Bine, n-a zis-o exact așa, exact a zis „scrotum”, adică scrot, adică, știți dumneavoastră, punguța aia de doi bani a bărbaților în care își țin biluțele. Numai că expresia noastră pare să exprime destul de bine ce a vrut să zică Grant.

Cu Hugh e o problemă mai veche: absolvent de Oxford la literatură, este englez sadea și are așa un simț al umorului pe care americanii l-au uitat de mult.

Omul a venit la Los Angeles, la teatrul acela care arată în zilele obișnuite ca o magazie mai mare la noi, să prezinte și el, împreună cu Andie MacDowell, premiul pentru design. Atribuit filmului nemțesc, știți, acela care a luat cele mai multe după cela care a luat cele mai multe, Hugh și-a început discursul afirmând că ei au venit cu Andie mai mult ca să exemplifice valoarea și eficiența unei loțiuni de față – nu intrăm în amănunte, Andie chiar face reclamă la produse cosmetice –, așa încât ia, uitați-vă la Andie care nu scapă o zi să nu o folosească, ceea ce se și vede, fiindcă e în continuare „stunning”, adică copleșitoare așa mai pe românește, în timp ce el, Hugh, n-a pus în viața lui pe față o picătură, așa că nu e de mirare că fața lui e „basically, a scrotum”.

Și a arătat, desigur, spre fața despre care era vorba, fără să scoată un zâmbet, în fond, orice englez adevărat știe că dacă zâmbești atunci când spui un banc, ai stricat din start poanta.

A urmat pe urmă – de fapt, a fost înainte, dar s-a aflat mai târziu – interviul cu o tânără reporteriță, fostă frumusețe plus-size (da, mai nou trebuie să ni se explice că nu doar femeile de 45 de kile sunt frumoase), mai puțin dotată la mansardă, care a creat mare tulburare pe Twitter, știut fiind că americanii se tulbură mai nou doar pe acolo.

La întrebările cam simpluțe puse de Ashley Graham – așa se numește frumusețea plus-size – Grant a fost foarte laconic și expresiv în același timp. Privitor la Oscar, a spus că e un bâlci al deșertăciunilor, numai că el trimitea la literatură, nu la revista Vanity Fair, a mai zis că în mod special nu este interesat de cine ce câștigă, iar când domnișoara a pomenit de filmul în care apare și el, i-a spus: trei secunde, atâta sunt pe ecran. Și nu știa nici numele croitorului care i-a făcut costumul.

Cert este că site-urile sociale americane sunt pline mai nou de revoltă la „mojiciile” lui Hugh, fără să își dea seama că au făcut din el o vedetă a galei din acest an.