Prof. univ. Lavinia Betea, doctor în psihologie socială, a demontat trei mituri înrădăcinate în mintea a tot mai mulți părinți din zilele noastre, în cadrul unei conferințe tranșante, numite „Parenting real versus parenting virtual”. Evenimentul a fost antemergător Festivalului Familiei, în organizarea Consiliului Județean Arad, și a avut loc luni după-masa, în Sala Marii Uniri.

Tema a rezonat cu cea abordată în cea mai nouă carte semnată de scriitoare, „Prințesele roșii”, a cărei lansare a avut loc în cea de-a doua parte a întâlnirii, în prezența președintelui Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România (UZPR) Sorin Stanciu, președintele UZPR – filiala Arad Vasile Filip și conf. univ. Tiberiu Dughi de la UAV Arad. Moderatorul a fost lector univ. dr. Andrei Ando.

Trei mituri care sunt vehiculate mult în mediul virtual și care aduc multă nenorocire în viața reală au fost chintesența discursului. Cu o luciditate ascuțită, argumente bine alese și o sinceritate pentru unii poate incomodă, Lavinia Betea a făcut o radiografie a unor mituri care au ajuns în ziua de azi să întunece mințile multor părinți cu intenții foarte bune, însă care se lasă influențați de diferite persoane care pozează în experți, deși experiența profesională lasă de dorit: „Pentru tot ceea ce citiți pe internet, de fiecare dată să vă întrebați ce știe oare acesta care dă sfaturi? Cine este el?”, s-a adresat auditoriului.

Mitul nr. 1: „Educația fără autoritate”

Unul dintre miturile populare, tot mai răspândite în relația actuală părinte – copil, este cel care spune că educația se poate realiza fără vreo pedeapsă, vreo mustrare. Prof. univ. Lavinia Betea a susținut că această abordare a fost chiar catalizatorul alegerii temei conferinței, atunci când a asistat la o scenă în care un copil mic, nemulțumit că mămica nu face ce dorea el, a început să o lovească cu picioarele, iar reacția mămicii nu a fost să îl mustre în vreun fel, ci pentru a îl liniști i-a dat din poșetă niște sărățele.

„Auziți acest lucru adesea, despre educație fără autoritate. Pe copil nu ai voie să îl atingi nici cu o floare, copilul nu ai voie să îl jignești! Mai există și ideea profund nocivă, în simplitatea ei, că dacă îi oferi copilului un mediu extrem de pacifist, în care îi asiguri în fiecare moment că el este soarele în jurul căruia gravitează întreaga lume, copilul acela va deveni un mare înțelept, va crește foarte bine și, mai ales, va reproduce întru totul ceea ce el a văzut bine în mediul lui”, a observat Lavinia Betea.

Ca sursă a acestei preconcepții, a indicat un experiment realizat incorect, fără o analiză completă și aprofundată pe termen lung, în anii ’60.

„Este un falset al unui experiment celebru efectuat de psihologul canadian Bandura, stabilit în America (…). A avut ca subiecți un grup de copii între 3 și 6 ani, care au privit cum un adult se joacă cu o păpușă și o agresează și, după aceea, când au fost ei lăsați să se joace, au agresat-o și ei. Unde sunt greșite concluziile? Din punct de vedere al metodologiei științifice, este un experiment observațional transversal, adică un experiment care scoate un moment din context. Pentru concluzia pe care o avem noi în viața curentă, Bandura ar fi trebuit să vadă dacă și după o săptămână, și după o lună, un an, copiii aceia încă mai imită. Mai mult, pentru ca acea concluzie să fi fost corectă, ar fi trebuit să recurgă la perspectiva longitudinală, care l-ar fi obligat la replici, cu aceeași copii, imaginând un alt experiment, cu o altă situație, să facă acest lucru după câțiva ani, sau să compare pe acei copii din lotul lui cu alții, dacă ei sunt mai agresivi sau nu decât alții. Până la urmă, nici înțelepciunea populară nu i-ar fi dat dreptate, pentru că este un vechi proverb asiatic care spune că aceeași cauză poate avea efecte diferite: «focul întărește oul, dar topește mierea»”, a explicat doamna Betea.

A mai subliniat că psihologia arată că, deseori, copiii care provin din familii agresive, conflictuale, vor fi exact opusul părinților, evitând cu tot posibilul conflictul, întrucât l-au detestat în copilărie. Astfel, unii dintre ei vor evita conflictul chiar și când survine o situație în care ar fi în interesul lor să se impună. Mai mult, a fost contrariată de popularitatea expresiei „părinți toxici” și utilizarea ei pentru a scuza diferite nereușite din viața copilului ajuns adult, fiind de părere că „toxicitatea” introdusă în contextul psihologiei este ceva care se măsoară subiectiv, fiind percepută diferit de la un individ la altul.

Desigur că nici această extremă nu este una propice, dar, în cele din urmă, a concluzionat că educația nu poate fi realizată fără pic de autoritate, ea fiind regăsită în formarea deprinderilor inclusiv în lumea animală. „Toate animalele care trăiesc în grupuri nu pot supraviețui fără un lider. Cu atât mai puțin oamenii”.

Mitul nr. 2: creativitatea poate fi dobândită

Exemplificând cu trendul actual care împinge orice părinte care dorește binele copilului să facă toate eforturile să îl trimită la cele mai bune facultăți din lume, Lavinia Betea a dorit să atragă atenția că nu oricine este și capabil mintal de lucruri mărețe și că este important ca părinții să fie realiști, să cunoască și să accepte „stofa” din care este făcut copilul, trecând peste vanitatea proprie. Dacă există potențialul, un mediu propice va ajuta dezvoltarea cât mai bună a acestei capacități formidabile (exemplul dat fiind viața lui Brâncuși și impactul Parisului asupra destinului său), însă o persoană cu o capacitate mintală medie va rămâne la acel nivel indiferent de eforturile financiare depuse de părinți.

„În clivajul dintre psihologie și ceea ce se întâmplă în mediul virtual, este credința aceasta din spațiul public că ar putea fi creativitatea suprapotențată, că ar putea fi talentul chiar exportat la un copil, dacă acel copil are parte de tot felul de cursuri, dacă părinții fac niște cheltuieli, dacă îi cumpără pian, dacă îl trimit la balet și așa mai departe. Pe internet este plin de anunțuri și de vânzări de jocuri care dezvoltă creativitatea și de cursuri de creativitate și de școli de vară… Este adevărat, banul trebuie să circule. Mai e și acel proverb: «nu-i prost cine cere, ci acela care dă». Și acela care dă, ce nu știe? Că această calitate pe care noi o valorizăm atât de mult, creativitatea, este o abilitate, este un dar înnăscut. Unii îl avem mai mult, alții mai puțin. Cert este că, dincolo de ceea ce ne-a dat Cel de sus, noi nu putem să trecem. De ce este atât de valorizată creativitatea? Pentru că una dintre valorile general umane este aceea a succesului, a gloriei. Oamenii văd că despre cineva scrie la ziar că a luat ceva premiu, ne mândrim cu nu știu ce român, dar nu cunosc ceea ce se întâmplă dincolo de premiul respectiv. Nu văd, nu știu. Se uită la omul respectiv, îl judecă după aspectul exterior și spun: «Mare brânză! Și eu aș putea face așa ceva! Și atunci, dacă el nu a fost în stare să facă, spune că «nu am putut pentru că nu s-a investit în mine». Acest cuvânt «investiția în mine», e o altă sintagmă a limbii noastre de lemn. Să investești în copil. Lăsând să se înțeleagă ceva colosal…”, a reflectat doamna Betea.

Mitul nr .3: Oricine poate ajunge geniu, dacă se pregătește destul de mult

Oceanul postărilor și cărților de dezvoltare personală ne promit că, prin anumiți pași bine planificați, putem să devenim absolut orice dorim. Că o rețetă magică ne poate propulsa automat, dacă suntem dispuși să o urmăm cu sfințenie și mare ambiție, către vârf. Că nu există limită, atunci când ne impunem ceva, iar lipsa de succes e strict un soi de ghinion de-al nostru și nicidecum o imposibilitate.

Ultimul mit adus în atenție a fost și cel care are legătură cu cartea „Prințesele roșii”. În cea mai nouă apariție editorială, cea de anul acesta la editura Corint, Lavinia Betea face o incursiune în viețile copiilor marilor titani sovietici, arătând că deși au vrut să revoluționeze complet lumea, bazându-se pe ideea că oricine poate ajunge un supraom, nu au reușit acest lucru nici măcar cu proprii copii. Departe de a nega importanța accesului la educație, doamna Betea a atras totuși atenția că nu toți avem aceleași abilități.

„Importanța educației a preluat-o, din fericire, și regimul comunism, atunci când a obligat la alfabetizare, la construcție de școli în toate localitățile, grădinițe, biblioteci și așa mai departe. Dar în primii ani după instaurarea regimului bolșevic, ceea ce nouă nu ni s-a spus – noi nu am învățat așa ceva la socialism științific, nici la istorie – s-au făcut niște experimente absolut utopice pe credința că din orice individ mediu poți să faci oameni de talia lui Michelangelo și că la un moment dat, evident în comunism, societatea va ajunge alcătuită în întregime de genii. Nu vi se pare că la fel se crede și în zilele noastre, pe ideea aceasta a investiției, a supraaglomerării programelor, a nebuniei acesteia cu căutări de guru care descoperă în tine, la vârsta menopauzei, sau a adropauzei, un talent formidabil care nu s-a relevat, deși tu ai trecut prin diverse locuri și grupuri. Și te duci, și scoți banii dacă îi ai și îi dai. Mă mai informez, de amuzament așa, întrebându-i pe unii ce au făcut la cursurile lor de dezvoltare personală și descopăr că au reciclat niște exerciții și jocuri care se fac la grădiniță și au încheiat cursul cu aruncări cu parașuta și acum aceia sunt dezvoltați personali. Cartea pe care am legat-o de conferința de astăzi tocmai asta dorea să demonstreze în final, prin studiile de caz pe care le-am prezentat în ea. Sunt niște biografii ale fiicei lui Stalin, fiicelor lui Dej, copiilor lui Ceaușescu, a fiicei Anei Pauker, a fiicei lui Brezhnev… care sunt niște exemple elocvente că nici măcar aceia care au vrut să schimbe lumea populând-o cu oameni noi nu au fost capabili să o facă”, a spus prof. univ. dr. Lavinia Betea.

Dezbaterea aprofundată a fiecărui destin urmărit în carte a revenit apoi celor trei invitați speciali, președintelui UZPR Sorin Stanciu (care i-a oferit și o distincție din partea uniunii), președintele UZPR – filiala Arad Vasile Filip și conf. univ. Tiberiu Dughi de la UAV Arad. Evenimentul s-a încheiat cu o sesiune de autografe din partea autoarei.

• Citește și: Istoricul Lavinia Betea și primul director SRI Virgil Măgureanu au lansat la Arad cartea-interviu despre evenimentele postdecembriste · Special Arad