Scurt pamflet despre votul tău

Scuze pentru obrăznicie, dar eu cred că votul este satisfacția prostimii… bucuria retardatului social… La fel ca teatrul… dar adaptat intelectual majorității: dă-i poporului-spectatorului să creadă că și el e parte din scenariu… că fără tine n-ar putea… ca aplauzele lui sunt hrana ta – când, de fapt, tu, personal, nu ești decât un plătitor de bilet și „unu, acolo, la număr”… care contezi exclusiv cantitativ… și doar atunci, în ziua aia.
Azi, deci, de „ziua primei numărători”, declar că n-am niciun pic de respect pentru vot, atâta timp cât nu am nicio putere în a-i controla onestitatea și nicio metodă de a proba corectitudinea rezultatelor. De asemenea, refuz să îmi insult inteligența ducându-mă, pe de o parte, să votez candidați în care nu cred o iotă, iar pe de altă parte să știu dinainte cine va ieși victorios, cu cine la baraj, cine învins și cu ce procent…
În ceea ce mă privește direct, atitudinea pe care mi-o asum si aici, si, mai ales, dincolo… oriunde ma duc… e „bă, ma doare-n cot de cine e președintele țării mele și de politica pe care o fac conducătorii. N-am nicio responsabilitate pentru asta si niciun merit. Pe mine nu mă reprezintă și nu mă regăsesc în ea –  iar dacă vrei sa vorbești cu mine, personal, cred că ne putem înțelege mai bine fără politică…”

UPDATE: Va rămâne în istorie 2 noiembrie, ca ziua în care noi am vrut să le alegem președintele, iar ei ne-au făcut neamul de râs

Să mă pui să-ți semnez că nu mă duc în altă parte să votez, când eu, de fapt, îți fac o favoare că îți respect legea și instituțiile și dau curs unei invitații cu care mă tot toci la cap – că „votează, că pentru aia s-a murit în 89!”, că „votul tău contează!”, că „responsabilitate și respect pentru viitor”, că „yes la vot!” și alte superstiții și bălării -, să mă pui să semnez la ușă, așadar, e ca și cum m-ai pune să dau o declarație la vatman că dacă urc în tramvai nu scuip comuniști, nu tai afișe și nu arunc petarde…
asta după ce mi-am compostat biletul…
Ești arogant, băi, statule politic, cu proprii tăi cetățeni, băi, bulangiule… cu alegătorii ce te-au pus și, în continuare, te mențin în fruntea țării, băi, rechinule cu comportament interlop… Vorba unui polițist londonez, în fatidica seară de 2 noiembrie… zodia scorpionului: „what a fuckin` bullshit is there?!”…
Va rămâne în istorie (în istoria mică, desigur), ziua asta… ziua în care am dat ideii de ridicol politic dimensiunea maximă… ziua în care ne-am făcut de râs neamul nu numai la Paris, dar și la Londra, la Viena și New York!… În toate marile orașe din lume ne-am făcut neamul de râs – băi, statule politic.
Restul înjurăturii o completezi tu… cu ce-ți vine-n minte…
(De parcă îmi mai lipsea un ultim argument de ce nu mă mai duc să-i votez…)

Video – Marius Lobonțiu