce facem cu ei până intrăm în Schengen, dar mai ales după aceea? O speranță încă mai avem în Laura Codruța…