Vor fi fiind și partide care se pregătesc pentru alegerile ce vor veni la anul, cu tot ce presupune pregătirea examenului în fața cetățenilor, nu doar partide care își pregătesc „banca de voturi” în care să intre și cei care nu-s convinși dar și-ar putea oricând ceda votul.

Vor fi fiind, deci, partide care își pregătesc programul economic, politicile salariale și fiscale, clarificările doctrinare (care să limpezească poziționarea partidului pe scena politică românească  și europeană), viziunea asupra legislației penale, raporturile cu UE (o temă ce ar trebui să dispară, totuși, la 15 ani de la aderare) și așa mai departe. Evident, multe dintre aceste teme ar trebui să se regăsească și în programul candidaților de la nivel local, pentru că multe depind de rezultatele de la alegerile locale.

Citiți aici: Vorbe de clacă și calcule electorale pentru anul viitor

Sigur, partidele care au asigurat rotirea guvernării, ne mint, în primul rând, cu realizările. Se cunoaște procedura, sunt vizibile și realizările care se prăbușesc, dar și șuruburile nestrânse. Despre realizările locale, chiar s-a scris mult în Special Arad, așa că nu mai are rost să insistăm. Celelalte, ne mint cu critica acestor realizări, de parcă n-ar fi știut de ele încă de când au fost demarate proiectele. În realitate, fiecare își trage spuza pe turta sa, indiferent de ce parte a guvernării este.

Citiți aici: Cetatea Șoimoș, ferită de ochii SRI-ului, a devenit țintă a Guvernului maghiar, cu incompetența sau complicitatea conducerii Primăriei Lipova

Acum au reînceput să ne mintă cu sondajele de opinie. Folosirea sondajelor în lupta politică a început imediat după decembrie ’89. Este de la sine înțeles că în cei 50 de ani de comunism, nu se punea problema sondării opiniei cetățenilor în nicio problemă, cu atât mai puțin în cea politică. După ’90 însă, sondajul de opinie a devenit un instrument interesant pentru partide, întrucât populația avea încredere în ele mai ceva ca în previziunile lui Neti Sandu de la ProTv. Totul era nou pentru cetățeanul român, atât lupta partidelor pentru putere, cât și „armele” folosite în această luptă.

Nu peste mult timp, încrederea populației în sondajele politice a scăzut pe fondul lipsei de încredere în partide și în sondajele lor. Evident, totul a pornit de la bani – astfel de cercetări sociologice nu sunt tocmai ieftine – dar a continuat cu neseriozitatea partidelor. Fiind scumpe și, în plus, având rezultate care de multe ori nu erau pe placul beneficiarului (partidul care l-a comandat) sondajele au fost fie trucate, fie pur și simplu inventate.

E drept, trucarea unui sondaj de opinie este o operațiune destul de delicată și se folosește doar când mizele sunt suficient de mari încât să merite efortul și cheltuielile, cum ar fi alegerile prezidențiale sau cele parlamentare. Pentru că un astfel de sondaj implică nu doar partidul, ci și firma, institutul, compania sau cum s-o numi organizația care realizează sondajul. Și care, normal, nu și-ar permite să se compromită total.

Nu-i o treabă foarte simplă aceste trucaje pentru că, desigur, nu se modifică „din pix” rezultatele sondajului pentru a fi pe placul celui care plătește. Este o acțiune mai elaborată, cu întrebări (e drept, oarecum dirijate), cu un eșantion de intervievați bine țintit. Apoi, ar mai fi și partea de prezentare și interpretare a rezultatelor, activități care nu sunt lăsate „la liber”.  Muncă profesionistă în care este implicată și presa.

Celelalte sondaje, pe care le-am numit inventate, sunt, de obicei, realizate de organizațiile locale, uneori chiar de candidații ce vor să fie aleși primari. Sunt făcute fie „din pix” (mai rar) sau telefonic, de oameni din echipele de campanie, pentru că acestea se fac îndeobște în preajma sau chiar în timpul campaniei electorale. Este folosită o bază de date cu numere de telefon din zona vizată, să zicem municipiul sau județul Arad, eventual din localitatea avută în vedere (localități în care bătălia este strânsă și se speră ca sondajul să încline cât de cât balanța sau măcar să descurajeze electoratul adversarului).

Pentru că nu pot fi atribuite unor organizații care se ocupă cu sondarea opiniei publice, aceste cvasi-sondaje mai sunt numite „sondaje interne” și, evident, n-au nicio valoare. În schimb, au contribuit, împreună cu „surorile” trucate, la scăderea încrederii populației în sondajele politice.

Spuneam că partidele se pregătesc să ne mintă cu sondajele. De o vreme, apar lunar sondaje, realizate de organizații cu nume și istorie în domeniu, care ne prezintă un fel de poveste cu „creșteri constante” și „căderi abrupte”, sondaje care folosesc doar unui anumit partid. Fie pentru că partidul în cauză este prezentat „pe cai mari”, sigur câștigător al viitoarelor serii de alegeri din 2024, fie pentru că ar fi singura soluție salvatoare în fața unui „balaur care crește”. Desigur, celelalte partide nu contează (și unele chiar s-ar putea să nu conteze).

Dacă ne uităm cu atenția neviciată de televiziunile care prezintă aceste sondaje, vom observa că multe dintre elementele de „senzațional” care îmbracă prezentarea rezultatelor acestor sondaje sunt, practic, anihilate de… marja de eroare. Astfel, un partid care este dat ca viitor câștigător sigur al alegerilor viitoare, fără cele 3 procente cât este marja de eroare declarată ar fi în scădere, iar pozițiile 2 și 3 s-ar inversa întrucât diferența este mai mică decât marja de eroare.

Citiți amănunte aici: Sondaj CURS pentru București: PSD pe primul loc, urmat de USR și PNL la egalitate

Desigur, toate acestea sunt de înțeles dacă privim și spre cei care conduc aceste organizații de sondare a opiniei publice (foști propagandiști sau chiar membri de vază ai aceluiași partid, soț de deputată a partidului „erou”). Interesant este și avântul cu care presa prezintă aceste concluzii. Aproape că depășesc până și entuziasmul partidelor. Nici nu mai are rost să ne întrebăm dacă „organele de presă” în cauză primesc bani din zona politică.

Oricum, este limpede că nu putem avea încredere în promisiunile partidelor, mai ales în preajma alegerilor. Ne-au „fript” de prea multe ori. Acum, nici în cei pe care-i puteam bănui că sunt profesioniști în sondarea opiniei publice nu mai putem avea încredere.

Printre sondaje, partidul „care va câștiga alegerile” din 2024 va avea de rezolvat o mare problemă: deficitul bugetar. Ceea ce s-ar traduce prin reducerea unor cheltuieli bugetare dar și prin creșterea fiscalității. Or, asta va însemna că, oricât de favorabile îi vor fi sondajele, s-ar putea să învețe că nu acestea votează, ci oamenii.

Oameni care nu înțeleg cum poate primi un parlamentar 35 de mii de lei, pe lângă salariu, bani pe care îi poate cheltui pe ce vrea, inclusiv pentru promovare pe facebook. Iar jumătate din această sumă o poate justifica prin declarație pe proprie răspundere. Fără nicio chitanță.

Citiți amănunte aici: Parlamentarii și-au majorat cu 7.500 de lei sumele forfetare și vor putea folosi banii publici ca să se promoveze pe Facebook

Oameni cu drept de vot, care vor înțelege foarte greu cum este posibil ca guvernul să nu discute, nici măcar în șoaptă, despre posibilitatea reducerii acestei sume forfetare. În schimb se vorbește despre creșterea TVA, a accizelor, despre scumpiri  și reduceri de personal.