Egalitate, dar nu între căței… scria Grigore Alexandrescu, în urmă cu vreo două sute de ani, o replică devenită practic nemuritoare, aplicabilă perfect în ziua de astăzi. La fel o putem aplica și pentru situația ilară de azi noapte, în Sfânta Noapte a Învierii Domnului, când, la intersecția de la Podgoria, un șmecher de șmecher și-a parcat bolidul, cu număr de B… (de la „bazat”, ori de la altceva care începe tot cu „b…”?) tocmai în mijlocul străzii.

Întâmplări de genul acesta, de parcări neregulamentare nu sunt în sine excepționale, întâmplându-se adesea. Ce e mai demn de relatat la întâmplarea asta nocturnă este cum agenții de poliție stau adunați, parcă neputincioși, în spate, fără nicio urmă că ar trebui să intervină. Și dacă „săpăm” puțin și aflăm a cui e mașina, parcă, parcă le înțelegem smerenia, căci cică bolidul ar fi chiar al fostei primă doamnă a Aradului!

Noi, în astfel de cazuri, rămânem cam perplecși, iar neștiind ce să mai adăugăm, redăm mai jos întreaga poezie a marelui Alexandrescu:

Câinele și cățelul

„Cât îmi sânt de urâte unele dobitoace,
Cum lupii, urşii, leii şi alte câteva,
Care cred despre sine că preţuiesc ceva!
De se trag din neam mare,
Asta e o-ntâmplare:
Şi eu poate sânt nobil, dar s-o arăt nu-mi place.
Oamenii spun adesea că-n ţări civilizate
Este egalitate.
Toate iau o schimbare şi lumea se ciopleşte,
Numai pe noi mândria nu ne mai părăseşte.
Cât pentru mine unul, fieştecine ştie
C-o am de bucurie
Când toată lighioana, măcar şi cea mai proastă,
Câine sadea îmi zice, iar nu domnia-voastră.”

Aşa vorbea deunăzi cu un bou oarecare
Samson, dulău de curte, ce lătra foarte tare.
Căţelu Samurache, ce şedea la o parte
Ca simplu privitor,
Auzind vorba lor,
Şi că nu au mândrie, nici capriţii deşarte,
S-apropie îndată
Să-şi arate iubirea ce are pentru ei:

„Gândirea voastră – zise – îmi pare minunată.
Şi simtimentul vostru îl cinstesc, fraţii mei.”

– „Noi, fraţii tăi? răspunse Samson, plin de mânie.
Noi, fraţii tăi, potaie!
O să-ţi dăm o bătaie
Care s-o pomeneşti.
Cunoşti tu cine suntem, şi ţi se cade ţie,
Lichea neruşinată, astfel să ne vorbeşti?”

– „Dar ziceaţi…”
– „Şi ce-ţi pasă ţie? Te-ntreb eu ce ziceam?
Adevărat vorbeam,
Că nu iubesc mândria şi că urăsc pe lei,
Că voi egalitate, dar nu pentru căţei.”

Acestea între noi adesea o vedem,
Şi numai cu cei mari egalitate vrem.

(Notă: noi respectăm legea, așa că – precum se cere prin GDPR – am cenzurat numărul mașinii)