Titlul principal: Nu există profit la „Cultură”?! Poate pentru tine! Ia uite ce palat și-a tras Ana Maria Dumitrean (Dragoș) și ce de clienți are la Spălătorie!

Da` palatu! Cât e palatu`?! – îți vine să urli pe străzi, de hăbăuc, când realizezi enormitatea… inadvertența… incompatibilitatea între veniturile legale ale unei funcționare publice (bașca cu soț cercetat pentru corupție) și concretele ei realizări imobiliar-managerial-individuale!
Ca ironia să fie și mai istorică, evidența și mai scuipată-n freză, iar antinomia cât mai obraznică, familia Dragoș și-a tras una bucată palat pe strada Dreptății, iar  pe Renașterii, la doi pași, o Spălătorie.

Palatul încă nu e gata – dar, când va fi (că, într-un fel sau altul, va fi gata), va semăna cu un avevărat Palat Cultural… în orice caz, va da clasă oricărui Cămin Cultural din Județul Arad, rivalizând doar cu capodopera lui Ludovic Szantay de pe Faleza Mureșului.
Din ce bani?… Păi, ați citit lista cu contractele CCJA – așa că n-ar mai trebui să existe mari stupori… În plus, o spălătorie-i o spălătorie, frate! – dacă ai clienți de talia… subțire a Elei Falcă, de exemplu… și-i plin acolo tot timpul… ei bine, o spălătorie-i o mașină de făcut bani.
Bani spălați… bani curați – nu-i așa?

UPDATE: Cireașa de pe tortul cu multe lumânări al corupției la C.J. Arad: un Mercedes pentru „doamna de la Cultură”!

Chiar provocare: cunoașteți pe cineva în țara asta, din văzute sau din auzite, care să fi ajuns la un asemenea level de succes în afaceri în așa fel încât, concomitent, să-și construiască un palat, să facă excursii opulente în cealaltă emisferă, să împrăștie „sponsorizări” în stânga și-n dreapta și – ca o încununare a acestor nu că „succesuri”: megasuccesuri – să-și ofere un Mercedes (C220d 4matic) nou-nouț? Să-și auto-ofere… aproape pleonasm. Și asta fără să dea lovitura la Bursă, fără să câștige la loto, fără să descopere Comoara lui Ali Baba – și să mai lucreze și la Stat!
Adevăru-i că tre` să te știi pe Cultură, frate!… Și dacă te știi la Cultură, frate, atunci îți și parchezi limuzina în fața instituției pe care-o conduci, o mașină curată, mai curată decât orice, mai curată chiar și decât tine – e o figură de stil asta…- , că deh… a fost spălată înainte cu două minute la spălătoria familiei…

Haideți să ne imaginăm scena… ca un posibil sinopis de scurt metraj (eventual finanțat printr-un proiect aprobat de viitoarea conducere a Centrului Cultural Județean Arad… în caz că o să aibă umor… că dacă n-o să aibă umor, nici n-o să ne intereseze).

Ea și el… intră într-o benzinărie din Frankfurt, după ce numa` s-or dat jos din taxiul care i-o adus de la aeroport după ce-or venit din China – `tă-i soarele de ciudați, că nimic n-or înțeles din ei! Îs plini de bagaje, obosiți și amețiți de drum și mai tre` să facă ore întregi cu încă un avion până la București… și după aia la Arad cu trenul sau Dumnezo știe cine vine după ei cu mașina… că niciunul nu răspunde la telefon!
– Of, iubi!… m-ai spart cu Chinejii ăștia ai tăi!
– Hai, mă – nu te mai mâțâi! Ia-mi de mărunții ăia o ciocolată Toblerone, un Cola lights și o cutie de Pringels. Mai ia-ne niște țigări și cumpără-ți și tu ce vrei…
– Off… bine! Bitte – către aia de la casă… Eine… puii mei… ce-o zis domnul!
– Bitte?!…
– Bitte pe dracu să te ia de vacă… lasă că-mi iau io…
– Ok, doamna! – „nemțoaica”, ironică…
– No, fii atentă atunci, dacă știi românește… ai auzit ce-o comandat domnul. Mie mai dă-mi două Red bull, un cartuș de mentolate slim… un sendviș și dă-mi și brelocul ăsta cu Mercedes, că-mi place cum i se asortează la al meu la costum.
– Brelocul ăla nu-i de vânzare, doamnă… sunt cheile mele de la mașină… acuma mi-am luat-o și n-am apucat încă să personalizez…
– Lasă că ți le personalizez eu acuma… Cât o fost Mercedesul?
– 40.000 cu banii jos.
– Îți dau 75.000 în leasing dacă vrei… bate palma acuma!
Stă „nemțoaica” ce stă… nu mult… face niște calcule și zice:
– Sehr gut!…
La care pissy către iubi, care se holba la niște reviste pentru bărbați:
– Bă, vino-ncoa`! Ia-‘i astea, ia-le și pe ale mele și du-le la Mercedesul ăla albastru-jandarm de acolo. Fă-i plinu’. Bagă și bagajele-n portbagaj… uite… astea-s cheile… Vin imediat… numa` să-i plătesc lu` asta.
Iubi o pupă pe frunte și zice:
– Deșteapta lu` tata lor!

(Bine, acuma… pentru avocați fiind nota asta: Poate n-o fost așa – dar poți să judeci om după o poveste pornită de la o investigație, în secolul XXI? 🙂

P.S. În caz că… ceva… rolul principal în această scenetă ar putea să-l joace chiar Ana-Maria Dumitrean… în calitatea sa de actriță profesionistă… că de o pereche chiar nu credem să fie probleme să se găsească…

Autori: Alin Olteanu, Lucian Valeriu