Înainte de a ne ocupa de personajul colectiv pe care l-am botezat Călin Nicușor Dan Georgescu, câteva cuvinte despre efectele locale ale scandalului central care are ca scop scăparea de Bolojan.

Chestia cu consilierii a trecut precum vara, se mai simte un pic, dar cu toții așteptăm răcoarea și bogăția toamnei, mai de mare impact a fost pe aici, prin Aradul aflat în sărbătoare, afacerea primarului din Bata. Liberal, săracul de el, condamnat penal și menținut, contra legii, în funcție. Exact atâta i-a trebuit Domnului Fifor, cunoscut pentru stilul pamfletar în care atacă la baionetă – pardon, nu chiar, baioneta e simbolică aici – adversarii politici. Că e Bolojan ori Gheorghe Falcă nu contează defel. Scrisoarea deschisă adresată lui Gheorghe Falcă și Mihai Pașca în chestiunea primarului liberal din Bata care tocmai, în sfârșit, a demisionat, este o capodoperă care l-ar face invidios și pe Caragiale. Nu e de ici colo să faci din demagogie o artă.

Nu de alta, dar Domul Fifor nu scoate o vorbă în scandalul oarecum de familie a primarului, amu pesedist, din Livada. De Adrian Țolea vorbim, normal și de tevatura inițiată de fiul vitreg, Denis, cel care își atacă pe unde apucă – pe FB, înainte de toate – tatăl vitreg. Amu e drept, Țolea a fost la rândul său penelist, înainte de aluneca pe masa pusă de cel care este convins în sinea lui că Aradul e prea mic pentru el.

De Mihai Fifor vorbim, normal.

Și uite așa, pe nepusă masă, ajungem la tema zilei. Și nu vă faceți griji, se leagă, chiar dacă la prima impresie Călin Georgescu nu are nicio treabă cu PSD-ul. Și cu atât mai puțin cu Nicușor Dan. Fără să mai vorbim de Ilie Bolojan, cel interimar și care acționează de parcă ar fi pe veci stăpân.

Numai că vedeți, treburile din politica noastră sunt cusute cu ață albă de când îi lumea, se vede de la distanță ce și cum, chiar dacă ai noștri politicieni fac pe dracu-n patru să nu se vadă așa de ușor că dincolo de vorbele aruncate aiurea toți sunt o apă și un pământ. Cu mici excepții, desigur.

De fapt aici e problema: să nu apară câte unul precum Bolojan care se apucă ca prostul să zică și să facă de parcă politica pentru asta ar fi și nu pentru a-i scoate în față pe cei care se cred mai deștepți și mai șmecheri.

Sau chiar dacă nu sunt, avem noi ac de cojocul lor, avem instituții și oameni care exact cu asta se ocupă: să vândă prostia și șmecheria la cei mulți, cei care mai nou nu pun jos telefonul din mână. De acolo află ce și cum, ce mai zice Călin sau Nicușor, cât mai stă la guvern căpcăunul ăsta de Ilie, ce mai zice Grindeanu când nu rânjește și alte dintr-astea care îl duc la urnă cu prilejul alegerilor.

Petru aceștia, „băieții” lucrează din cele mai vechi timpuri, creând personaje scoase din piesele lui Caragiale. După nouăzeci au început cu Vadim Tudor.

Foto: Mediafax

Au continuat cu Gheorghe Funar. Din păcate, în jurul anului 2000 a intervenit intrarea în UE, creațiile lor, cel puțin pe moment, au fost neglijate de boborul care s-a repezit în Italia, Spania și alte țări unde un român învață limba cât ai zice pește. Au fost, totuși, câteva încercări mai puțin reușite.

Foto: ziarulfaclia.ro

S-a încercat, în disperare, până și cu o femeie. Numai că românul are alte interese la femei, Șoșoacă, totuși, era cam ponderală și scandalagioaică. Așa că, în cele din urmă, a fost găsit Călin Georgescu. Fără talente ca Vadim, fără ardelenisme ca Funar, dar, cu toate acestea, acceptabil pentru rol. Chiar dacă o mai ia din când în când pe arătură, până la urmă zice ce îi spun băieții cu patria și poporul. Exact ce vrea să audă boborul dezamăgit de tratamentul din Italia, Spania și alte țări din UE în care credeau că au găsit fericirea.

Foto: Andreea Alexandru / Mediafax Foto

Și atunci, nu se știe de unde, apare Nicușor Dan. Să vezi și să nu-ți crezi ochilor: ardelean, doctor în matematică, om de știință, cum ar veni. Dar se apucă de politică, se bagă în față și se pune să salveze Bucureștiul. Nu știm încă de cine, dar mai avem vreme, bănuim oricum. Iar de aici e doar un pas până la salvarea României. Iar Nicușor face pasul, înființează și USR, numai că nu poate sta prea mult acolo. Asta e, jocul cu băieții are regulile sale, dacă ești cu ei nu te poți pierde așa ca prostul în negura politicii românești.

Foto: Euronews Romania

Succes total: este ales președinte, băieții își freacă mîinile de satisfactie, ce, cine la mai poate strica fericirea?

Păi, presa, că așa e în democrația asta originală, pe lângă presa subordonată banului și puterii, mai sunt și câteva publicații care se iau în serios. Și scot la iveală tot felul de chestii neplăcute.

Și ce dacă Pahonțu, șeful pensionar al SPP, serviciul care are în grijă președintele, a fost ofițer de securitate? Și a fost acolo și în decembrie și la mineriadă. Și ce dacă e nepotul lui Vasile Milea și e șef la SPP de peste două decenii? Foarte bine, înseamnă că omul știe ce face și se descurcă.

În fond l-a ales pe Nicușor în locul lui Călin, nu e prost omul…