Sia, Ioana, Sonia, Ada, Luna sunt cinci absolvente ale celui mai prestigios liceul din Arad, Colegiul Naţional Moise Nicoară, iar în aceste zile au scuturat bine sistemul de educație din România. Povestea celor cinci arădence din Generația Z care au plecat să studieze la facultate în Olanda şi interviurile lor, care acum sunt pe buzele tuturor, au fost publicate de Elena Stancu și Cosmin Bumbuț în Teleleu.

Sute, poate mii de distribuiri ale acestor poveşti au fost urmate de comentarii, verdicte legate de sistemul de învățământ preuniversitar din România, de sensibilitatea prea accentuată a tinerilor de astăzi, de profesorii de modă veche şi despre şcoala care râde de tine ca să te facă tare.

S-au pus sute de întrebări despre unde ar trebui să fie sistemul de învățământ din România, despre câtă psihologie trebuie să cunoască profesorii, sau dacă e vorba doar de common sense şi grijă pentru elevi, despre ce vrem de la copiii noștri și despre cât de greu le e tinerilor din generațiilor de acum să termine liceul sănătoşi emoționali, într-un sistem de învățământ în care doar notele și ordinea la clasă contează.

(Imaginea care însoţeşte materialul celor de la Teleleu despre fostele eleve de la Moise Nicoară)  

O radiografie a școlii, făcută de fostele eleve de la Moise Nicoară

Teleleu a stat de vorbă cu cele cinci tinere din Arad și le-a însoţit, timp de două săptămâni, la Groeningen, Tilburg, Amsterdam și Haga, orașele din Olanda în care locuiesc, la școală, la muncă, în cluburi, la repetiții cu trupa de teatru și la seri de storytelling.

Toate cele cinci arădence au 21 de ani, toate au absolvit la cel mai prestigios liceu din oraş şi toate au în spate succese, traume, înfrângeri, dorinţe, speranţe, asemeni tuturor tinerilor din România.
„Sia, care a fost diagnosticată cu depresie și o tulburare obsesiv-compulsivă, Ioana, a cărei mamă a murit când avea 15 ani, Sonia, care studiază Game Technologies în Olanda pentru că în România nu există o specializare similară, Ada, care are o tulburare de alimentație, și Luna, o tânără transgender care a început tranziția după ce a terminat liceul” fac o radiografie cât se poate de reală a sistemului românesc de învăţământ, cel de top.

Radiografie care, citită, te face să vezi eroii din fiecare copil care a reuşit să treacă peste liceu şi care își caută un rost aici sau printre străini.

Materialul vorbește despre dramele adolescenților, indiferenţa profesorilor, consumul de alcool în rândul copiilor, bullying-ul, un sistem educativ învechit, aproape criminal, efectele dezastruoase ale comunismului, raportarea românilor la boală, probleme psihice, transgenderi şi hărţuire sexuală.

Un material din perspectiva a cinci tinere care au studiat la cea mai bună unitate de învăţământ pe care o are Aradul, care te face să te întrebi cu groază cum e în celelalte şcoli. Cum supravieţuiesc copiii de la şcolile în care nici profesorii nu cred în învăţământ şi în elevi, dacă aici, la Colegiul Moise Nicoară din Arad, eleve de top, susținute de familie, n-au auzit că există psiholog la nivel de şcoală sau au fost întrebate o dată, de două ori maximum, în patru ani de şcoală, de profesori: „Eşti bine?”

O societate dispusă mereu să-și pună la pământ noile generații

O poveste despre tinerelele pe care societatea le-a pus la pământ în trecut şi care s-ar grăbi şi acum să le desfiinţeze, să le judece, să le considere nepregătite pentru viaţă, prea sensibile, fete de bani gata sau excepţii problematice ale unui sistem de învăţământ încă de succes, subiect de material de scandal care ține să desfiinţeze sistemul de învăţământ românesc, ridicând în slăvi occidentul libertin.

Ce le-a salvat pe tinerele plecate acum să studieze în Olanda? Părinții, care chiar dacă nu le-au înțeles, le-au susținut, câţiva profesori, convingerea românească că afară e mai bine, speranța, determinarea, prietenia. Dar şi un festival (Festivalul Internațional de Teatru Francofon), pe care autorităţile ar fi dorit de multe ori să nu-l susţină financiar, voluntariatul la alte festivaluri, Cărtureştiul şi cărţile lui, sportul.

Cele cinci arădence sunt olimpice, cunosc cel puţin trei limbi străine, lucrează part-time să se întreţină sau să aibă bani de buzunar, visează să-şi continue studiile şi după ce termină facultatea şi nu cred că se vor întoarce să trăiască în România. Cred însă că s-au vindecat de traumele cu care România și școala au intrat în viața lor.

Elevii și școala ca supraviețuire

Impactul cuvintelor rostite de un profesor e uriaș, iar de multe ori cuvintele alese sunt cele mai proaste. Dacă vreți să ne scrieți despre experiențele voastre trăite pe băncile școlilor din Arad, despre profesori și cum v-au marcat/vă marchează destinul şi despre ce vreți să vă faceți când nu vreți să vă faceți doctor, avocat sau IT-ist, trimiteți-ne mail pe adresa [email protected] cu subiectul „scoala ca supravietuire”.

Un tabloul al modului în care văd elevii școlile din Arad ar putea fi un bun început pentru a schimba câte ceva în rândul celor care modelează destine și a celor a căror destine se lasă modelate.

Despre lupta adolescenților Generației Z, depresie, hărțuire, dureri, boală în rândul tinerilor, alcool, frici, traume, dar și despre supraviețuire, suport, speranță și reușită, despre câteva premiere și despre cum evoluează societatea românească, la vârful ei, încep, foarte încet, în materialul de AICI.

Citește și:

Burse internaționale uriașe pentru 3 elevi de la Colegiul Național „Moise Nicoară”

Patru eleve de la Colegiul Național „Moise Nicoară”, la faza europeană a Olimpiadei de Limba Engleză de la Veneția