Premierul ne asigură că a înțeles mesajul. Nu sunt foarte convins, dar n-am ce face, îl cred. Îl credem cu toții, așa cum îi credem pe toți politicienii când ne spun asta. Doar știm că politicienii sunt sinceri nevoie mare, iar fostul și actulaul premier este fruntaș în sinceritate. Ne-a convins pe toți în primul său mandat de premier.

Aș zice că-i sincer, ca toți cei din clasa politică, până-n fundul buzunarului. Sau, ca să fim și eleganți, și în trend, până-n PIN-ul cardului.

Dacă s-ar face un clasament al țărilor, după criteriul discursului premierului la investirea guvernului, România ar fi printre fruntașe. Doamne!, câte cuvinte frumoase, ce discurs îmbărbător! Aproape că nici nu ne mai sperie gândul la zilele de după Revelion, nici la taxe și impozite, cu atât mai puțin la prețuri și tarife. Nici la înghețarea pensiilor și salariilor sau eventuala/așteptata indexare a pensiilor speciale.

Un pic, totuși, ne dă de gândit capacitatea premierului de a înțelege mesajele transmise la vot. Vă rog citiți ce-a spus în Parlament, cu ocazia prezentării programului de guvernare:

”În interiorul clasei economice de mijloc avem o categorie minoritară (şi din ce în ce mai minoritară) cu putere economică şi cu prestigiu social, şi o categorie majoritară (şi din ce în ce mai majoritară) cu o putere economică cel puţin similară, dar lipsită complet de prestigiu social. Iar puterea economică nu rabdă prea mult timp să fie lipsită de prestigiu social. Când eşti sărac, rabzi. N-ai încotro. Dar când nu mai eşti sărac, nu mai rabzi. Inegalitatea poate fi suportată, dar inechitatea între egali, nu! Iar concluzia este că, în România, prestigiul social – cu toate beneficiile care decurg din el – aparţine exclusiv clasei educate”.

Asta a înțeles premierul din votul românilor la alegerile parlamentare și la anulatele prezidențiale. Că, de îmbuibați ce suntem, tot mai mulți, nu mai putem răbda lipsa prestigiului social. Ce mai poți zice? Cu siguranță domnia sa are o singură vină: a studiat prea mult proiectul lui Iohannis, România educată. Altfel chiar nu se poate explica decât în termeni foarte duri.

Se poate înțelege că nu a schimbat nimic în partid. De ce ar fi făcut-o? Se știe că echipa câștigătoare nu se schimbă niciodată. Or, clasamentul după alegeri arată clar că PSD este câștigătorul campionatului. E drept, cu un scor de liga a 2-a, dar asta e, atât s-a putut din cauza prestigiului social.

În schimb, este greu de înțeles cum a putut fi atât de arogant (aș fi folosit alt cuvânt, dar suntem în prag de mare sărbătoare creștină) încât să vină în noul guvern cu aceeași oameni, știind că românii nu-i mai suportă: Grindeanu (ăla ce-și ascunde ceasul când se întâlnește cu presa), Florin Barbu („agricultorul” care a eliberat fondurile APIA pentru pilele lui Stănescu care taie stuf), Rafila, Bucura-Oprescu, Intotrero…

Desigur, nici PNL nu-i cu mult mai breaz. A venit cu indispensabilul Predoiu (cel mai arogant ministru care a existat în România de la Adrian Năstase încoace), sfinția sa Boloș, Burduja și, nu se putea altfel, mincinosul inventator de furtuni, Fechet, zis și Ashley.

Surprinzător, lipsesc Ciucă, Rareș Bogdan și Elena Udrea…

Se pare că și proaspătul președinte al Senatului, Ilie Bolojan a studiat proiectul de „inestimabilă valoare”, România lui Iohannis, și nu-l interesează ce mesaj au transmis cu adevărat românii la alegeri. Aveam alte așteptări, dar așa-i cu pomul lăudat.

Mesaj în clar: nu vă mai suportăm minciunile, aroganța, incompetența

Dacă tot am pomenit de aroganță și minciuni, să spunem câteva cuvinte despre Programul de guvernare al Guvernului Ciolacu-2. Este o poveste de 27.079 cuvinte (spre comparație, acest text are aproape 1300 de cuvinte și știu că vi se pare lung, poate și plictisitor), o risipă de vorbe goale, pornind de la așa numitele „principii de guvernare” și terminând cu „programul” defalcat pe ministere. Și, da, de promisiuni, unele mai fanteziste decât altele.

Ce-i drept, autorul sau autorii au făcut pe deplin și dovada că au imaginație. Cu un pic de talent, ar putea face chiar și literatură SF.

Am spicuit câteva idei, pentru cei care nu au citit această „operă”:

-„Deficit bugetar mai mic de 3% din PIB pe termen mediu” – ultima oară când au promis deficit de 3% din PIB au început pomenile electorale care au dus deficitul la peste 8% din PIB.

-„O mai mare echitate, simplitate și predictibilitate a sistemului fiscal” – o mai veche fixație a guvernanților. Asta nu i-a împiedicat să modifice Codul fiscal de aproape 600 de ori în 7 ani de la promulgarea acestuia. Asta, da, predictibilitate!

-„Trecerea de la un buget de resurse la un buget de rezultate: transparență în alocarea cheltuielilor publice; analiza calitativă a alocărilor bugetare pe programe și politici publice și pe ordonatori; implementarea bugetării verzi” – SF curat. Propun și eu ceva, tot SF: pentru fiecare încălcare nesancționată a principiului principiului „transparenței în alocarea cheltuielilor publice”, premierului și celorlalți membri ai guvernului, să li se  scădă câte 1 leu din salariu. Doar din județul Arad ar ajunge încălcările pentru salariul pe o lună.

-„Asigurarea profesionalizării și independenței managementului, creșterea performanțelor economice și a veniturilor generate de acestea” – asta chiar este una dintre cele mai tari promisiuni, cu șanse de reușită cam cât un câștig mare la loto.

Subsumată punctului intitulat Reforme și performanță în managementul companiilor de stat al Ministerului Finanțelor – alocat multidisciplinarului domn Tánczos Barna, economist de meserie, deci bun de secretar de stat la Ministerul Transporturilor (2007 – 2009), apoi Ministru al Mediului, Apelor și Pădurilor – această promisiune e ca și îndeplinită.

Parcă-i văd pe inspectorii de la…, chiar așa, cine va controla „profesionalizarea și independența managementului”, ANAF sau direct UDMR?

Cine-i va controla pe șefii de partid, mari sau mai mici, care își vor pune prietenii sau lingăii de partid în fruntea instituțiilor sau autorităților cu capital de stat? Cine-i va opri pe șefii județeni de partide să negocieze toate funcțiile de conducere ale deconcentratelor? Cine-i va opri pe aceeași șefi să impună numirea la șefia Inspectoratelor de Poliție, de exemplu, oameni din obediența proprie?

Așteptăm cu nerăbdare primul act al domnului Tánczos Barna prin care va asigura independența managementului. Mă întreb dacă „România educată” a fost tradusă în maghiară sau liderii UDMR au citit varianta română?

Tánczos Barna (dreapta), alături de cel mai pro-european premier din Europa, Viktor Orbán (centru)

Sursa: g4media.ro

Programul ăsta de guvernare, la fel ca toate celelalte, de altfel, nu este altceva decât maculatură, fără absolut nicio valoare politică, de exemplu, că despre valoare economică, financiară sau socială chiar nu are rost să vorbim. Acest program nu implică absolut nicio responsabilitate pentru membrii guvernului, atâta timp cât coaliția are majoritatea în parlament și nu intervin certuri între partide.

Maculatura asta însă este singura dovadă scrisă că politicienii sunt prea aroganți și siguri pe ei ca să mai fie receptivi la mesajul alegătorilor.

Este singura dovadă scrisă că românii nu sunt nici extremiști, nici fasciști sau legionari. Pur și simplu nu mai pot suporta mizeria politică, incompetența, hoția, minciuna patologică, aroganța clasei politice care a condus România în ultimii 35 de ani. Și la fel vor vota și la următoarele alegeri, și la celalalte, până vor aduce la putere un grup de politicieni altfel decât cei de care vor să scape.

Până atunci, dacă va fi ales un președinte extremist sau suveranist, vina este exclusiv a partidelor ce formează noua coaliție.

Ultima lovitură merită un premiu. Mințile luminate din coaliție s-au gândit să aducă la Cotroceni, în locul ficusului, un crin. După un tort fără glazură și fără gust, ăștia vor să ne aducă unul invers: un tort fără blat, dar cu glazură frumoasă. Unde mai pui că și domnia sa este un răzgândac, la fel ca Ciolacu. În 2017 spunea: „Și Brătianu dacă învie, nu mă întorc în politica activă”.

Ne va fi dor de tăcerile ficusului.

Știu că filmulețul de mai jos circulă pe rețelele de socializare, dar merită să-l (re)vedeți și aici. Andrei Pleșu, ca de obicei, savuros în descrierea lui Crin Antonescu: