La 29 mai 2026, Casa Pianului – Faix Jacques și-a continuat și consolidat misiunea de a fi un reper al vieții culturale arădene. După lansarea de carte a scriitoarei Angela Martin (eveniment căruia, pentru a nu-i știrbi nimic din importanță și farmec, îi voi dedica un articol de sine stătător), a urmat recitalul pianistei nipone Natsumi Kuboyama.

Natsumi Kuboyama are în spate o pregătire muzicală și o carieră concertistică remarcabile. Spațiul nu ne permite să punctăm aici nici măcar en passant realizările sale, motiv pentru care îi încurajăm pe cititori să îi acceseze site-ul personal: natsumikuboyamaofficial.com.
Totuși, merită remarcat faptul că, pe lângă activitatea strict muzicală, Natsumi este implicată în numeroase proiecte și evenimente caritabile, fiind deopotrivă coautoare (împreună cu mama sa) a unei cărți ilustrate descrise drept „o poveste de suflet despre felul în care muzica poate inspira și clădi speranță”.

Am întâlnit-o pentru prima dată chiar cu ocazia acestui recital. Eu tocmai mă pregăteam să intru în salonul de concerte, iar Natsumi aștepta afară să fie invitată pe scenă. Am perceput-o emoționată și nerăbdătoare, dar în același timp foarte sigură pe sine și pe talentul ei. Nu-mi explic nici acum de unde am avut această cutezanță, însă am ținut să-i spun: „You will be great”. Și, într-adevăr, a fost.

Mi-a mulțumit, iar eu am adăugat că abia așteptăm să o ascultăm interpretând la pianul istoric Faix Jacques.

Pianul, purtând numărul de serie 530 și data de 30 noiembrie 1903, a fost manufacturat de Faix Jacques chiar în casa (astăzi situată în Arad, str. Episcopiei nr. 25) în care ne aflam. Este un pian cu totul special, nu doar prin frumusețea sa artistică ori prin destinul său aparte (împrejurările în care a revenit în casa creatorului său), ci și pentru că, dacă îl asculți cu sufletul deschis, poți înțelege ceea ce filosofii numeau zeitgeist, „spiritul timpului”.

Este foarte dificil să interpretezi pe piane istorice, însă Natsumi Kuboyama și-a onorat pe deplin reputația profesională, țara natală (Japonia are o tradiție pianistică foarte solidă și este considerată una dintre marile puteri ale pianului clasic din lume), pianul Faix Jacques și publicul meloman arădean.

Concertul a fost deschis cu o piesă de Johann Sebastian Bach, „Jesus bleibet meine Freude” („Iisus rămâne bucuria mea”), al cărei început le creează ascultătorilor impresia că îl cunosc dintotdeauna, fără a-l putea identifica sau explica exact. Acesta este efectul muzicii care atinge cele mai sensibile și mai pure zone ale spiritualității și umanității. Este muzica universală.

Apoi, artista s-a mutat la celălalt pian de pe scenă (un pian modern, dar aparținând unui manufacturier de tradiție, Feurich) și a răsplătit publicul cu o interpretare virtuoasă a Toccatei lui George Enescu din Suita nr. 2.

Mai departe, pianista și-a purtat publicul în țara natală, interpretând „Musica Nara”, creație a compozitoarei nipone Minako Tokuyama.
Programul concertului s-a încheiat cu celebra și nemuritoarea creație beethoveniană „Sonata Lunii”, interpretată în tradiția școlii pianistice din care provine Natsumi Kuboyama: cu respect față de partitură, rigoare tehnică, claritate și puritate a sunetului.

Ovaționată îndelung de public, artista a revenit pe scenă pentru a încununa seara cu o ultimă piesă oferită ca bis.

Salonul de concerte al Casei Pianului oferă această apropiere (inclusiv fizică) dintre public și artist, însă Natsumi a știut și a reușit să o amplifice și prin cuvintele cu care a prezentat fiecare piesă în parte. Cu una dintre aceste intervenții și-a exprimat dorința de a ajunge să cânte și pe scena Filarmonicii Arădene, lucru pe care i-l dorim din toată inima și cât mai curând.

După concert, în curtea interioară a Casei Pianului, am stat puțin de vorbă, la un pahar de vin oferit de Crama Andronic, cu Natsumi și soțul ei, român, împreună cu care s-a stabilit la Bocșa, în județul Caraș-Severin.

I-am povestit despre concertul susținut la Arad de însuși Franz Liszt, la 8 noiembrie 1846, în sala mare a hotelului „Fehér Kereszt” („Crucea Albă”). A fost impresionată să afle acest episod din istoria muzicală a Aradului, după care ne-a relatat, la rândul său, câteva aspecte interesante din biografia lui Liszt.

Pe cerul fără nori am observat luna, aflată aproape în fază deplină. Le-am spus că au ales foarte inspirat „Sonata Lunii” de Beethoven.
Ne-am luat apoi rămas-bun, cu speranța că ne vom mai întâlni.

A fost frumos.

Thank you for the music, Natsumi Kuboyama!

*** English version***

On May 29, 2026, the Faix Jacques Piano House continued and strengthened its mission as a landmark of Arad’s cultural life.
Following the book launch of writer Angela Martin (an event to which, so as not to diminish any of its significance or charm, I shall devote a separate article), the evening continued with a recital by the Japanese pianist Natsumi Kuboyama.

Natsumi Kuboyama has behind her a remarkable musical education and concert career. Space does not permit even a brief overview of her accomplishments, and for that reason I encourage readers to visit her official website: natsumikuboyamaofficial.com.

It is worth mentioning, however, that beyond her strictly musical activity, Natsumi is involved in numerous charitable projects and events. She is also the co-author, together with her mother, of an illustrated book described as “a heartfelt story of how music can inspire and build hope.”

I met the pianist for the first time on the occasion of this recital. I was just about to enter the concert salon, while Natsumi was waiting outside to be invited onto the stage. She appeared emotional and eager, yet at the same time remarkably self-assured and confident in her talent.

To this day I cannot explain where I found the boldness, but I felt compelled to tell her: “You will be great.” And indeed, she was.
She thanked me, and I added that we were eagerly looking forward to hearing her perform on the historic Faix Jacques piano.

The instrument, bearing serial number 530 and dated November 30, 1903, was manufactured by Faix Jacques himself in the very house (today located at 25 Episcopiei Street, Arad) where we were gathered. It is a truly exceptional piano, not only because of its artistic beauty or its remarkable destiny (the circumstances through which it returned to the home of its creator) but also because, if one listens with an open heart, one may perceive what philosophers once called the Zeitgeist, the “spirit of the age.”

Performing on historical pianos is no easy task. Yet Natsumi Kuboyama fully honored her professional reputation, her homeland (Japan being one of the great powers of classical piano tradition) the Faix Jacques piano itself, and the discerning music-loving audience of Arad.
The recital opened with Johann Sebastian Bach’s “Jesus Bleibet Meine Freude” (“Jesus Remains My Joy”), whose opening measures often create the impression that listeners have known them all their lives, even if they cannot quite identify or explain why. Such is the power of music that touches the deepest and purest realms of spirituality and humanity. It is universal music.

The artist then moved to the second piano on stage (a modern instrument by the historic manufacturer Feurich) and rewarded the audience with a virtuosic interpretation of George Enescu’s Toccata from Suite No. 2.

She subsequently transported her listeners to her native Japan through a performance of “Musica Nara,” a work by the Japanese composer Minako Tokuyama.

The program concluded with Beethoven’s immortal “Moonlight Sonata,” interpreted in the tradition of the piano school from which Natsumi Kuboyama comes: with respect for the score, technical rigor, clarity, and purity of sound.

Warmly and enthusiastically applauded, the artist returned to the stage to crown the evening with a final encore.

The concert salon of the Piano House offers a special intimacy between audience and performer, including a rare physical proximity. Yet Natsumi managed to deepen that connection even further through the thoughtful introductions she offered before each piece. During one of these remarks, she expressed her wish to one day perform on the stage of the Arad Philharmonic. It is a wish we sincerely hope will come true very soon.

After the recital, in the inner courtyard of the Piano House, I spent some time talking over a glass of wine kindly provided by Andronic Winery with Natsumi and her husband, a Romanian with whom she has settled in Bocșa, in Caraș-Severin County.

I told her about the concert given in Arad by Franz Liszt himself on November 8, 1846, in the grand hall of the Fehér Kereszt (“White Cross”) Hotel. She was fascinated to learn this chapter of Arad’s musical history and, in turn, shared several interesting aspects of Liszt’s own biography.

Above us, in a cloudless sky, hung the moon, almost full. I remarked that they could hardly have chosen a more fitting evening for Beethoven’s “Moonlight Sonata.”

We then said our farewells, hoping that our paths would cross again.

It was beautiful.

Thank you for the music, Natsumi Kuboyama!