Răvășiți în degringolada și nonsensul de pe online, căutând la nesfârșit scandalul care să ne arate că totuși nu suntem ca ei, pierdem mai mereu esențialul.

Nu e un reproș, este o constatare. O clarificare, mai precis, menită să ne dăm seama că suntem pe cale să pierdem esențialul, importantul, mai precis să îl confundăm cu interesantul, dar cel mai des cu ceea ce îmi convine mie. Nouă, la plural, numai că asta nu schimbă faptul că aceste procese, despre care vorbim, sunt individuale, se desfășoară în interiorul fiecăruia dintre noi, chiar dacă în final chiar suntem încântați că mai sunt și alții care gândesc și simt ca și noi.
Prinși în acest cerc vicios, renunțăm încet și pe nesimțite la a judeca lumea pe bune și pe îndelete. Robi ai ecranelor de diferite mărimi, ne lăsăm duși cu valul, repetând fără încetare locurile comune fără să ne treacă prin cap ideea elementară că avem cu toții o viață de trăit. O viață pentru care suntem responsabili, nimeni și nimic, nici măcar ecranele omniprezente, nu pot trăi în locul nostru.
Doar așa, câteodată, când tocmai n-avem un ecran în preajmă, ne mai trece un gând prin cap, straniu și amenințător, care ne spune că ceva nu este bine. Și nu e vorba de politicienii care nu mai tac din gură, de mingile pierdute la ultimul meci al echipei favorite, ci de ceva mult mai profund și care ne atinge direct.
Educația e de vină, spunem atunci ca să ne liniștim, școala care nu mai educă și pregătește, ci face diplome. Valoarea nu mai este reală, ci de hârtie, subordonată obrăzniciei egoiste care îi caracterizează pe cei care vor să parvină chiar și în această lume care și-a pierdut busola. Sau poate tocmai de aceea. Scăpăm rapid de idee, mergem mai departe, spunând: o fi cumva…
Finlandezii, în schimb, mai nordici și fără grabă, s-au oprit aici de câțiva ani buni și încearcă să schimbe ceva. Să găsească ieșirea din impas. Și se pare că sunt pe calea cea bună, având în vedere sistemul lor educațional în transformare și care atrage aprecierea din ce în ce mai evidentă a celorlalți, copleșiți de lumea cea nouă.

Da, e vorba de sistemul școlar finlandez, unic și în continuă transformare. Sunt destui specialiști onești în educație care spun de o vreme că modelul finlandez este fără pereche și de urmat de toți cei care vor să reformeze educația, având în vedere provocările despre care am amintit la început.
Fără să intrăm în amănunte, câteva cuvinte despre principiile după care se ghidează sistemul școlar finlandez. Înainte de toate, este prioritate națională, educatorii fiind selectați cu mare grijă și acceptați doar dacă se ridică la nivelul cerut. Promovabilitatea la examenele cerute pentru a intra ca profesor în învățământ nu trece de 20%. Ajuns acolo, devii un profesionist foarte respectat și bine plătit. Normal, de tine depinde viitorul. Nu așa metaforic, ci pe bune.
Disciplinele tradiționale de studiu sunt schimbate într-o activitate liberă, plină de empatie pentru toți copiii, indiferent de interesul sau potențialul lor. De altfel, în Finlanda, școala nu începe înainte de ora 9, știut fiind că organismul în creștere al copiilor are nevoie de timp și de condiții care ajută, nu blochează sau, Doamne ferește!, interzic.
Doar cu titlu de ilustrație: în Finlanda învățământul obligatoriu are 9 ani – de la 7 la 16 ani – notele sunt ca la noi de la 4 la 10, 10+ fiind excelența, dar nu sunt obținute pe baza unor teste sau examene, ci doar pe baza aprecierii educatorilor. Dacă un elev are doar 4 și e în prag să repete un an, se adună consiliul profesoral și împreună cu părinții hotărăsc dacă e cazul sau dacă poate promova, recuperând astfel.
În viitor se va renunța în școlile din Finlanda la disciplinele clasice, gen matematică, fizică, chimie, studiul fiind bazat pe fenomene și realități. Și în care, bineînțeles, se însușesc acele cunoștințe de matematică și alte cele de care ai nevoie pentru a înțelege fenomenul sau realitatea, elevii fiind orientați spre acele domenii, realități de care sunt interesați și unde dovedesc talente peste medie.
Nu mai insist, cine este interesat găsește totul online – în engleză mai mult, desigur –, ceea ce este de reținut aici se referă la importanța atribuită educației și, în consecință, școlii în Finlanda.

Nu în vorbe și gesticulații, nu demagogic și șmecherește, ci la modul serios și practic. Pentru că în această lume a virtualului și a gesticulației egoiste nimic nu este mai important decât educația copiilor și a tinerilor. Educație care are nevoie de o reformă fundamentală a sistemului școlar, cam așa cum se încearcă de o vreme bună în Finlanda.
Altfel vom vorbi în continuare fără sens, ne vom plânge de cei care nu sunt de acord cu noi, nerealizând că nu economia sau politica reprezintă baza unei societăți, ci educația. Din care urmează, pe nesimțite, toate celelalte.
Și nu doar în Finlanda, ci peste tot. Inclusiv aici, la noi…