Habar n-am dacă premierul Ciolacu îl cunoaște sau măcar a auzit de Călin Bibarț, prin voia domnului Falcă, primar al municipiului Arad. Poate i-o fi spus câte ceva purtătorul său de vorbe, Mihai Fifor. Ceva de genul: „s’trăiți, șefu’, am un prieten în Arad, care-i prieten cu Ghiță, liberal de încredere, mai comasat, așa, gata să candideze”.

Cert este că, de la distanță, posibilul său viitor șef de partid îi servește o lecție mult prea șmecheritului nostru primar – pe care l-a fraierit cineva că simpla cumetrie cu un maestru al jocurilor de culise, l-a făcut și pe el priceput la „manevre”. N-am crezut că voi ajunge să spun asta despre Marcel Ciolacu, dar viața mă obligă, prin ceea ce a făcut zilele trecute – și n-a făcut Bibarț în lunile ce-au rămas în urmă.

Înainte de a duce povestea mai departe, deschid o mică paranteză. Poate vă mai amintiți că președinția PSD Arad a lui Mihai Fifor a rămas oarecum în suspensie pentru că premierul n-a putut onora convocarea la ședința de dare de seamă și realegere din 19 ianuarie.

Citiți aici: Lovitură de teatru: Conferința Județeană a PSD Arad s-a anulat! Ciolacu nu mai vine…

Cum domnul Fifor nu putea accepta realegerea județeană decât în prezența primului om din PSD (și, probabil, PNL), realegerea s-a amânat pentru o dată incertă.

Cum Ciolacu are șanse să ajungă președinte, calitate în care nu are cum să mai vină la Arad, posibil ca realegerea lui Fifor cu aplauze, urale și ovații să aibă loc peste vreo 10 ani, după încheierea mandatelor prezidențiale. Până atunci, mandatul lui Fifor se va prelungi (și) din lipsă de candidați (cine să se-ncurce acum cu o organizație dezorganizată și aproape de colaps?).

Închid paranteza, cu oareșce lehamite, și revin cu tristețe la lecția servită primarului nostru.

Așadar, imediat ce s-a aflat din presă despre copilul agresat sexual într-o școală din București, premierul Ciolacu și-a spus părerea. Nu s-a ascuns după ancheta internă sau cea a procurorilor și nici nu a încercat să ascundă cazul sub preș.

Și, desigur, nu i-a mărit salariul directoarei… A spus, cu subiect și predicat că dacă se dovedește că directoarea a ascuns astfel de fapte, „nu va rămâne piatră pe piatră acolo (în școală – n.n.)”.

Citiți aici: Ciolacu, despre cazul abuzului sexual la o şcoală din Bucureşti 

Dacă pentru orice rond sau mărțișor oferit arădencelor știe să adune în jurul lui mulțime de fotoreporteri și cameramani, Călin Bibarț a fost mult mai discret cu ocazia morții acelui nefericit, cunoscut mai mult după porecla „Vișinel”. Când n-a avut încotro, s-a ferit să spună mai mult decât că există o anchetă penală în desfășurare.

Asta, desigur, după luni de tăcere, în care l-a blocat până și pe viceprimarul Cheșa când a cerut amănunte despre caz, în ședința consiliului local. O atitudine lașă, de om mic, incapabil să-și asume vreo responsabilitate serioasă, incapabil de un pic de emoție, în afara celei mimate în ocazii festive.

Bibarț, orb în fața realității

Ca orice om mărunt, actualul primar al Aradului vrea să transmită arădenilor că sub „domnia” lui în Arad nu se petrec decât lucruri minunate și înălțătoare, pe care, evident, el le concepe, le coordonează și, uneori le și execută (de exemplu, împărțitul mărțișoarelor electorale).

Fericirea primirii mărțișorului de la primar

Sursa: facebook

Nimic altceva nu există în orașul „lui”. Sau, dacă se întâmplă cumva și nu poate fi ascuns, evident altcineva este de vină, nici într-un caz el sau oamenii lui.

Să ne înțelegem: așa cum nimeni nu i-a cerut premierului Ciolacu soluția juridică în cazul acelui copil traumatizat în școală și nici nu a fost pus în discuție mandatul său de premier pentru greșelile acelei directoare sau ale cui or mai fi, nici primarului nu i s-ar fi cerut o sentință sau un rechizitoriu în cazul Vișinel.

O părere, atât așteptau oamenii de la șeful administrației municipale. Poate și câteva cuvinte din suflet pentru familia acelui om – o fi fost „boschetar”, dar avea o mamă care și-a pierdut copilul – și, desigur, asigurarea că va trimite „corpul de control” la instituția aflată în directa-i subordine (Poliția locală).

Ca din întâmplare, nu mult după tragicul eveniment, la inițiativa primarului le-au fost mărite salariile polițiștilor locali arădeni. Așa, aritmetic, adică tuturor, deși primarul avea posibilitatea să le mărească doar celor cu merite deosebite. Oricum însă, momentul a fost din cale-afară de prost ales.

Un politician responsabil ar fi transmis de îndată cetățenilor un mesaj de încredere în autorități, un mesaj de asigurare că le este asigurată siguranța în oraș. Nu și Călin Bibarț, omul, primarul care a transmis mai multă emoție pentru un așa-zis Plan Urbanistic General, decât pentru funcționara din Primărie bătută crunt în plină stradă, despre femeia târâtă de un tramvai până a murit sau despre acel „boschetar” omorât în bătaie.

Să ne mai mirăm că nu a scos niciun cuvânt când polițiștii locali arădeni au avut un moment de demnitate profesională (poate găsește cineva o altă formulare, mai adecvată, eu n-am reușit) și au păstrat câteva minute de reculegere în fața Primăriei, în memoria unui coleg de-al lor din Pitești, căzut la datorie. S-a întâmplat în urmă cu câteva luni, cam în perioada în care colegul lor care l-a omorât pe Vișinel era în arest preventiv. Complicată situație, nu?

Atunci, cam toți polițiștii locali din țară au procedat la fel, dorind nu doar să cinstească memoria colegului lor, ci și să atragă atenția asupra faptului că ei nu sunt apărați prin lege. Nu suficient.

Sigur că în astfel de momente, o voce ca aceea a unui primar de municipiu ar fi însemnat foarte mult. Chiar dacă, pe lângă compasiunea față de polițistul local mort în timpul serviciului, ar fi criticat anumite fapte reprobabile ale „localilor”. Cu siguranță ar fi cântărit foarte mult aceste cuvinte. Chiar și criticile ar fi fost ascultate, pentru că ar fi fost (și sunt!) reale.

Polițiști locali din toată țara și-au condus pe ultimul drum colegul din Cisnădie

Cine să spună astfel de cuvinte? Cel care simte și transmite mai mult emoție pentru niște porturi imaginare din ale PUG fantezist decât pentru oameni? Niciodată. Pare că acest om nu va putea niciodată simți mai mult decât o piatră, căreia îi este absolut indiferent dacă va fi folosită pentru un monument funerar sau pentru pavelele dintr-o piață.

De aceea nici nu am crezut o secundă că va spune ceva despre recentele cazuri, petrecute în țară – la Cisnădie a mai fost omorât un polițist local, în timpul serviciului, iar alți doi, în Galați și Bârnova, județul Iași au fost ajuns în spital (cel din Bârnova fiind bătut chiar de un consilier al primarului). N-a avut timp pentru astfel de „nimicuri”, că-și pregătea mărțișoarele…

Desigur, despre discuțiile de la București privind un nou proiect al Legii poliției locale nu putem aștepta vreo părere de la el, tocmai acum, în prag de 8 Martie. Deși, la discuții a participat și liderul sindical pe care-l protejează – singurul angajat din Arad care are dreptul să doarmă în timpul serviciului, știind sigur că nu va fi sancționat.

• Arădeni, fiți liniștiți, Poliția locală Arad doarme pentru voi, pe bani de la voi! 

O poveste de viață, cu multă moarte, o poveste din care înțelegem că toți suntem niște jucării pentru acești oameni care nu simt pentru noi, nici cât simt pentru mașina cu care se plimbă în ronduri inutile.