Mulți ne-au învrăjbit de-a lungul istoriei. Mai rar ni s-a întâmplat s-o facă ai noștri, cum se întâmplă acum, când suntem puși în situația de a alege. Nu conducătorii – pentru că alegerile încă sunt departe –, ci una dintre tabere.

Împărțirea dramatică a României în două tabere care se dușmănesc „de moarte” ne obligă, practic, la alegere. Taberele sunt clar delimitate ca oricând: cea a suveraniștilor și cealaltă, a „soroșiștilor”, „progresiștilor”, „useriștilor”.
Tertium non datur.

Cel mai simplu ne-ar fi să dăm vina exclusiv pe politicieni, pentru că, nu-i așa?, ei i-au învrăjbit pe români contra românilor. Doar că nimic nu-i simplu în viață. Iar dacă vrem cu adevărat să înțelegem ce ne-a învrăjbit, ar trebui să mergem mai mult înapoi, acolo unde a început decăderea.

Vom ajunge astfel la momentul în care a dispărut, încet, dar sigur, educația parentală, împreună cu cei șapte ani de-acasă. În același timp, școala a încetat să mai formeze caractere, întregul proces educațional fiind redus la competențe, și astfel societatea a intrat pe o pantă periculoasă. Evident, și-a continuat drumul riscant pe acest drum periculos…

Ar trebui să avem onestitatea să vedem – și, dacă se poate, să înțelegem – motivele acestei deraieri sociale care a dezechilibrat societatea și i-a învrăjbit pe români.

Să căutăm explicațiile dispariției bunului gust, ale degradării limbajului, ale normalizării vulgarității, cauze directe ale violenței tot mai prezente în societate.

Știu că mulți nu vor fi de acord cu această idee, dar introducerea zilnică, obsesivă, a vulgarității și agresivității în „meniul educațional” informal al copiilor și adolescenților a mutilat caractere și le-a coborât la un nivel de violență inacceptabil într-o societate civilizată.

Și de-ar fi doar atât. Un copil sau un adolescent care consumă zilnic, ore în șir, mesaje violente, imbecile sau profund disprețuitoare față de ceilalți nu va învăța ce înseamnă cordialitatea, empatia sau dialogul civilizat. Va ști doar ce a fost învățat de mic – de exemplu, „să moară dujmanii mei”.

Iar când va fi frustrat, contrazis sau rănit în orgoliu, va reacționa așa cum a fost format: agresiv, impulsiv, distructiv.

Avem un festival cu artiști care își bagă p…la în România iar spectatorii îl aclamă pe Ceaușescu. Autorități nu avem

Sigur că o mare parte din vină pentru decăderea învățământului o poartă politicienii. Amănuntele sunt de prisos, efectele se văd zilnic. Inclusiv în felul în care societatea reacționează la furtul intelectual. Pentru foarte mulți români, plagiatul nu este o problemă gravă. „A copiat. Și? Ce-i așa de grav, doar n-a omorât pe nimeni”.

Ministrul Justiției, Radu Marinescu, acuzat că și-a plagiat teza de doctorat.

Sursa: stiridecluj.ro

Dacă încerci să explici ce înseamnă furtul intelectual, riști să te lovești frontal de efectele colapsului educațional, de violența pe care a produs-o în societate. Pentru că mulți dintre cei care minimalizează astfel de comportamente și fapte s-au „format” pentru viață copiind de la vecinul de bancă, din bilețele sau – mai târziu – cu ajutorul tehnologiei. Generații întregi au învățat că trișatul este acceptabil, iar regulile sunt opționale.

Iar aceste generații sunt astăzi „la putere”, atât în școli, cât și în instituții sau în administrație. Au capacitatea de a decide și o fac, din păcate, reproducând exact modelul care i-a format.

Am spus și am să repet de câte ori voi avea ocazia: educația ar trebui tratată ca o vulnerabilitate pentru țară.

Revenind la politicieni, indiferent dacă vorbim despre cei de acum sau despre cei de acum trei decenii, ei au fost și rămân un exemplu detestabil pentru societate. Mincinoși, violenți în limbaj, incapabili de dialog civilizat, promotori ai șmecheriei ridicate la rang de virtute, politicienii au contribuit decisiv la deformarea caracterului a milioane de tineri.

Astăzi, promovând discursuri de tipul „cine nu-i cu noi e împotriva noastră”, au reușit să rupă societatea românească în două. Iar legătura dintre educație și acest discurs este evidentă: lipsiți de educație, oamenii cad mult mai ușor pradă extremismului, manipulării și urii.

Într-o societate educată, asemenea discursuri ar fi mult mai ușor respinse de societate. Sigur, nu total, și avem exemplul Franței în acest sens. Dar într-o societate dezeducată, ele devin mobilizatoare.

Concluzia este una incomodă, dar necesară: nu vom ieși din această stare de vrajbă schimbând doar taberele politice sau liderii. Vom ieși doar dacă vom înțelege că fără educație, orice societate se dezintegrează. Să nu uităm că tot lipsa de educație ne-a adus în trista situație de a fi indiferenți față de pericolele care amenință țara și, mai ales, la lipsa de disponibilitate de a o apăra în caz de nevoie.

În schimb, în diverse adunări publice își urlă atavic atașamentul față de „tricolor, patrie, popor”. Totul, până la prima postare pe rețelele sociale…

Educația nu este un capitol bugetar și nici un slogan de campanie. Este fundația pe care se sprijină dialogul, solidaritatea și însăși ideea de comunitate. Fără ea, România nu este doar dezbinată, este vulnerabilă.

Și o societate vulnerabilă, mai devreme sau mai târziu, plătește prețul propriei neglijențe.

Evident, va fi nevoie de o schimbare a culorii guvernării. Multe dintre cauzele recente ale violențelor din societatea noastră vor dispărea în acel moment. Poate va dispărea și supărarea pentru înfrângerea de la alegerile prezidențiale, care doare și acum, deși rațiunea ar spune că înfrângerea trebuie uitată ca să poți continua lupta.

Oricum, va trebui să vedem cu toții cât de multă bunăstare și liniște socială ne va aduce noua culoare ce se va instala la guvernare.