A fost o întreagă tevatură cu creșterea vârstei de pensionare. Uneori exagerată de presă, folosită pro și contra de clasa politică, iar populației i-a rămas doar să fie manipulată sau, mă rog, manipulabilă, pentru că unii români înțeleg fenomenul, chiar dacă nu sunt de acord cu el.
Cum mai am niște ani până la pensie, n-ar trebui să mă îngrijoreze aceste zvonuri, dar două aspecte mi-au atras atenția. Unul de dată recentă, cum că gradul de îndatorare a României nu doar că a atins o cotă istorică, ci și că, din păcate, datoria se adâncește. Iar aceste datorii trebuie plătite, la un moment dat, chiar dacă guvernarea ne liniștește că împrumuturile au fost făcute pe termen mediu și lung. O fi lung, dar dacă privim în perspectivă, tot ne ajung din urmă.
Cel de-al doilea aspect, tot pe termen mediu-lung, este când vor începe „decrețeii” să iasă la pensie. Decretul privind interzicerea avorturilor a fost adoptat în 1966. Deci, în 2028, respectiv 2031, ar începe marele exod, unii mult înainte, aș aminti tinerii pensionari din sistem, alții cu ceva ani mai repede, prin pensionarea anticipată. Majoritatea, cu pensii mari, parte că… sistem, parte că au cotizat și cotizează mult mai serios la sistemul de pensii (decât cei activi în perioada ’70-’90, spre exemplu) și prin cotizațiile lor de acum se plătesc actualele pensii. Mai adaug un amănunt deloc lipsit de importanță: generațiile care vor trebui să plătească pensiile „decrețeilor” au tendința de a o tăia din țară, deci nu vor contribui la sistemul de pensii. Finis coronat opus, peste 10-15 ani, decalajul dintre persoanele active și pensionari va fi mult mai mare ca acum, aici intrând ca argument și scăderea drastică a demografiei.
No, și-acum, dacă punem cap la cap cele două idei, gradul mare de îndatorare, care va trebui plătit cam începând cu 2030, și numărul mai mare de pensionari, cu pensii consistente (pe principiul contributivității), presimt un mare colaps al actualului sistem de pensii. Și, fie vor fi tăieri băsesciene de la pensii, fie guvernele de atunci vor adopta măsura creșterii vârstei de pensionare. Fie amândouă, dacă e cazul! Și, așa, chiar dacă mai am ani buni până la pensionare, mă îngrijorez al naibii că voi continua să vă „sâcâi” și pe la 75 de ani.
P.S. Tot vorbeam la persoana a treia despre „decreței”, dar ca vârstă mă situez exact la apogeul efectului Decretului, prin ’72.