Pot considera că am primit un cadou de Crăciun mai devreme. Și asta după ce în cinci ani de când mă tot ocup de subiect, am ajuns să simt o repulsie față de tot ceea ce înseamnă cereri. Cereri în baza legii 544, cereri să se poată folosi liftul de la pasarelă… Da. Acesta este unul dintre răspunsurile pe care le-am primit în urmă cu câțiva ani atunci când am întrebat Primăria de ce nu funcționează liftul de la pasarelă: „Nu au fost cereri”, ni s-a spus. Răspunsul mi-a adus aminte de secretara de la Primăria Hălmagiu care mi-a spus că nu a putut să-mi „rezolve” o cerere în baza aceleiași legi deoarece -și asta e „demențială”!- „tehnicianul de mail este în concediu”. Dar asta e altă ciorbă și vreau să revin la cadoul meu de Crăciun.

După multe alte cereri în baza legii 544, am ajuns să aflu de la Primărie… nimic. Nici nu mai știam ce să cred: doresc să ascundă ceva ilegalități sau doar dintr-o încăpățânare stupidă nu vor să mă ajute să dau de capătul poveștii? Ba că trebuie iscirizat liftul, ba că trebuie predat RECONS-ului, ba că trebuie reparat deoarece a fost vandalizat și abia apoi iscirizat și ulterior predat. După care ni s-a spus: „În două săptămâni va fi totul în regulă”. Asta se întâmpla prin august 2019.

Am mai făcut o încercare și nu mai știam ce fel de documente să cer la Primărie pentru a da de firul poveștii, până când, într-un final sătul fiind de plimbările și așteptările astea (pentru că te pune să aștepți acele 30 de zile, nu de fiecare dată, doar când e ceva bai) am hotărât să cer tot. Dar tot. Absolut tot ce există despre liftul acela.

Pentru că au fost niște bani care s-au cheltuit acolo (aproximativ zece mii de euro), o lucrare a fost executată, recepționată, lăudată în stânga și în dreapta de Gheorghe Falcă, dar care nu a putut fi utilizată. De 5 ani, zace și ruginește. S-a pus rugina și pe oraș, s-a pus rugina și pe lift, Falcă își lustruiește funcția de europarlamentar, iar Bibarț pe cea de primar. Dar am ajuns să aflu, în sfârșit, de ce nu funcționează liftul.

După ce am cerut primăriei toate documentele mi s-a propus o întrevedere cu directorul  Direcției de Dezvoltare și întreținere imobile, Ioan Ignat. Trebuie să menționez că Ioan Ignat a fost Directorul executiv al Direcției Patrimoniu care în urmă cu doi ani s-a divizat în Direcția Patrimoniu și Direcția de dezvoltare și întreținere imobile. Am menționat acest lucru deoarece, din discuțiile purtate cu acesta, se pare că acum liftul de la pasarelă chiar este într-un proces care îl va face funcțional, cu ISCIR și tot.

Da, acum liftul are o „familie” care să se ocupe de el. Înainte nu avea. Era în aer. Din discuții și consultarea actelor am aflat și de fapt care ar fi fost rostul pasarelei. Aceasta ar fi trebuit să facă legătura cu Cetatea Aradului. Foarte frumos, chiar de dorit asta, însă, și aici se vede carența, lacunele și implementarea proastă a unor idei, ca să nu mai spun lipsa consultărilor cu experții. Pasarela a fost un proiect al fostului Dorel Popa, preluat de Gheorghe Falcă, Tehnodomus  (cine altcineva?!) a câștigat licitația organizată pentru construirea ei, iar pentru realizarea liftului Tehnodomus a contractat o firmă din Oradea, Valcris Global. Ulterior s-a așteptat ca primăria să facă un contract de mentenanță cu firma respectivă pentru ca aceasta să poată face ISCIR-ul și să îl dea în folosință. Așa e legea. Simplu, nu? Nu, chiar nu!

Liftul a fost recepționat de Primărie deoarece face parte integrantă din pasarelă, doar că nimeni din Primărie nu a știut care Direcție ar trebui să se ocupe mai exact de el: Patrimoniu sau Direcția Tehnică. Și cum nimeni nu a întrebat de lift, cum nimeni nu l-a băgat în seamă, a rămas undeva în suspensie.

Până la urmă, în urmă cu doi ani, liftul a ajuns în „ograda” lui Ioan Ignat și… avem un termen. Acum, în urma discuțiilor cu directorul avem o promisiune, adică un termen până când liftul va deveni funcțional: în luna martie!

Nu știm de ce am plecat de la întâlnire pomenindu-l în gând pe Sisif…