Deși avea susținerea aproape partidului, primarul Aradului a umblat câteva luni înainte de nominalizarea oficială cu cioara vopsită, ba în galben, ba în roșu cu nuanțe aurii. Dacă n-am ști adevăratul motiv al acestei balansări „între metafizică și clitoris”, vorba lui Gelu Voican-Voiculescu*, l-am fi bănuit că vrea să împlinească un curcubeu cu care să facă paradă prin ronduri. Sigur, să-l așezi pe Bibarț alături de „metafizica și clitorisul voiculesciene” nu poate fi decât un exercițiu de imaginație, egal cu situarea lui între Filarmonica vieneză și trupa… Cargus.

Fiind partea supusă presiunii (ca să nu spunem, șantajului) de a o reîntrona pe doamna Cristina la Zona Liberă Curtici, e clar că PNL iese din zona metafizică a ecuației, în care întră, ca rezervă PSD. Pentru că fix așa au arătat negocierile lui Bibi, cel aflat între clitorisul interesului blond și metafizica roșie. Negocieri sau discuții care nu au absolut nicio legătură cu Aradul sau cu arădenii și nici cu actul de administrare.

„Primaru’ nostru” a oscilat și și-a ținut simpatizanții pe jar exact în preioada în care se derulau negocierile „doctrinare” dintre PSD și PNL. Doar că, spre deosebire de negocierile de la vârful coaliției, cele ale lui Bibarț erau secrete, și arătau mai degrabă ca niște lovituri „la gioale”, pe sub masă. Cam ca-n birtul satului, când nevasta îi aplică bărbatului „metafizica ultimului pahar”.

La început au fost un fel de negocieri cu liberalii. De fapt, nu au fost negocieri, ci un fel de șantaj prin care a încercat să impună condiții. Pe care liberalii nu le-au acceptat.

Așa că a trecut strada la „metafizica roșie” a antropologului. Dar nici cu PSD nu a negociat. Doar a cerut și i s-au acceptat toate dorințele de parcă ar fi avut în față nu un lider de organizație, ci spiritul lămpii. Mai mult, au fost lansate fumigene în presa centrală doar, doar îl va prinde pe prietenul Bibi. De manipularea presei arădene s-a ocupat colegul său întru deputăție, care este și mai puțin credibil.

Dincolo de figurile de stil sau de manipulările la care au recurs mai toți aleșii celor două partide care s-au dat de ceasul morții pentru Bibarț, este de urmărit ce a obținut, de fapt, actualul primar după ce-a (re)acceptat să candideze în galben, nu în roșu. Probabil unora dintre susținătorii lui li se pare normal ca primarul lor să condiționeze candidatura sa de reangajarea soției la Zona Liberă – primul și cel mai important subiect al șantajului și al așa-ziselor negocieri.

Altora, evident, li se va părea o anormalitate și își vor aminti că la fel a oscilat și înainte de alegerile din 2020, când a cochetat cu USR.

Și totuși, dacă a redevenit candidat „blond”, posibil să fi primit asigurări că după alegeri va fi satisfăcută și doamna Cristina.

Sincer însă, câtă vreme astfel de posturi se negociază ca pe vremuri pătrunjelul în piață, nici nu are importanță cine le ocupă și în ce condiții. Așa că nu este nevoie de nicio explicație din partea lui Bibarț. Posturile astea sunt doar surse de îmbogățire, aflate sub puternica protecție a partidelor care stăpânesc județele. În cazul nostru, PNL.

Totuși, vom urmări cu interes eventuala reîntronare a doamnei Bibarț în biroul în care aproape s-a legat cu lanțuri pentru a nu fi supusă „metafizicii” ejectării.

Pentru că, dacă nu va fi reinstalată în fruntea ZL, înseamnă că soțul doamnei a picat într-un fel pe care mi-e jenă să-l… indic. În schimb, dacă doamna va fi repusă în funcție, toată povestea va deveni extrem de interesantă. Și nu doar pentru presă. Pentru că se va putea (re)pune în discuție legalitatea destituirii.

Desigur, povestea ar fi putut fi interesantă încă de la începutul declanșării ei. Pentru că pe-atunci s-au vehiculat multe nereguli comise de doamna Bibarț, care au rămas neverificate, de parcă ar fi vorba despre o zonă minată, nu de una liberă.

Chiar ar fi interesantă o „metafizică” a DNA în zona aia ce pare acum liberă la furturi.

Oricum însă, întreaga poveste a Zonei Libere Curtici va rămâne nespusă până nu va fi schimbat regimul, dacă nu în România, măcar în Arad.

Poate vă mai amintiți de o altă temă cu care a intrat Bibarț în negocieri cu PNL și, mai apoi, cu PSD: președinția organizației municipale a partidului. Oricare ar fi acesta. Președinția asta îi asigura lui Bibarț și controlul „metafizic” asupra listei de consilieri locali care vor executa fără crâcnire votul favorabil oricărei neghiobii a primarului, oricât ar fi de nefavorabilă orașului sau locuitorilor săi. Asta, deși, consilierii locali ar trebui să apere interesele cetățenilor, nu ale primarului.

Am mai comentat (citiți AICI) această pretenție a lui Bibarț, cu care (spre deosebire de cea privind reîntronarea doamnei Bibarț) a ieșit public, pe un ton plângăreț de babă fardată, supărată că i-au trecut tinerețile.

Fifor i-ar fi dat și Luna de pe cer numai să-l atragă în PSD – cu mare plăcere l-ar fi sacrificat pe Cheșa, cel ajuns viceprimar fără știrea lui Fifor! Ar fi fost pentru prima dată în ultimii 20 de ani când candidatul PSD ar fi avut șanse reale să ajungă primar, victorie care ar mai șterge din rușinea previzibilei înfrângeri la alegerile pentru președinția CJA.

Doar că Bibi a lăsat metafizica roșie  și s-a mulat oarecum pe linia blondă cu săgeată – un alt moment de mare caracter cum de asemenea îmi este jenă să-l… indic.

Totuși, cum o fi fost rezolvată problema asta în PNL? I-o fi promis Falcă președinția și controlul asupra a minim doi-trei consilieri (dintre „Prietenii primarului”) de pe listă, așa cum ceruse inițial Bibarț? Nu de alta dar satisfacerea lacrimilor lui Bibarț echivalează cu debarcarea lui Sergiu Bîlcea de la conducerea PNL municipal. O mișcare nu tocmai ușoară nici măcar pentru Falcă – dacă va încerca să facă mișcarea asta va vedea și el cu e să te situezi între „metafizică și clitoris”.

Va fi interesant de urmărit și acest subiect, chiar și de la distanță, pentru că de o vreme PNL nu mai face conferințe de presă. Chiar am fi curioși să aflăm cum ar explica primarul legătura dintre șantaj și binele arădenilor. Pentru că așa declara nu demult, când bocea că vrea putere în partid, că face totul doar pentru binele arădenilor. Păi, dacă-i așa cum zice și știindu-l om credincios, îi dorim și noi binele: așa să-i ajute Dumnezeu în alegeri, cum a făcut toate jocurile pentru binele arădenilor!

*Lui Gelu Voican-Voiculescu i se atribuie una dintre cele mai tari expresii apărute în presa anilor ’90: „Eu mă situez între metafizică și clitoris”. Doar că este rodul unei confuzii sau, poate, a goanei după senzațional a revistei Le Figaro magazin. Cert este că în loc de catharsis, cum a spus Voiculescu, a ieșit… clitoris.

Gelu Voican-Voiculescu, în Gândul din 3 decembrie 2019: „Vorbind despre mine și spun fraza „Pot spune că am trăit între metafizică și catharsis”. Catharsis este idea de purificare, deci metafizica e partea teoretică, catharsisul e partea concretă…”.