Covidul, nosocomialele și inteligența

    de Teofil Grădinaru | 9 septembrie 2020, 10:05 AM | Blogul Special Arad | Recomandările editorilor

    2

    Au trecut doar cinci ani de la tragedia de la Colectiv. Chiar mai puțin, iar memoria noastră se dovedește selectivă. Dincolo de incendiu și victimele directe, tragedia ne-a mai relevat ceva: șubrezimea sistemului sanitar din România. Supraviețuitorii de atunci, din acea noapte nenorocită, care au ajuns să fie spitalizați, aveau să se confrunte, mai apoi cu un alt dușman, mult mai perfid decât cel din Colectiv: nosocomialele.

    Asociat cu tragedia de la Colectiv, subiectul infecțiilor nosocomiale a năpădit spațiul public. Au urmat anchete, majoritatea jurnalistice, dezbateri, incriminări, dezvăluiri și, peste toate, victime. Oameni care, poate, ar mai fi avut zile, cu tot cu boala sau bolile de care sufereau, dar cărora organismul nu le-a mai putut face față atunci când s-au mai ales și cu o infecție spitalicească.

    Acum, ne aflăm într-o situație mult mai gravă decât cea de acum cinci ani: Covidul este mult mai răspândit și într-o perpetuă dezvoltare. Mor oameni, în România sunt aproape 4000 de decese cauzate de Covid, iar tăvălugul nu dă semne că s-ar opri, nici la nivel național, nici mondial. Și, totuși, problema nosocomialelor este mult mai puțin mediatizată în prezent, decât acum cinci ani.

    Să se fi igienizat într-atât spitalele românești încât să nu mai avem bacterii sau virusuri? Să fi plecat stafilococul auriu spre Wuhan, ca un fel de schimb de experiență cu Covidul? Să fie Hexipharma mai tare ca un streptococ? Categoric nu! Doar că, având un asemenea subiect mediatic precum Covidul, cu toate ce decurg din acesta (din subiect desigur), de la teorii ale conspirației, până la restricții și impuneri, nosocomialele parcă nu mai sunt la modă. Există, sunt convins, n-au dispărut, dar pălesc, ca subiect, în fața unui Covid incomensurabil, care poate fi legat de masoni, de 5G-ul lui Bill Gates, de Putin, Trump, Coreea de Nord, Lukașenko, Orbani (Viktor și Ludovic), căpșunari, Arafat, iar lista poate continua. Pe când nosocomialele, săracele? Colectivul mai bântuie prin amintirea colectivă doar arar, de Hexipharma mai știe Tolontan și încă alți câțiva și cam atât.

    Culmea, noi, care avem această problemă intraspitalicească într-o formă acută, amintim arar de nosocomiale, dar alte țări, cu sistem sanitar mult mai igienic, asociază infecțiile spitalicești cu Covid-ul, ba chiar recunosc că o asemenea infecție asociată cu virusul SARS este mult mai periculoasă decât alte comorbidități. În primul rând că nu există un istoric al pacientului, legat de stafilococii și streptococii care bântuie prin spital, deci intervine imprevizibilul. Totuși, noi ținem sub preș subiectul nosocomialelor, ducând spre alte comorbidități principalele cauze ale deceselor care au ca boală principală COVID-ul. De ce? Dincolo de aspectul mediatic, ca senzaționalitate, există și un pact tacit, între presă și autorități, parcă pentru a nu panica și mai mult populația. Un pact tacit, dar susținut financiar, prin multitudinea publicităților mascate sub generosul slogan „informații de interes public”.

    În concluzie, nosocomialele au pierdut lupta cu Covidul doar în aparență și mai mult pe plan mediatic. Dar, departe de ochii opiniei publice, de fapt și-au dat mâna și macină în forţă. Macină vieţi…

    Şi ca să termin în ton cu propria-mi personalitate, la români inteligenţa e ca şi covidul: chiar dacă e acolo, unii sunt asimptomatici!

    Distribuie articolul

    Comentarii

    1. Fiindcă este vorba de inteligența pusă la îndoială și pentru că și eu mă îndoiesc de mine, mă chinui să înțeleg ce-ai scris. După 2-3 recitiri am reținut că mori cu zile din cauza că ajungi la spital fiindcă acolo dai peste un cocktail mortal dar ascuns de autoritățile așa zis responsabile compus din:
      – afecțiunea care te aduce la spital;
      – o posibilă infectare cu codul (care poate lipsi din rețetă);
      – o infectare nosocomială/intraspitalicească;
      – o afecțiune cronică cunoscută sau necunoscută (și asta poate lipsi din rețetă)
      De ex:
      Persoană de 50 de ani, sănătoasă, fără afecțiuni cronice, care are nevoie de o intervenție chirurgicală (fractură, apendicită etc.) se internează (la internare face testul și este declarat negativ de covid). În spital se infectează de covid. Încă nu este grav. Are șamse să se vindece. La operația mai ia și un stafilococ sau streptococ specializat, intraspitalicesc. Bineînțeles că moare. La final se stabilește că a murit de la covid. Covidul devine astfel un diagnostic foarte convenabil pentru sistemul de sănătate:
      – spitalul încasează o grămadă de bani;
      – spitalul nu mai trebuie să raporteze comorbiditatea dată de infecțiile nosocomiale care astfel nu mai există;
      – medicii sunt niște eroi care au făcut tot ce au putut … oare ce-o mai fi însemnând și asta în conștiința abrutizată a medicilor!?
      – Guwernerul meu, arahat, mandolină, tătaru, anisie și politrucii locali se bucură de încă un deces raportat de covid care pentru ei este doar un argument pentru susținerea teoriei botniței;
      – categoria de populația panicată, fricoasă primește o explicație de tip clișeu (aia cu covidul) pe care să o poată înțelege și astfel să fie dirijată spre susținerea măsurilor de restrcționare a normalității Wermănoase;
      – asasinatul pacientului de către sistemul de sănătate va alimenta, tot în consonanță cu dorința guwerenerului meu, revolta familiei care însă fiind numeric mică nu are relevanță electrorală sau sociologică și astfel aceste elemente afectate de cretinismul criminal al autorităților vor fi prezentate ca fiind niște NECREDINCIOȘI covid de ziua a 7-a, niște inconștienți care ne infectează pe noi cei fricoși și ne omoară. Nenorociții dracului!
      Dacă nu intra în spital sau spitalul nu ar fi fost un focar de infecție, nu murea. Dar dacă tot a venit cretinul la spital și a murit din cauza infecțiilor intraspitalicești hai să-l punem să ne ajute și să-l declarăm mort de covid ca să nu moară degeaba!

      +2 voturi
      +1
      -1
    2. Dincolo de arabescurile legate de politică, aveți dreptate în ceea ce scrieți. Inclusiv în faptul că vă trebui să citiți de două trei ori un text, semn că, până la urmă, tot ați priceput ceva. Dacă mă veți citi cu regularitate, putem ajunge la performanța de a (mă) înțelege după o primă lectură.

      0 voturi
      +1
      -1

    Scrie un comentariu

    4 + 9 =

    Redacția Special Arad își rezervă dreptul de a selecta și a modera comentariile în funcție de relevanța lor față de subiect. Comentariile care nu fac referire la subiectul prezentat nu vor fi aprobate. De asemenea, răspunderea juridică aparține autorului comentariului.

    Acest site folosește cookies. Prin navigarea pe acest site, vã exprimați acordul asupra folosirii lor. Am actualizat politicile în conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Detalii.