BORDEI – expoziția lunii februarie la Galeria Delta

    de Special Arad | 24 februarie 2021, 12:33 PM | Cultură

    0

    Expoziția din această lună de la Galeria de Artă Delta îi are ca autori pe sculptor Anamaria Șerban și arhitectul Michael Wieczorek, cu participarea unui grup mare de studenți și colaboratori. Expoziția constă într-o prezentare documentară a lucrării de land-art/ site-sculpture intitulată „Bordei” și a unui grup de lucrări intitulate „Cuiburi”, ansamblu numit de Anamaria Șerban „Așezarea de colibe”.

    După cum explică Anamaria Șerban, „Bordei” este o lucrare situată în zona de arhitectură experimentală și sculptură ca loc în relație cu spațiul dat. Deturnând, nu fără o anumită ironie, invitația de a expune în Curtea de la Arte, în centrul ei, „Bordei” însumează întregul discurs al Curții.

    Inițial, proiectul „Bordei” a fost în curtea de la Facultatea de Arte din Timișoara, în mai 2015, printr-un parteneriat StudentFest (OSUT, FAD, UVT), „PAO.11 Experimental Architecture Summer School” și Filiala Uniunii Artiștilor Plastici de la Arad.

    Despre aceste lucrări, Anamaria Șerban a scris în cataloagele Grup 21 de la Arad următoarele:

    Transpuneri-transpoziții

    În cazul acestei lucrări, intitulată Bordei, lucrare realizată pentru FAD în luna mai 2015 în Curtea de la arte, am avut întreaga atenție concentrată asupra unor Cadre–în–timp, practic am construit câteva lucrări de artă diferite și succesive.

    Întregul eveniment, lucrarea Bordei de Anamaria Șerban și Michael Wieczorek, a fost posibil datorită mai multor linii care s-au întâlnit.

    1 – invitația organizatorilor StudentFest din acest an (Dan Daniel, Ilie Duță, Eugeniu Țîbuleac) să susținem un workshop conferință curs… pentru un eveniment larg, o secțiune întreagă de land art și site sculpture, unde ca dascăl îmi văd împlinite dorințele aici cursurile au luat formă concretă în operele studenților—Așezarea de colibe— unii dintre ei deja masteranzi sau doctoranzi, lucrând împreună cu colegii lor din primii ani. Aici în mijlocul Așezării de colibe am fixat și orientat propria noastră lucrare și cursurile semestrului doi in situ.

    2 – invitația SF (OSUT FAD UVT) pentru posibilitatea de a așeza Bivuacul PAO.11 Experimental Architecture Summer School în Timișoara în acest an prin acțiunile și atelierele deschise în timpul construirii Bordeiului realizate în parteneriat cu UAPR Arad, acțiuni incluse în programul cultural 21 „Curent alternativ, curent continuu”. Aici, am lucrat împreună cu participanții PAO.8/2012 Clădind pentru comunitate, PAO.9 /2013 Cuibărind în școală, PAO.10/2014 Ultimate Potoc. Așezarea de colibe,ne confirmă încă o dată în plus că totul continuă, crește, efectul bulgărelui de zăpadă în sens bun, în ultimă instanță, da, este.

    3 – partenerii, participanții, colaboratorii: arhitect Constantin Comănoaea; sculptorul Rareș Moldovan; pictor Nicolae Velciov; Petru Țurcanu pict.I; sculptori drd. și org SF Ilie Duță, D Daniel; mastreanzi sculptură Eugen Iacob, Eugeniu Țâbuleac, Ana Kovacs, Ștefan Pavliuc; studenții de la sculptură an III-Kadar Tibor, Jakab Roland, maica Lenuța Urzică, Alexandru Silvasi; an II – Mirela Barna, Ana Maria Varga, Lidia Nărban, Dorel Farcău, Contantin Fântână; an I – Donna Arnakis, Cătălin Bătrânu, Lorin Blaj, Orlando Hegheduș; și Astrid Lupșa – pictură, Paul Feher – pictură, David Iancu – tapiserie.

    „Bordei” este o lucrare situată în zona de arhitectură experimentală și sculptură ca loc în relație cu spațiul dat: în stânga clădirea actuală a FAD; în spate clădirea proaspăt renovată, încă goală, un loc pentru speranța că într-o zi învățământul universitar de artă va fi împreună; în dreapta șantierele noi ale UVT; în față un gard rămas din vechiul perete al anexelor demolate și rândul de blocuri ce apar în spatele lui; în pământ (teren consolidat cu piatra și căramidă pentru tancuri) nu la mare adâncime găsim cu ușurință urmele vechiului Bastion Timișoara; în sus îl voi cita pe H.D.Thoreau “să construiești castele în cer nu e o muncă pierdută, acum așează fundația sub ele”.
    După cum este cazul și în unele dintre lucrările noastre precedente, sculptura dedicată FAD are focus-ul fixat asupra unor cadre în timp din unghiurile estetice, arhitecturale și instituționale, unghiuri/poziții ce condiționează opera de artă expusă prin redarea anumitor aspecte.

    Cadre-în-timp ale Bordeiului sunt lucrări succesive care au luat, rând pe rând și separat, formele următoare:
    1 – Escavare negativă, structură modulară, pereți modulari, deconstrucție, val-inerval-val, val de pământ, negativ tronconic de pământ-spațiu modelat cu urme vizibile ale uneltelor-bastion.
    2 – Pavimentul, locație-relocație, grădina de cărămidă
    3 – Acoperișul, construcția de lemn, crengi din curățarea pădurii, ritm, umbre, paiele, cortul de armată.
    4 – Reacoperirea cu pământ, prăbușirea, arta terană, earth work, un nou val de pământ
    5 – scenariul intern/inside story și ceea ce rămâne să fie descoperit

    Ne îndreaptă atenția spre diferite unghiuri: o abordare arhitecturală, una arheologică (bordeiul ca habitus preistoric), situația de urgență, punctul de comandă militar (Bivuac), politic! ocupe y resiste, supraviețuire   arhitectură elementară.

    Considerăm că imaginea fragmentată a acestui loc special este o unealtă vizuală larg deschisă spre propria semnificație_genius loci, și acționează ca un semn.

    Prin lucrarea in situ „Bordei”, ridicată în Curtea de la Arte, curte tactică a fostei cazărmi, noi (A.Ș., M.W.) ne adresăm celui mai simbolic „cadru” al acestei instituții universitare de arte respectiv arhitecturii înconjurătoatre (aceasta însumând curtea și clădirile vechii cazărmi cedată de ministerul Arpărării Naționale, Ministerului Educației pentru dezvoltarea actului educațional, aceasta urmând să fie noul sediu unde a fost relocată Facultatea de arte în toamna lui 2002, și așa a fost).

    Expunând arhitectură în mijlocul contextului architectural descris, subliniem anumite caracteristici, o reluare de poziție și de asemenea aducem în lumină funcția „Curții de la Arte” ca Anvelopă Rezistentă a Artelor. Atragem atenția asupra limitelor dintre interior și exterior, nu doar ale construcției, locului, oamenilor, naturii, dar și ale desfășurării artei însăși.

    Dincolo de această citire critică a cardelor în spațiu și timp, Bordei este definit de considerente în mod esențial estetice, care pot evoca unele dintre lucrările noastre anterioare unde am apelat cea mai imediată abordare de arhitectură (A.Ș.) și de sculptură (M.W.) fapt semnificativ în sine.

    Prin folosirea pământului, terenului, lemnului, luminii, materiale de bază pentru ambele arte am creat totodată un spațiu simultan pozitiv, negativ, structurat, gol, acoperit-protejat, ascuns-întunecat, revelat-luminat.

    O sculptură 4 dimensională care devine completă atunci când atenția privirilor este canalizată,când în peregrimările lor privitorii o parcurg, iau parte la acțiune, fac parte din ea, o duc mai departe redescoperind continuu, reîncepând. În acestă situație experiența vizuală a privitorului, participantului este cea care reprezintă interesul central.

    Deturnând, nu fără o anumită ironie, invitația de a expune în Curtea de la Arte, în centrul ei, Bordei însumează întregul discurs al Curții: transformarea din curte militară, într-un parc de artă, expresie a libertății de creație pură a studenților, apoi golirea lui – loc fără urme ca rezultat al relocării lucrărilor, apoi energia – noua ridicare a lucrărilor seriale de land art.

    *** Parc de sculptură monumentală începând din toamna anului 2002, în primăvara lui 2015 fiind nerecunoscut, aproape gol, acum redevenit ceea ce a fost si trebuia să fie, de la bun început. În plan instituțional, Bordei acționează ca un Bivuac al Artelor, punct de putere strategic, tactic pentru Așezarea de Colibe, și pentru ceea ce semnifică ea in extenso, în momentele critice (demolare). Așezarea de Colibe este noul Parc de Sculptură Contemporană, site sculpture,unul dintre câmpurile extraordinare de osmoză pentru Artă, cu A mare și implicit pentru educație. Așezare care încă supraviețuiește în ziua în care scriu aceste rânduri dar care încă nu este în siguranță, suntem pe metereze.

    Aceasta este o poveste despre fragilitate. Asemeni ridicării și căderii alternante a civilizațiilor, Curtea de la Arte ca metaforă a lumii în mic, ca weltanschaung al studenților FAD, a fost un tărâm privilegiat al sculpturii în marmură și fier, pe locul gol a rămas memoria și a apărut, din aproape nimic, un nou leagăn. Colibele construite de studenți extraordinari, nu din cenușă, din vreascuri, ceea ce cade, din curățarea copacilor și nu tăierea lor (nota bene!) și un semn, un punct strategic, un val de pământ_ceea ce rămâne.

    Ca răspuns la aceste constrângeri, schimbăm un întreg context arhitectural, discurs educațional, folosind mijloace minime, un procedeu arheologic ,restaurator, conceptual într-o sculptură care a luat forma reală 1/1 a unui bordei devenit în final o sculptură postmminimală, un val de pământ, un val ce se ridică din nou _ceea ce va să vină_și reîncepe.

    Distribuie articolul

    Scrie un comentariu

    4 + 9 =

    Redacția Special Arad își rezervă dreptul de a selecta și a modera comentariile în funcție de relevanța lor față de subiect. Comentariile care nu fac referire la subiectul prezentat nu vor fi aprobate. De asemenea, răspunderea juridică aparține autorului comentariului.

    Acest site folosește cookies. Prin navigarea pe acest site, vã exprimați acordul asupra folosirii lor. Am actualizat politicile în conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Detalii.