Art Nouveau, sau „secession” așa cum e cunoscut pe meleagurile noastre, e un stil aparte pentru care UE se zbate și dă fonduri la greu ca să îl conserve, clădirile construite astfel, cu ale lor linii curbate și ornamente inspirate din natură, fiind considerate adevărate giuvaiere ale patrimoniului mondial. Ideea asta au exploatat-o și cei de la Oradea, care au început să scoată pe rând „din comă” tot mai multe clădiri istorice de acest fel.

La Arad avem și noi clădiri ale căror elemente arhitecturale pot fi identificate ușor ca fiind parte a curentului, iar cele mai bune exemple vin de pe strada Cloșca, una dintre ele fiind pe colț, către piața Mihai Viteazu, care e într-o stare avansată de degradare, iar cea de-a doua e chiar vizavi de sediul Camerei de Comerț, starea celei din urmă fiind chiar subiectul central al acestui articol. Clădirea cu numărul 4 de pe Cloșca e complet părăsită. În paragină. Cad bucăți din ea. Ba mai mult, natura începe să-și revendice drepturile, din acoperiș crescând un copac!

Privind fascinantele detalii, ne dăm seama ușor că nu era o casă obișnuită atunci când a fost construită. Documentându-ne, aflăm că a fost vila prefectului Urbán Iván. Arhitectul care a proiectat-o a fost Steiner Iosif, iar construcția a fost finalizată în anul 1904, așadar în apogeul stilului. Era ceva ultramodern și sofisticat.

De 5 ani, clădirea e sub sechestru DNA. Proprietarii trebuie să scoată din buzunar zeci de milioane de euro pentru daune

Dacă vă gândiți că vila e cu proprietari plecați, despre care nimeni nu știe nimic și că de aceea e în halul în care e, vă spunem noi că nu e defel cazul. Deși situația în care clădirea a ajuns în posesia actualilor proprietari e încă un exemplu al debandadei cu care s-au retrocedat clădirile care au fost confiscate de către stat în perioada comunistă. Proprietarii actuali ai întregului imobil sunt membrii familiei Colțeu. Care Colțeu? Da, acea familie care a reușit să pună mâna pe un sat întreg. Colțeii au dobândit clădirea de pe Cloșca exact în același timp când au dobândit și pământurile din satul Nadăș, județul Arad, iar povestea prin care s-au făcut stăpâni peste clădire e la fel de controversată și învăluită în scandal ca și povestea cu Nadășul.

„Două familii din Arad, Colţeu şi Boţco, se luptă în instanţă pentru imobilul unde a funcţionat Direcţia Agricolă. Una a cerut doar un apartament, dar a primit toată clădirea. Adrian Vinesiu Boţco, unul dintre cei care vor clădirea, a spus că de ani de zile cere să i se facă dreptate şi să i se dea imobilul, mai ales că cealaltă familie care revendică proprietatea nu ar avea acte clare”, scria ziarul Adevărul în 2011. Tot din același articol aflăm că pe atunci imobilul era evaluat la o valoare de 1,5 milioane de euro.

Cu tot scandalul și procesele de rigoare… din data de 15 februarie 2011, singurii proprietari ai clădirii, conform CF-ului, sunt Colțeu Mihai Alexandru și soția sa Colțeu Viorica. Din 2014 însă, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție, Serviciul Teritorial Timișoara, a pus sechestru pe întregul imobil, până ce familia Colțeu va achita 20.971.503 euro ce reprezintă prejudiciu în dauna RNP Romsilva – DS Arad și comunei Tauț, 2.933.680 lei ce reprezintă prejudiciu în daună Primăriei Municipiului Arad, respectiv suma de 96.942 lei ce reprezintă prejudiciu în daună OCPI Arad, BCPI Ineu.

Așadar, până când proprietarii vor achita toate aceste sume, nu au posibilitatea să vândă clădirea nici dacă vor. Dar asta nu înseamnă că nu pot să o valorifice altfel, de exemplu să o reabiliteze și să o dea spre închiriere…

Niet mărire a impozitului pe imobil

Curioși fiind dacă proprietarii vilei au făcut vreun demers pentru a o conserva, am căutat să aflăm dacă Primăria Arad a primit vreo solicitare pentru eliberarea vreunui certificat de urbanism și dacă municipalitatea a mărit impozitul pentru degradarea în care se află, așa cum a făcut și în cazul altor clădiri de pe centru. Spre surprinderea noastră, am primit un răspuns mai mult decât halucinant. Poate credeți că exagerăm când folosim un asemenea cuvânt bombastic, însă după ce veți citi rândurile de mai jos poate că o să realizați și dumneavoastră, cititorii noștri, că parcă nu găsiți vreun cuvânt mai bun care să descrie situația.

„Imobilul situat pe strada Cloşca nr. 4 este în atenţia Primăriei Municipiului Arad încă din anul 2013, când proprietarul a fost notificat pentru prima dată potrivit prevederilor art.36, alin.(1), lit. „a”şi „b”din Legea nr. 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice, republicată cu modificările şi completările ulterioare, fiind înştiinţat de obligaţia de efectuare a lucrărilor de conservare, consolidare, restaurare, reparaţii curente şi întreţinere, în vederea prevenirii riscului producerii unor accidente şi a urmării acestora pentru care se făcea direct răspunzător. Aceste lucrări puteau fi executate numai în baza unei autorizaţii de construire.
Un an mai târziu, Primăria Municipiului Arad notifică din nou proprietarul în temeiul prevederilor art.8 alin. (1) lit. (c) din Legea 153/2011 privind măsuri de creşterea calităţii arhitectural-ambientale a clădirilor, actualizată cu completările şi modificările ulterioare. În baza aceleaşi legi, municipalitatea revine cu o nouă notificare anul acesta.
În tot acest timp, proprietarul imobilului nu a solicitat eliberarea unui certificat de urbanism.
Întrucât în urma evaluării stării tehnice a clădirii de pe strada Cloşca nr.4 a rezultat un procent de degradare mai mic de 25 %, Primăria Arad nu a putut solicita o majorare a impozitului, dar imobilul se regăseşte pe lista clădirilor periculoase din oraş. Dar, având în vedere faptul că, în tot acest timp proprietarul nu a executat niciun fel de lucrări de întreţinere sau cel puţin de conservare, sunt şanse mari ca la o următoare etapă de verificare procentul de degradare al imobilului să fie mai mare”.

Nu credem că mai este vreo noutate că proprietarii a peste 100 de imobile din oraș plătesc impozitele pe clădire cu 100%, 200%… chiar și cu 500% mai mult, depinzând de cât de deteriorată e clădirea pe care o dețin. Priviți, vă rugăm, pozele de la finalul articolului, observați bucățile mari cât un pepene care sunt împrăștiate pe jos, priviți banda cu alb și roșu care restricționează complet accesul pietorilor pe trotuarul care se află de-a lungul clădirii și repetați după noi: „Primăria nu a putut solicita o majorare a impozitului întrucât în urma evaluării a rezultat un procent de degradare mai mic de 25 %”.

Cât despre intenția proprietarilor să reabiliteze într-un viitor apropiat clădirea… credem că vorbele sunt de prisos.

Citește și
-Două familii din Arad vor să devină proprietare pe fostul sediu al Direcţiei Agricole
-Satul care a ajuns proprietatea unei familii prin decizie judecatoreasca. Ce se intampla in “Vestul Salbatic” al Romaniei