De la Kerouac, Salinger și Beatles… la romanul „Run, omule, run!” al lui Lajos Notaros | Foto

    de [email protected] | 24 septembrie 2022, 6:51 PM | Cultură | Recomandările editorilor

    0

    O carte care sfidează structura epică și are extraordinarul avantaj că se citește ușor, cu toate că acest avantaj reprezintă tocmai o capcană pentru cititor, punând în umbră substratul intelectual și aruncând în derizoriu dimensiunea tragică pe care, dacă ai totuși răbdare să le cauți, le vei găsi – pe scurt, prin aceste gânduri a fost descrisă cartea de debut în proză a colegului nostru, jurnalistul Lajos Notaros, vineri seara, la Boeme Cafe, la lansarea romanului „Run, omule, run!”.

    Au vorbit despre carte Vasile Dan (poet, eseist, critic literar, președintele Uniunii Scriitorilor Români – filiala Arad), Florin Ardelean (scriitor, lector universitar doctor la Universitatea din Oradea, Facultatea de Ştiinţe Politice şi Ştiinţele Comunicării), Gheorghe Schwartz (prozator, membru al Uniunii Scriitorilor din România) și poetul Ioan Matiuț, editorul cărții (Editura Mirador), cel din urmă semnalând că așteaptă ca acest talent beletristic al lui Lajos Notaros să fie fructificat mai intens în viitorul apropiat, chiar dacă va trebui să aștepte doi ani după text, așa cum s-a întâmplat (deși fusese deja scris) cu „Run, omule, run!”, până să primească OK-ul pentru publicare.

    Vasile Dan a vorbit mai întâi despre stilul jurnalistic inconfundabil al lui Lajos Notaros, spunând că „este un ziarist cu totul special, care iese din regulile breslei. Articolele lui sunt întotdeauna recognoscibile, cu o lojă intelectuală, întotdeauna subtilă (…) El nu scrie mișto, el scrie la mișto. Tot ce scrie el, bate ironic înspre o semnificație”. De asemenea, Vasile Dan a menționat că mai există o carte cu un subiect similar cu cel al romanului recent lansat de Lajos Notaros, carte scrisă tot de un arădean și tot un scriitor maghiar, Böszörményi Zoltán, „Regal”. „Și acea carte este una a evadării, a fugii de acasă. Deosebirea este că la Böszörményi Zoltán, preocuparea pentru construcția romanului este prioritară, el construiește cu migală, structurează epic romanul. Lajos Notaros sfidează structura, el își permite, de la titlu începând, o libertate fără nicio restricție”.

    Scriitorul Florin Ardelean, cel care semnează o recenzie despre carte în viitorul număr al revistei Arca, cu titlul „Arta picarescă a fugii”, a vorbit despre ușurința lecturii și această „capcană” întinsă cititorului. „Este minunat, dar în același timp este o capcană (…) dacă citim cartea ca pe un divertisment. Ea are, într-adevăr, această calitate, niște aventuri, caracterul amoresc și picaresc, dar în același timp, induce și o anumită stare de comoditate din partea cititorului și riscă să nu ajungă acolo unde ar trebui. Unde cred eu că ar trebui? Poate că este o iluzie, o fantasmă, dar eu am văzut cartea lui și am tradus-o prin Anabasis-ul lui Xenofon (…), a remarcat Florin Ardelean, semnalând dispariția dimensiunii tragice în operele literare, iar ca argument a adus ideile lui Nietzsche despre „proliferarea omului teoretic, care își pierde fundamental instinctul tragic”, dând cel mai evident exemplu „Ulise” de James Joyce, ale cărui personaje sunt aproape caricaturi după eroii din epopeea „Odiseea” de Homer. „Ei bine, la fel sunt și personajele lui Lajos. Și-au pierdut întreaga anvergură, întreaga aură, întregul halou al tragicului, ceea ce dădea sens existenței. Sunt oameni care deambulează, iar alții fiind mici escroci. Personajele sunt foarte bine construite și îl felicit pentru că reușește doar în câteva tușe să construiască personajele, să le dea o profunzime psihologică. E un mare lucru și asta arată arta unui scriitor, refulat mai bine de 40 de ani”.

    Scriitorul Gheorghe Schwartz a subliniat similitudinile cărții lui Lajos Notaros cu anumite opere ale lui Jack Kerouac („On the Road” / „Pe drum”) și J.D. Salinger („Catcher in the Rye” / „De veghe în lanul de secară”), precum și cu stilul scriitorului român Petre Popescu, scoțând în evidență o tentă tipică Generației Beat: „Personajele lui Lajos Notaros seamănă foarte mult cu personajele Beatles-ilor. (…) Această perioadă a fost și la noi preluată, ca de obicei, cu 30 de ani după ce s-a întâmplat în Occident. (…) Cartea lui Notaros este o carte a fugii, așa cum spune și titlul, a unor oameni care vor să iasă din acest cenușiu și care nu știu exact unde vor merge și nici nu-i interesează exact, ei spun că într-un Rai american, dar nu e deloc sigur că acolo ar fi ajuns dacă ar fi reușit să fugă, pentru că erau atâtea piedici în calea lor, pe care ei nu le-au luat în calcul la plecare, încât era previzibil de la început că nu vor ajunge niciunde”.

    Lansarea de carte s-a bucurat, în surdină, și de câteva momente muzicale suave, de-a dreptul celeste, oferite la harpă de artista Alexandra Rebeca Iancu, iar actorul Florin Covalciuc – care și-a uitat acasă ochelarii – a lecturat un fragment din primul capitol al cărții, cu ajutorul ochelarilor editorului Ioan Matiuț.

    Distribuie articolul

    Scrie un comentariu

    3 + 1 =

    Redacția Special Arad își rezervă dreptul de a selecta și a modera comentariile în funcție de relevanța lor față de subiect. Comentariile care nu fac referire la subiectul prezentat nu vor fi aprobate. De asemenea, răspunderea juridică aparține autorului comentariului.

    Acest site folosește cookies. Prin navigarea pe acest site, vã exprimați acordul asupra folosirii lor. Am actualizat politicile în conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Detalii.