No man’s land. Curajul de a te plimba pe centrul Aradului





Asta e țara nimănui, orașul nimănui, locul nimănui. No man’s land. Senzația aceasta o ai, mai tot timpul, când decizi să mergi pe jos prin centrul Aradului, un oraș despre care spunem mereu că e cochet, cu clădiri istorice emblematice, cu spațiu verde îngrijit și oameni iubitori, un oraș mic, dar sigur.
O plimbare prin centrul orașului ar trebui să fie de poveste, mai ales acum că primăvara și-a intrat pe deplin în drepturi. Dacă nu alegi, cu adevărat, să treci la fapte şi să te deplasezi pe jos, caz în care, cel puțin ca femeie, te supui unor riscuri destul de mari. Nu există zi, moment al zilei, în care un drum de la Teatrul Ioan Slavici până la Podgoria să nu te pună în primejdie.
Pericolele constante din centrul Aradului
Un drum între teatru și Podgoria înseamnă cel puțin o întâlnire cu un nebun, un drogat, un om al străzii care decide să te urmărească fără ca cineva să intervină. Niciun polițist, nici un om al legii, niciun om de bine nu găsești pe străzile Aradului, mai niciodată, indiferent de momentul zilei, care să intervină și să îl îndepărteze pe cel care pentru câteva minute a făcut o fixație pentru tine, ar dori să urle la tine, să te lovească sau să te înjunghie.
E deja loc comun în Arad ca străzile să fie pline ochi de cerșetori, ca pe ele să se plimbe oameni cu mințile pierdute de la droguri, alcool, stres, ca mai mulţi arădeni cu probleme psihice să urle zi de zi pe centru. Nu pare să mai mire pe nimeni faptul că poți fi atacat pe străzile orașului, că viața îți poate fi pusă în pericol nu doar seara, ci dimineața, la amiază, după-masa, așa cum i-a fost pusă viața în primejdie femeii de 59 de ani care a ajuns la spital cu fractură de șold, după ce un necunoscut, de 36 de ani, aflat sub influența substanțelor interzise, a bătut-o pe stradă (pe Bulevardul Iuliu Maniu, colț cu Revoluției).
Se întâmpla acum un an, atunci când doi tineri au intervenit, în cele din urmă, și l-au alungat pe bărbatul care o lovea pe femeie cu pumnii și picioarele. Dar nu tot timpul găsești doi oameni de bine care să sară în ajutorul tău, care să te protejeze de furia nebunilor Aradului.
Să fugi, să tremuri, să te ascunzi după muncitorii care pun pavaje
Fără ajutorul celorlalți arădeni, te poți considera norocoasă dacă te afli, la momentul la care cel cu mințile pierdute a decis să se lege de tine, lângă un magazin deschis, caz în care te poți furișa acolo şi poţi spera că atacatorul nu va intra după tine şi aici. Numai că norocul nu ține în Arad, în condițiile în care centrul orașului e plin de magazine cu ușile zăvorâte, din care activitățile comerciale au plecat de mult, iar praful s-a pus deja tot de mult pe vitrine.
Să te pierzi în mulțime, în stațiile de tramvai, nu e o soluţie. Cei care aşteaptă tramvaiul se vor uita doar cum încerci să te fereşti de nebunul care îţi urlă în faţă la câţiva centimetri de tine, de parcă aceasta e un spectacol (grotesc- ce-i drept) gândit de CTP pentru a răscumpăra momentele de aşteptare.
Mai nimeni nu se încumetă vreodată să intervină în astfel de cazuri, pentru că nimeni nu-și dorește să devină victima agresorului, iar cei din jur să privească, pe mai departe, la spectacolul străzii.
Dacă te afli în zona Ziridava, te poţi declara foarte norocoasă. Acolo o mână de muncitori pun noul pavaj şi, dacă te strecori printre aceştia, scapi mai uşor de nebunii care populează străzile oraşului, pentru că mai niciodată aceștia nu-și continuă atacul în mulțimi compacte, formate din mulți bărbați.
(Una dintre zonele mai sigure de pe centrul Aradului în această perioadă)
Sfaturi pentru o plimbare în siguranţă prin centrul oraşului
În celelalte situaţii, cel puţin una pe zi, cu care se confruntă pietonii de pe centru, soluţiile trebuie încercate: grăbeşti pasul, îl încetineşti, te apleci să te legi la şireturi, scoţi telefonul şi începi să vorbeşti, încerci să iei distanţă şi să traversezi strada, dacă eşti în dreptul trecerilor de pietoni şi, în toate aceste cazuri, mimezi că nu simţi primejdia şi că nimeni de fapt nu te hărţuieşte şi nu te ameninţă. Și, desigur, te rogi la Dumnezeu, așa cum o fac și mai marii urbei mai mereu, cel puțin declarativ, ca agresorul să se potolească, ca momentul de tulburare să treacă chiar atunci și tu să te poți deplasa pe mai departe în siguranță pe trotuarele orașului.
Ce vă sfătuim să faceți când umblați pe străzile Aradului? Să fiți cu băgare de seamă și, în general, dacă vedeți oameni cu probleme psihice să îi evidați pe cât posibil. Nu vă uitați la ei, schimbați direcția în care mergeți şi nu speraţi la ajutor din partea oamenilor legii. Pe centru, aceştia sunt de negăsit.
Cum a ajuns Aradul un oraş plin de oameni ai străzii, de bărbaţi şi femei cu minţile pierdute, de cerşetori, de dezaxaţi care pun stăpânire pe Bulevardul Revoluţiei? Cu siguranţă din pricini de indiferenţă, din pricina legilor prost gândite și a modului în care sunt aplicate acestea, de către cei de la Poliţie, de la Psihiatrie, de către instanţe, din lipsa personalului suficient al forţelor de ordine şi liniște publică, din multe alte pricini care au, însă, aproape totul de a face cu modul în care este gospodărit Aradul. Prost, foarte prost, atât cât să abunde de probleme și să nu te mai simți niciodată în siguranță pe străzile orașului.
Citeşte şi:
• Angajată a Primăriei Arad, bătută de un recidivist pe Calea Iuliu Maniu
Comentariile portalului
Aha, dacă realizarilee sunt în funcție de datele dan biblie, probabil că autostrăzile se vor face până la apoca lipsă! Aia mare, sau mică, nu mai contează...
Poate nu ar strica să vă documentați ceva mai atent. Veți putea observa că procesiunile ortodoxe legate sau inspirate din viața lui Iisus (deci, inclusiv drumul crucii) (...)
Sa-mi spuna cineva de ce acesti calugari copiaza Via Dolorosa de la Romano Catolici. Biserica Ortodoxa nu are " Drumul Crucii" inclus in randuiala bisericeasca . In nici o carte de cult (...)