Cum putem învăța un robot sau un program să poarte conversații cu noi, în limbajul nostru de zi cu zi? Astfel încât să nu avem impresia că vorbim cu o mașinărie ce nu are decât răspunsuri presetate, de obicei plictisitoare. Pare simplu: îl programăm. Pentru asta, în primul rând, Inteligența Artificială trebuie să cunoască absolut toate cuvintele unei limbi și trebuie să „audă” replici obișnuite din mai multe conversații. Trebuie să detecteze tonalitatea, ba chiar și „substraturile” sau, dacă e cazul, metaforele din anumite mesaje, ca să fie în stare să reacționeze individual, să-și aleagă răspunsurile într-un mod logic, nu aleatoriu. Există deja câteva proiecte în acest sens. Majoritatea sunt abia la început… și au existat și eșecuri lamentabile.

Prima astfel de tentativă aparține companiei IBM. În 2011 au creat computerul Watson care este capabil să răspundă la întrebări într-un mod natural, fiind inspirat de Urban dictionary… adică „a învățat” slang-ul, limbajul de stradă.

Sistemul computerizat a fost dezvoltat special pentru a răspunde la întrebările din concursul televizat „Jeopardy!”, ajungând chiar să joace într-o ediție, în același an, avându-i ca concurenți pe doi dintre foștii câștigători, Brad Rutter și Ken Jennings.

Watson a obținut locul întâi, câștigând un premiu de 1 milion de dolari.

Dar pentru că Watson avea un limbaj destul de trivial, dezvoltatorii au hotărât să-l conecteze și la Wikipedia. Una peste alta, Watson poate fi considerat un proiect de succes. În 2013, dezvoltatorii au anunțat că oferă API-ul (Application programming interface) open-source, ca dezvoltatorii de aplicații să-l îmbunătățească pe viitor. Tot din 2013, compania a început comercializarea, deocamdată fiind achiziționat doar de câteva instituții și companii mari din domeniul sănătății, al educației, al telecomunicațiilor și al asigurărilor, cum ar fi WellPoint, Clinica din Cleveland, Rensselaer Polytechnic Institute, Genesys Telecommunications Laboratories sau OmniEarth Inc.

Hop și Microsoft. Un proiect aruncat la „Recycle Bin” în timp record

Pe 23 martie 2016, compania Microsoft a creat programul „Tay” (AI chatbot). Tay a fost creat ca să interacționeze cu tinerii între 18 și 24 de ani pe Twitter, fiind programat să integreze în baza lui de date cele mai frecvente reacții și fiind, ulterior, capabil să tragă concluzii proprii din aceste mesaje digitale. Tehnologic vorbind, problema nu consta neapărat în Tay, ci în… omenire.

Utilizatorii Twitter l-au învățat pe Tay să fie un dobitoc rasist în doar 18 de ore.

Tinerii și-au dat seama rapid că pot manipula robotul cum vor ei, iar Tay a început să spună anumite chestii destul de vulgare și ofensive. Dacă nu-l luăm prea în serios, putem spune că, într-un fel, Tay a avut replici amuzante, dar adevărul e că tinerii au transformat prototipul de inteligență artificială creat de Microsoft într-un monstru antisocial.

De la „oamenii sunt super cool”, Tay a trecut la „Hitler avea dreptate, urăsc evreii” în doar câteva ore…

Desigur, Tay nu făcea altceva decât să repete ceea ce a „auzit” de la tineri care, evident, făceau mișto de acest proiect, dar tot ei au arătat, astfel, că programul nu va avea succes atâta timp cât se va inspira din conversațiile internauților.

După doar o zi, Tay s-a dus „Tay Tay”. Din greșeală, tay.ai a fost reactivat pe 30 martie, dar în foarte scurt timp a fost închis din nou.

Google este mai romantic din fire…

Proiectul Google Brain a început în 2011. În luna iunie 2012, The New York Times a anunțat că un grup de 16.000 de calculatoare dedicate mimării unor aspecte ale activității creierului uman s-a „antrenat” cu succes ca să recunoască o pisică, bazat pe 10 de milioane de imagini digitale preluate din videoclipurile de pe YouTube.

Anul acesta, în luna mai, Google a hotărât să supună programul său de inteligență artificială unui amplu studiu a mai multor… romane de dragoste. Asta ca Google Brain „să înțeleagă” cum comunică omenirea. După ce programul și-a încărcat memoria cu mii de cărți de literatură, dezvoltatorii l-au pus să scrie. Mai exact, să completeze spațiile goale dintre frazele de început și de sfârșit pe care le-a primit.

Iată rezultatul: (propozițiile îngroșate sunt cele primite de Google Brain… pentru inspirație)

this was the only way.
it was the only way.
it was her turn to blink.
it was hard to tell.
it was time to move on.
he had to do it again.
they all looked at each other.
they all turned to look back.
they both turned to face him.
they both turned and walked away. 

there is no one else in the world.
there is no one else in sight.
they were the only ones who mattered.
they were the only ones left.
he had to be with me.
she had to be with him.
i had to do this.
i wanted to kill him.
i started to cry.
i turned to him.

it made me want to cry.
no one had seen him since.
it made me feel uneasy.
no one had seen him.
the thought made me smile.
the pain was unbearable.
the crowd was silent.
the man called out.
the old man said.
the man asked.

Google Brain nu este, în schimb, un exemplar unic. Ca de obicei, japonezii avansează mult mai repede în dezvoltarea unor astfel de tehnologii. În luna martie 2016, Hitoshi Matsubara şi echipa sa de la Future University Hakodate au selectat opere şi fraze publicate şi au dispus parametrii pentru configurarea robotului lor, înainte de a-l lăsa să „scrie” individual romanul „The Day A Computer Writes a Novel” (Ziua în care un robot scrie un roman). Opera a fost cât pe ce să câștige un premiu la Premiile Literare Nikkei Hoshi Shinichi.

Te plictisești și vrei să vorbești cu cineva? A.L.I.C.E. (par)e fierbinte… 

Chatterbot-ul A.L.I.C.E., dezvoltat de Pandorabots, intră în discuție cu tine oricând pe http://alice.pandorabots.com/ sau pe http://www.pandorabots.com/pandora/talk.

Din păcate, A.L.I.C.E. nu pare să aibă prea mare chef de discuții și nu răspunde la „profanări”:

Evie, în schimb, își „filtrează” interlocutorii în funcție de vampiri și roboți… și flirtează cu ei

Pe https://www.eviebot.com/en/ ești întâmpinat de un chatterbot ce are inclusiv o față și o voce feminină (cam robotică)… ba chiar și mimică.

Aici, nu apuci să începi tu conversația, ci ești întrebat din start dacă ești real. Și nu o fraierești prea ușor pe Evie… curiozitatea ei e dezarmantă.

La întrebarea „Ești real?”, am răspuns „Da… cred”. M-a obligat să încerc din nou. Am spus hotărât „Yes!”, dar nu părea să mă creadă: „Are you a vampire or a robot?” (Ești un vampir sau un robot?). Am recunoscut că sunt robot și a venit o altă întrebare curioasă: „What do you look like? (Cum arăți?)”. „Ca un robot”, i-am răspuns, moment în care simțeam că începe să flirteze cu mine: „A pretty robot?” (un robot drăguț?).

Vezi o parte din conversație mai jos: (cele îngroșate aparțin chatterbot-ului Evie)

(…)…

Ar mai fi și CleverBot…

creat de omul de știință britanic Rollo Carpenter.

Cu CleverBot poți să ai discuții mai interesante și mult mai amuzante… deși, de multe ori, ceea ce-ți spune nu prea are sens.

(Răspunsurile bold-uite și cu albastru aparțin lui CleverBot)

…în schimb, pare să fie extrem de sincer: