De la început doresc să salut inițiativa organizatorilor.

Întâmplare sau nu, ideea și organizarea a venit din partea masoneriei românești, reprezentate bine și în Arad, indiferent de faima contradictorie a acestei organizații din start elitiste.

De altfel, problema elitei sau a elitelor depinde de contextul în care folosim termenul, este una de când e lumea, chiar dacă „teoria elitelor” a lui Vilfredo Pareto e de dată mai recentă și asociată, oarecum deplasat, de tendințele antidemocratice ale Europei interbelice.
Revenind la gala din Arad, faptul că organizarea a fost asigurată de Marea Lojă Națională a Românei a făcut să nu semene cu nimic de acest fel organizat mai înainte pe aici prin Arad. Ceea ce este chiar bine, în fond premiile și premierile organizate de tot felul de instituții și organisme administrative mustesc de impostură și voluntarism, având înainte de toate scopul să-i răsplătească pe cei care servesc elita politică și economică a orașului, ca să ne folosim de termenul întrebuințat și de organizatori.

Poate o idee aici: nu era rău dacă se găsea un nume generic oarecum mai simbolic pentru aceste distincții, unul care eventual să trimită tocmai la ceea ce s-a urmărit: identificarea elitelor arădene adevărate, a oamenilor care chiar au contribuit cu ceva semnificativ în domeniul în care activează.

Și dacă suntem la propuneri, poate în viitor se lărgește și aria de cuprindere, fiindcă așa pare o afacere strict academică, universitară – ceea ce în sine nu este rău – cei premiați cu puține excepții fiind profesori sau cercetători universitari.

Cum am spus, nu este rău nici asta, în fond cele două universități arădene au nevoie de o imagine care să îi scoată din tagma fabricilor de diplome, imagine care, desigur, poate contribui și la emulația necesară acestui scop. Mai ales dacă ne gândim la domeniile în suferință ale culturii arădene, poate nu ar fi fără folos și niște premii care depășesc sfera universitară, intrând în diferitele alte forme de manifestare ale artei și culturii.

Categoriile, văzute din această perspectivă, par cam încropite în funcție de activitatea și aparteneța celor premiați. Doar un exemplu: Gheorghe Constantin Păcurariu a fost premiat în categoria „științe sociale, economie, antreprenoriat” în timp ce Marius Grec în „științe umaniste și arte”. Dincolo de faptul că științele umaniste se cam intersectează cu cele sociale, artele reprezintă un domeniu net diferit de științe.

Știm, desigur, că nu este ușor, Aradul e departe de a fi un centru cultural, dimpotrivă, am zice, anii din urmă desăvârșind, tocmai prin activitatea pseudo-elitelor, decăderea culturală a orașului. Și tocmai de asta, cu atât mai necesară ar fi identificarea elitei culturale, artistice, despărțirea ei de tagma impostorilor. Nu mă erijez în sfătuitor nechemat, dar poate avem personalități și în domeniul muzicii, al teatrului, chiar și al filmului, fără să mai vorbim de literatură.

Pe de altă parte, organizatorii merită felicitați și pentru ținuta deosebită, rafinată în care au conceput gala, chiar dacă există loc de mai bine și în acest domeniu. Am remarcat seriozitatea cu care au fost alcătuite comisiile, transparența absolut necesară în asemenea cazuri și mai ales caracterul evident monden al galei.

O mondenitate autentică, imitativă încă, cu domni la papion și doamne în ținute elegante, chiar dacă printre ei, mai mult datorită protocolului necesar și oarecum educativ, al invitării autorităților locale, am mai găsit și fețe care, cu toate pretențiile lor gălăgioase, nu știu nici acum să facă diferența dintre sacou și pardesiu. Asta fără să mai vorbim de ținute mai rafinate precum smokingul.
Nu e o chițibușeală ieftină, rangul unui eveniment monden este dat înainte de toate de rafinamentul celor care participă, fie că este vorba de modul lor de a se întreține, gesticula sau vorbi, fie de rafinamentul, eleganța vestimentației. În cazul galei de sâmbătă, de exemplu, un specialist în astfel de evenimente putea deosebi fără teama de a greși pe organizatori și cercul lor de cunoștințe de cei care au mers acolo mai mult datorită funcțiilor pe care le dețin în administrația, respectiv structura instituțională a Aradului.

Ajunși aici, revenim nițel la teorie. Tocmai ca să lămurim cât de cât întrebuințarea greșită a termenului de elită în cadrul galei arădene.
Într-o primă abordare mai generală, elitele sunt formate de cei care se disting în cultivarea unor domenii. Vorbim astfel de elită culturală, muzicală, sportivă sau gastronomică. Desigur și politică, aceasta fiind într-o foarte apropiată relație cu elita economică. Adică cu cei bogați. Despre aceste elite vorbește Pareto, avansând ideea că rolul lor este decisiv în viața societății, nu „mesele”, ci această elită este determinantă în modul cum se desfășoară de secole conviețuirea umană.

Gala de sâmbătă din Arad a arătat pe deplin această semnificație duală a termenului. Prin modul în care a atribuit premiile țintea elita competenței în diferitele domenii, însă prin caracterul monden al modului de atribuire făcea o concesie elitei politice și economice. Încă odată: e o diferență ca de la cer până la pământ între cei care formează elita politică și economică a unei comunități și elitele din diferitele domenii, hai să le numim creative, de performanță ale comunității respective.

Organizatorii trebuie să fie atenți inclusiv la formulare și să o facă foarte clar dacă premiază reprezentanții „elitei” sau ai „elitelor”.