Cu ploaie măruntă afară, nu putem spune că seara aleasă pentru deschidere a fost în sincron deplin cu titlul expoziției pictorului Bogdan Țigan, „Atelier de primăvară”. Însă artistul arădean vestește primăvara, de fapt, în avanpremieră și cu un „work in progress”, noua sa expoziție, deschisă publicului sâmbătă (2 martie), fiind un atelier deschis, tablourile pe simeze urmând a fi completate cu altele, la care Bogdan Țigan va lucra pe parcursul acestei luni „în vitrină”, chiar în Galeria Alfa.

„Bogdan Țigan este, aș putea spune, într-o fază de căutări. Și este normal, datorită faptului că este tânăr și caută să-și găsească un drum d’ale artelor. Suntem obișnuiți cu lucrările lui, sunt niște variante de la real la abstract, dar în care este prezent, totuși, el. Dacă vă uitați pe simeze, tot ce ne prezintă denotă o gândire profundă în etalarea acestor lucrări. Dacă vă uitați, nu sunt peisaje banale, nu sunt portrete banale. Este o expresie a lui despre natură, despre om, felul în care vede el viața. La elementele abstracte ai senzația că din el răbufnește lupta asta interioară pe care fiecare artist o are, este lava aceea care mocnește și câteodată răbufnește. Dacă te uiți la o astfel de lucrare abstractă a lui Țigan, ai senzația că i-a explodat pensula, în mod benefic”, a spus la deschiderea expoziției artistul Ioan Kett Groza.

O meta expoziție pentru fructificarea speranței

„Pentru această expoziție am ales să mă leg de tematica primăverii văzută ca o metaforă pentru renașterea ciclică a lumii și a naturii”, spune Bogdan Țigan. „Pe lângă considerentele de ordin estetic din spatele alegerii, cred că este nevoie poate acum mai mult ca oricând ca oamenilor să li se aducă aminte de această capacitate regenerativă a naturii, de care dispunem cu toții, într-un fel sau altul, dar doar cu condiția fructificării speranței. După pandemie, amenințări belicoase, oamenii au nevoie să spere, să își ia puterea din acest mâine care poate exista doar dacă nu renunți la speranța că el există.

Propun o meta expoziție, un atelier expus publicului unde se vor putea vedea atât lucrări finalizate cât și lucrări aflate încă în stadiul de work in progress, deoarece cred că și asta reflectă foarte bine identitatea mea ca artist, stilul eclectic, al căutărilor eterne din cadrul intim al atelierului. Lucrarea neterminată devine ea însăși simbol al speranței, o proiecție în viitor a acesteia fără de care ea nu poate ajunge la un stadiu mai avansat. Spun stadiu mai avansat deoarece cred că termenul de lucrare finită nu există, trebuie tot timpul lăsat puțin loc pentru contribuția mentală a privitorului. Tabloul se finalizează astfel în percepția interlocutorului.

Abstractul se îmbină cu figurativul pentru a da naștere unui dialog dintre om și natură, un simbol tangibil că renașterea este reală și palpabilă. Un tablou neterminat reprezintă un portret al unui cioban din Transilvania, fotografiat în 1906 la Ellis Island, New York, după voiajul transatlantic. Acest tablou intitulat «Primăvara unei vieți» este, probabil, cel mai semnificativ ca simbol al sentimentului de speranță care ne urnește să ne depășim condiția, dar fără de care nu suntem capabili să avansăm. Cuvântul eclectic cred că mă caracterizează cel mai bine din punct de vedere stilistic. Cred că experiența artistică este condusă de această căutare / explorare perpetuă”.