În noua formulă remaniată, CCR i-a dat cu Legea Vexler în cap președintelui Nicușor Dan care astfel poate înțelege că viața reală este mult mai dură decât cea din campania electorală. Înainte de asta însă, președintele a putut afla că la început a fost nu cuvântul dat de candidat, ci fapta premierului fără zâmbet, Ilie Bolojan.

Rezultatul se cunoaște: TVA a crescut, iar bilețelele semnate de Nicușor Dan, în entuziasmul fanilor, sub un text care promitea că TVA nu va crește în mandatul său, vor putea fi vândute la licitații cu scop caritabil (precis ar avea căutare, ca orice curiozitate).

A venit rândul CCR care, în unanimitate, a respins sesizarea președintelui la „legea Vexler (care este o lege de modificare a OUG nr. 31/2002 privind interzicerea organizațiilor, simbolurilor și faptelor cu caracter fascist, legionar, rasist sau xenofob și a promovării cultului persoanelor vinovate de săvârșirea unor infracțiuni de genocid contra umanității și de crime de război, precum și a Legii 157/2018 privind unele măsuri pentru prevenirea și combaterea antisemitismului).

Motivul sesizării este cunoscut: legea în cauză conține neclarități și ambiguități care ar putea duce la interpretări eronate și „eventual abuz”.

Sincer, n-am crezut că sesizarea va fi respinsă, și încă în unanimitate. Nu doar pentru că momentul ales de Parlament să adopte această lege a fost de maximă maturitate politică (!) – Călin Georgescu încă este cercetat pentru fapte ce intră sub incidența acestor acte normative, chiar dacă modificările lui Vexler nu i se pot aplica – cât pentru faptul că unii termeni chiar trebuiau definiți clar.

De la domnul Silviu Vexler nu aveam așteptări să înțeleagă importanța definirii termenilor dintr-o lege, dar aveam de la judecătorii CCR, chiar și de la alesul PSD, Busuioc. Mai ales când este vorba despre termeni care țin de esența actului normativ în cauză: legionar, fascist, materiale legionare, rasiste sau xenofobe. Fără acești termeni toate actele normative menționate sunt lipsite obiect și de sens. Cu toate astea, pot fi interpretați de fiecare instanță sau complet de judecată.

Deputatul Silviu Vexler

Sursa: Camera deputaților

Cum spuneam, de la domnul Vexler nu aveam așteptări și nu-l puteam suspecta că a pătruns subtilitățile procesului de elaborare a actelor normative. Domnia sa este absolvent al unei facultăți de jurnalism mai puțin cunoscute, dar unele voci din Federația Comunităților Evreiești din România, al cărei președinte este, susțin că nici pe asta n-a terminat-o. Mă rog, asta nu mai este treaba noastră.

Bun, dar nici judecătorii CCR?

În motivare CCR „a reţinut că ideologia nazistă, fascistă şi legionarismul sunt concepte istorice şi politice care nu pot fi relativizate prin definiţii juridice de drept pozitiv (s.n.), întrucât ele reflectă realităţi sociale istorice care au fundamentat reale regimuri politice criminale care au eliminat fizic grupuri de oameni, practicând violenţa sistemică, asasinatele politice şi antisemitismul”.

În schimb, Legea 367/2022 privind dialogul social definește noțiuni și termeni ca parteneri sociali, dialog social, informare, consultare, angajat/lucrător, probabil pentru că sunt atât de relative/relativi… Este doar un exemplu, luat la întâmplare, despre care unii ar putea obiecta, susținând că „este altceva, totuși”.

Putem însă observa că unele decizii ale CCR conțin referiri la claritatea și precizia legii. Așa bunăoară, în Decizia nr. 283/2023 se arată că „orice măsură care ţine de politica penală trebuie realizată printr-o normă penală de drept substanţial clară, transparentă, neechivocă”.

Adică, exact ce se cerea și „Legii Vexler”,

De asemenea, în Decizia nr. 19/2023 se arată următoarele: „Curtea subliniază faptul că stabilirea unui cadru legal clar și precis constituie o garanție a securității juridice și are menirea, pe de o parte, de a înlătura interpretările neunitare și subiectivismul în aplicarea legii, iar, pe de altă parte, de a asigura coerența acțiunii statului” (s.n.).

Așadar, cu doar doi ani în urmă, CCR nu se punea în situația ridicolă de a susține că anumite concepte s-ar relativiza dacă ar fi definite în cuprinsul unei legi.

Curtea Constituțională, chiar dacă este parțial într-o nouă formulă a ținut să-și arate mușchii, arătându-i președintelui colțul și cojile de nuci. Cu alte cuvinte, nici nu se pune problema să renunțe la putere și bani, și cu atât mai puțin s-ar putea pune problema de a accepta toate „neconstituționalitățile” despre care vorbesc premierul și președintele, legat de pensiile speciale și de reducerile bugetare în anumite „sectoare sensibile”.

Este tot mai clar că această instituție, care ar trebui să vegheze strict la respectarea Constituției (conform atribuțiilor stabilite prin art. 146 din Constituție), se manifestă tot mai agresiv ca adevărata instituție conducătoare a României, mai ales de când a fost chemată să rezolve politicului de atunci marea problemă cu amenințarea Georgescu.

Atunci a reușit să dreagă busuiocul, apoi și-a scos cornițele. Prin urmare, CCR nu va accepta nicio reglementare care ar afecta în vreun fel confortul judecătorilor și, în general, a angajaților săi.

• Constituția trebuie rescrisă și CCR desființată după ce a salvat România

Or, este clar că vor fi considerate neconstituționale unele norme legale a căror neadoptare vor atrage fie sancțiuni din partea organismelor internaționale, fie pierderea unor sume mari de bani (pensiile speciale sunt subiect în PNRR). Ceea ce înseamnă că CCR va deveni o instituție care va prejudicia grav România și se va impune intervenția în forță a altor instituții ale statului, cum ar fi DNA, instanțe, chiar și unele Servicii.

Doar că pentru a le mobiliza, este nevoie în primul rând de un Parlament puternic, serios, sincer și respectat de cetățeni, fără gargaragii și șmecherași de profesie.

Apoi, de un guvern stabil, coerent în acțiuni, ferm și profesionist, condus de un premier puternic, serios, sincer și respectat de populație.

Și, nu neapărat în ultimul rând, de un președinte puternic, serios, sincer și respectat, căruia să nu-i fie teamă nici de partide, nici de Servicii, nici de sindicate sau de alți agitatori.

Așadar, fără un parteneriat serios și sincer cu cetățenii și fără susținerea acestora, nici parlamentarii, nici miniștrii, nici președintele nu vor avea de unde să-și tragă puterea și respectul, iar lupta va fi pierdută din start. Din păcate, deocamdată suntem departe de un astfel de „mecanism” de conducere. Așa că nu ne rămâne decât să numărăm înfrângerile premierului, președintelui și, în final, înfrângerea noastră, a tuturor.

România nu are nevoie de dușmani din afară. România are Curte Constituțională…