După ce la începutul verii, Bulevardul Revoluției a primit o nouă lovitură sub centură, când unul dintre spațiile falimentare de vizavi de hotel Continental a ajuns efectiv groapă de gunoi, iată că lucrurile, în loc să se îmbunătățească, o iau pe o pantă a grotescului. Două chioșcuri care găzduiau cândva ziare și reviste au fost lăsate efectiv de izbeliște, devenind adevărați magneți pentru gunoaie și locuri de odihnă pentru oamenii străzii.

Citește și „În timp ce ei se bat în instanță, spațiile astea sunt rușinea bulevardului. Ce are de spus Primăria Arad”

Văzând că pe chioșcurile respective (unul situat în fața fostului cinematograf Dacia, iar altul în fața restaurantului Pergola) au apărut câte o înștiințare de la Primărie prin care proprietarilor li se cerea să-și demoleze construcțiile, ne-am zis că nu e cazul să sărim cu acuzații, ci tot ce ne trebuie e puțintică răbdare, iar situația va reveni la normal în scurt timp. Doar că cele 15 zile alocate de Primărie s-au scurs demult, iar cu ele s-a dus și răbdarea noastră, căci nu au reacționat nici proprietarii, nici municipalitatea.

Nu putem să ne mai ținem în frâu revolta când vedem cu câtă indiferență este lăsat acest centru, cândva atât de frumos, să piară, treptat, în mizerie. Ignoranța autorităților locale începe parcă să nu mai aibă limite. Mereu primim răspunsuri evazive în care ni se promite că problemele sunt în atenția persoanelor abilitate și că, într-un final, vor fi remediate, însă noi tot ce vedem e indiferență și lucruri făcute de mântuială (să ne amintim, de exemplu, de stâlpii de iluminat vopsiți doar pe un sfert).

Cartea de vizită a oricărui oraș este centrul său. Turiștii, oamenii de afaceri, voluntarii străini, cu toții se perindă pe Bulevardul Revoluției și… ce văd?

– Stâlpi, garduri, pereți, vitrine pline de afișe – aici ni se explică frumușel: nu e vina noastră, zău! Noi amendăm mereu pe cei care le lipesc, dar ei mereu revin…
– La fiecare pas cerșetori, mai ales cerșetoare cu copii mici la sânul dezgolit, care trag de tine și chiar vin după tine o parte din drum, insistă să-i ajuți cu bani – aici aflăm că Poliția Locală e legată la mâini întrucât tot ce pot reprezentanții instituției să facă e să-i identifice, să-i trimită înapoi în orașul de baștină, dar aceștia revin la Arad în câteva săptămâni, căci au aflat că aici e „tărâmul făgăduinței”
– Clădiri care se prăbușesc pe oameni – aici Primăria se mândrește că ajută cu împrumuturi pe cei care hotărăsc să-și refacă imobilele, însă, pe cale neoficială, aflăm că nu au buget pentru așa ceva și că cei care caută sprijin din partea municipalității, sunt „pașaportați”.
– Spații goale de ani și ani de zile – aici ni se explică mereu că spațiile sunt în litigiu, iar legislația este defectuoasă.
– etc.
– etc.

Lista poate continua la infinit. Mereu găsim câte ceva dacă vrem să căutăm, iar răspunsuri vom primi la fel de multe, însă mereu evazive, dându-ni-se de înțeles că autoritățile sunt legate la mâini, nu au ce face, oricât de mult și-ar dori. E interesant că aceste cătușe se găsesc doar la Arad, însă asta e deja o altă poveste care ar face subiect de roman.

Revenind la ultima picătură care ne-a umplut recent paharul, suntem chiar curioși, dragii noștri conducători, care mai este scuza pentru care nu dărâmați două amărâte de chioșcuri din tablă și – mai degrabă- preferați să le lăsați să devină gropi de gunoi în plin centru al orașului nostru european?

Câinii latră, caravana trece…