„Doare, dar e frumos” – este dictonul aiuritor cu care a început primul spectacol din programul Festivalului Internațional de Teatru Clasic – ediția a XXVII-a (FITCA), vineri seara: „Cântece șamanice”, producție a Teatrului Național „Lucian Blaga” din Cluj-Napoca, în regia lui Çağlar Yiğitoğullari. Un spectacol în adevăratul sens al cuvântului, pentru care adjectivul fenomenal nu este îndeajuns de puternic în efortul de a descrie deliranta experiență audiovizuală de care au avut parte arădenii prezenți în sala Studio.

Fiorul existențial încărcat cu simbolism și înțelepciunea păsărească ancestrală sunt „traduse” în acest spectacol briliant în forma unei meditații inițiatice, din care se prefigurează un îndrumar filosofic-hipnotic spre iluminare, spre identificarea căutătorului și găsirea căutatului, care – aflăm în cele din urmă – este una și aceeași persoană. „Căutarea se termină cu căutarea” – este concluzia introspecției exteriorizate într-o manieră tribală, magică, șamanic-ritualică, dar nu concluzia sau finalul căutării contează. Esența ești tu, scopul este drumul spre cunoaștere.

„Ești oceanul într-o picătură”. „Vino, oricine ai fi!” – ni se spune, atât prin cuvinte, cât și – sau mai ales – prin limbajul trupului și, în mod special, prin limbajul universal al sunetelor, într-o dezlănțuire de forțe sonore deopotrivă armonioase și disonante, pe alocuri calme și halucinante, pe alocuri furtunoase, de-a dreptul cataclismice.

Cântece șamanice – Diana-Ioana Licu. Foto: Laurian Popa

Fascinantul prăpăd muzical și simbioza poetică cu mesajele sublim-subliminale sunt atinse atât prin redarea sunetelor naturii (ciripire sau imitația vântului), cât și prin amplificarea, transcenderea lor pe un tărâm superior cu ajutorul unor instrumente de percuție, instrumente de suflat (trompetă și drâmbă), chitară și chiar orgă electronică.

Dincolo însă de obiecte, echipa Teatrului Național „Lucian Blaga” constituie, desigur, „elementul” crucial în înfăptuirea acestei ceremonii ocult-orientale, animiste și apoteotice pe de o parte, dar cu desăvârșire umaniste pe de altă parte.

Cântece șamanice – Mihnea Blidariu. Foto: Laurian Popa

În primul rând, surpriza spectacolului este muzicianul Mihnea Blidariu, membrul formației rock Luna Amară, care-și etalează în „Cântece șamanice” talentul vocal, la trompetă și la chitară, dar și la orga electronică într-un mod diferit față de concertele sale cu trupa, cu o apropiere mult mai nuanțată spre genul liric, nicidecum străin artistului, având în vedere că – poate puțini cunosc acest aspect al său – Mihnea Blidariu este autorul a două volume de poezii, „No Future” și „mânia.Ro”, și face parte și din cenaclul literar Klu. În plus, subtilitatea scenografică care iese în evidență în spectacol apare în forma unui disc atârnat deasupra artiștilor-șamani, o lună plină – nu neapărat amară, dar – iluminată la început natural, cu o tranziție mai apoi spre un roșu aproape neortodox, proiectând în spatele scenei o eclipsă enigmatică, semiascunsă în bezna din fundal. Luna este, de altfel, simbolul intimității, al sufletului, partea feminină, nevăzută a Universului, care vorbește despre dorințe interioare, secrete și emoții.

Cântece șamanice – Cristian Rigman și Radu Dogaru. Foto: Laurian Popa

Mihnea Blidariu nu este singurul muzician din distribuția spectacolului. Pe actrița Anca Hanu și actorii Cristian Rigman și Radu Dogaru mulți îi știu și din concertele „4-1+1” ale artistei Ada Milea, echipa din „Cântece șamanice” fiind completată de trei actrițe și un actor, Diana-Ioana Licu, Romina Merei, Sânziana Tarța și Mihai-Florian Nițu, de asemenea, cu veleități muzicale incontestabile.

Cântece șamanice – Romina Merei și Anca Hanu. Foto: Laurian Popa

Fără vreo relevanță în spectacolul în sine, doar ca o curiozitate în cadrul festivalului, aș mai menționa în treacăt legăturile unora dintre cei menționați mai sus cu Aradul, Diana-Ioana Licu fiind nu demult angajată (o perioadă scurtă) a Teatrului Clasic „Ioan Slavici”, Radu Dogaru fiind fratele actorului angajat în prezent al Teatrului Clasic „Ioan Slavici”, Ștefan-Gheorghe Dogaru, iar Mihnea Blidariu este fiul actorului arădean Ovidiu Ghiniță (seniorul Teatrului Clasic „Ioan Slavici”) și fratele vitreg al muzicianului arădean Cătălin Galben.

Cei șapte actori (plus un muzician) propun publicului o coborâre în șapte – cifră mi(s)tică și fatidică, desigur – „văi ale cunoașterii”: Valea Căutării, Valea Iubirii („Iubirea nu stă ca o piatră în drum. Ea trebuie făcută ca o pâine, iar și iar și iar” – este una dintre cele mai memorabile mesaje ale spectacolului), Valea Cunoașterii, Valea Detașării („Vinde înțelepciunea, cumpără-ți aripi și zboară”), Valea Unității, Valea Minunării și Valea Sărăciei și anihilării.

Toate aceste căi ezoterice provin din poemul persan „Conferința păsărilor” (sau „Graiul păsărilor” / Manṭiq-uṭ-Ṭayr) de Farid Ud-Din Attar, din care se inspiră spectacolul. În poem, păsările lumii se adună pentru a decide cine trebuie să fie suveranul lor, deoarece nu au niciunul. Pupăza, cel mai înțelept dintre toți, sugerează că acestea ar trebui să găsească legendara Simorgh. Pupăza conduce păsările, fiecare dintre ele reprezentând – simbolic – o greșeală umană care împiedică natura umană să atingă iluminarea.

Cântece șamanice – Sânziana Tarța. Foto: Laurian Popa

Cele șapte etape sunt însă inversate în „Cântece șamanice”, tot simbolic, de la capăt la început. Deoarece sfârșitul este, de fapt, un început. Căutarea se termină cu căutarea, deoarece căutatul ai fost, mereu, tu, căutătorul.

Sună ca un discurs motivațional, dar nu e. Este o confluență între poezie și filosofie, cu un ritm natural mai mult decât deosebit: desăvârșit. Așa cum este întregul spectacol.

Atât de frumos, încât doare.

Cântece șamanice / The Quest

inspirat de poemul persan Conferința păsărilor de Farid ud-Din Attar;
Traducere de Ramona Tripa

Regia: Çağlar Yiğitoğulları
Scenografia: Tudor Lucanu
Muzica: Çağlar Yiğitoğulları, cu participarea întregii echipe
Design lumini: Jenel Moldovan

Distribuţia:
Mihnea Blidariu
Radu Dogaru
Anca Hanu
Diana-Ioana Licu
Romina Merei
Mihai-Florian Nițu
Cristian Rigman
Sânziana Tarța

Regia tehnică: Răzvan Pojonie
Operator lumini: Alexandru Corpodean
Operator sonorizare: Marius Rusu

Paradă a costumelor de epocă și „festival al librăriilor arădene”

Deschiderea Festivalului Internațional de Teatru Clasic – un festival cu tradiție, un adevărat „ritual” tomnatic, ajuns la ediția a XXVII-a – a fost marcată, vineri seara, și cu un așa-numit „festival al librăriilor arădene”, cu standuri, de fapt, a trei librării arădene pe holul teatrului, și anume Cărturești, Alexandria și Casa Literelor, precum și cu o așa-numită „Paradă a costmelor de epocă”, o paradă a costumelor de poveste, de fapt, actori arădeni, dar și timișoreni și orădeni defilând în foaierul teatrului în costume din diferite spectacole care s-au jucat în ultimii ani pe scena teatrului arădean.

Mai multe fotografii, în galeria de mai jos.

Fotografiile fără sigla Special Arad sunt realizate de Laurian Popa. Sursa: Teatrul Clasic „Ioan Slavici” / Facebook