Își mai amintește, oare, cineva de celebra și, cândva, minunata Vilă Nufărul sau „Vila nr. 1” din Moneasa? Dar de teoria geamurilor sparte? Probabil puțini sunt cei care își amintesc de fosta perlă a stațiunii Moneasa altfel decât de o ruină și, cu siguranță, mult mai puțini sunt cei care au vreo amintire vie legată de teoria sociologică menționată. Poate pentru că denumirea acesteia nu pare prea atractivă pentru români, mult prea obișnuiți fiind cu geamurile sparte. Totuși, între Vila Nufărul din Moneasa și teoria geamurilor sparte există o relație directă, Vila fiind ilustrarea practică a teoriei. Și, din păcate, nu este singurul caz, chiar la noi în județ.

Conform teoriei geamurilor sparte, enunțată în 1982 de James Wilson (politolog, specialist în administrație publică) și George Kelling (criminalist) „semnele vizibile ale comportamentului antisocial și dezordinii civile creează un mediu urban care încurajează criminalitatea, inclusiv comiterea infracțiunilor grave”. Altfel spus, micile găinării sau derapajele comportamentale care doar deranjează (un fel de a spune „doar”), cum ar fi scuipatul cojilor de semințe pe jos, mâzgălirea pereților în numele artei (graffiti), aruncatul gunoiului menajer pe unde ne taie capul sau netăiatul ierbii, creează terenul propice dezvoltării marii infracționalități. Mai clar, concluzia autorilor teoriei este că reducerea indiferenței față de mica infracționalitate sau a delăsării, vor contribui la reducerea numărului și gravității marii infracționalități. În plus, spuneau ei, „vor contribui la dezvoltarea unei comunități mai responsabile”. Potrivit autorilor, dacă într-o clădire un geam spart nu este înlocuit imediat, în scurt timp alte geamuri vor ajunge să fie distruse. Pentru că, neînlocuirea geamului spart transmite mesajul că nimănui nu îi pasă de casă, că aceasta este abandonată.

Desigur, dacă nu ar fi fost aplicată cu succes, această teorie ar fi fost dată uitării, mai ales că mulți polițiști americani și-au manifestat deschis neîncrederea în ea. Doar că un primar al New York-ului, Rudolph Giuliani (cel care a fost primar și când trupele lui Bin Laden au atacat și distrus Turnurile Gemene în 11 septembrie 2001), a pus-o în practică, în 1990, începând cu metroul  newyorkez, cu rezultate remarcabile. Totul a început cu asaltul împotriva celor care practicau graffiti pe vagoanele de metrou sau pe pereții stațiilor. Dar nu cum ar fi procedat unii primari de pe la noi, prin organizarea de pânde (!) și „amendarea drastică” a celor prinși – din păcate se practică aceste metode neproductive pentru „a preveni aruncatul gunoaielor în locuri nepermise”, cu „succesuri” care se văd la tot pasul, în toate localitățile din țară. Om instruit și primar cu viziune, nu ca analfabeții funcționali care „primăresc” pe la noi, Rudolph Giuliani a dispus ca vagoanele „pictate” să fie curățate înainte de a fi reintroduse în circulație. Dacă nu se puteau curăța, se revopseau, dar tot nu erau lăsate să circule „pictate” de mărunții vandali. După o vreme, văzând că „arta” lor dispărea, că nu se mai puteau lăuda cu „talentul” și „curajul” lor, „pictorii” s-au plictisit să mai cheltuie bani pe vopsele și energie pe vopsit, așa că au renunțat. Primarii noștri încă și acum făceau pânde și se lăudau pe facebook cu câte o „mare victorie”, în fond egală cu zero. Și, evident, de cel puțin două ori pe an, îngroapă tonele de gunoi „pândit”.

Concomitent cu acțiunea de curățare a vagoanelor de metrou, Giuliani a impus efectuarea de controale la bilete. Și așa, au fost prinși numeroși evadați sau infractori căutați de poliție, care se ascundeau în acel mediu favorizant. Așa se face că în câțiva ani, metroul newyorkez a ajuns să-și poată desfășura activitatea în mod normal și civilizat – unii spun că ar fi ajuns o atracție turistică, dar nu bag mâna-n foc.

Care o fi însă legătura teoriei cu Aradul? Păi, să vedem. Poate că mai amintiți că am vizitat paginile de internet ale mai multor primării din județ și ne-am îngrozit de ce am găsit. Sau, ca să fim mai exacți, de ce nu am găsit, deși legea este limpede în acest sens – și am amintit doar monitorul oficial local, în care autoritățile publice locale sunt obligate să publice hotărârile Consiliilor locale și dispozițiile primarilor. Sigur, și proiectele acestora, pentru ca cetățenii să poată interveni dacă au vreun interes. De ce este importantă publicarea acestor acte normative? Pentru că ele intră în vigoare abia după ce au fost aduse la cunoștință publică. Una dintre primăriile în mare culpă este cea din Sebiș, al cărei site este mizerabil și acum. Ultimele hotărâri ale Consiliului local sunt din luna iunie 2021, iar noi, cei care am vrea să știm ce s-a mai hotărât în Sebiș, suntem în august. Tot pe acel site rușinos, aflăm că onor conducerea Primăriei este formată doar din… „Curriculum Vitae SECRETAR” (aici). Ne-am permis, în acele articole să atragem atenția Prefecturii că este instituția abilitată prin lege să instaureze legalitatea în administrațiile publice din județul Arad. După cum am arătat, nu s-a întâmplat nimic, semn că Prefectura a ignorat semnalele noastre (nu ar fi nicio problemă, nu avem pretenția să ne citească tocmai domniile lor), dar nici nu își face treaba pentru care primește bani (nu puțini, să fim bine înțeleși!). Or, cu asta avem o problemă, pentru că, dacă este bine mersi acolo, în ditamai Palatul administrativ dar nu își face treaba, chiar nu înțelegem pentru ce s-o mai avem și pentru ce s-o respectăm ca „reprezentantă a Guvernului în teritoriu”? Avem destui adormiți în posturi bine plătite, așa că nu mai avem nevoie și de alții, din câte se pare, plantați acolo doar ca să facă jocuri politice.

Când am aflat că Gheorghe Stoian este noul Secretar general al Prefecturii am avut mari speranțe. Îl știam om serios și dedicat, scrupulos chiar și, de ce n-am spune-o?, sever. Dacă nu s-a schimbat între timp – se zice că funcția mare și puterea schimbă omul – înseamnă că nu-l interesează „mărunțișurile” semnalate de noi, la paginile de internet ale primăriilor din județ. Măcar că ar trebui să-l intereseze ce se întâmplă prin primării și ce hotărâri mai adoptă consiliile locale. Și, ca să nu creadă că vorbim doar ca să ne aflăm în treabă, îi vom dovedi că s-a adoptat cel puțin o hotărâre ilegală, de Consiliul local Pecica, care a primit și avizul pentru legalitate al Prefecturii.

Acum însă revenim la Sebiș și la geamurile sparte prin primărie. Dacă Prefectura ar fi intervenit de la primele abateri, dacă ar fi acordat de la început importanță transparenței decizionale, foarte probabil ca multe primării să fi fost mai atente cu actele decizionale, inclusiv cea din Sebiș. Lăsate însă în pace, primăriile au continuat să decidă pe sub masă, cum se spune, așa că, iată, Curtea de Conturi a găsit o grămadă de geamuri sparte în clădirea administrativă din Sebiș: plăți ilegale la salarii, achiziții fără acte, „gaură” de 500 de mii de lei și altele, despre care puteți citi aici.

Profesorul dr. ec. Vasile Bîrle susține într-un articol din eziarultau.ro că „Degradarea socială este un proces care începe cu abateri minore de la normele sociale, cu lipsa de respect față de valorile sociale, de ordinea socială. În absența intervenției de reașezare a valorilor sociale, se instaurează delicvența, hoția, corupția și criminalitatea. Trecerea cu vederea a micilor găinării netezește drumul spre dezordine și haos social”.

Nouă nu ne rămâne decât să completăm: trecerea cu vederea a micilor găinării îi face complici la dezordinea și haosul social pe cei ce au atribuția legală de a veghea la respectarea legalității în administrație. Iar ce se întâmplă la primăria Sebiș duce spre haos, dezordine, delincvență. Iar Prefectura ar trebui să răspundă pentru că a lăsat aceste geamuri să se spargă. Și nu doar la Sebiș.