Dacă vrei o suplimentare a propriilor probleme, cumpără-ți o proprietate. Vecini noi, probleme noi. Dar parcă nimeni nu ar vrea să-l aibă vecin pe personajul la care vom face referire în rândurile de mai jos.

Vecinul despre care scriem este tatăl unui consilier local al Aradului. Se numește Costea, iar fiul său este reprezentantul unui anumit partid – nici nu contează care – în Consiliul Local Municipal din Arad. Fiul nu are, sau nu pare a avea, nicio vină, dar dacă tatăl încă nu e celebru am zis să-l asociem totuși cu cineva… Și poate îi transmite fiul, cel care reprezintă în Consiliul Local interesele cetățenilor Aradului, a tuturor cetățenilor Aradului, că nu e frumos și nici legal ceea ce face….

Domnul Costea a avut în concesiune o grădină pe strada Mărului. Nu, nu în partea rău famată a străzii pe care autoritățile locale ne promiteau că vor organiza concursuri de nivel mondial la canotaj. Grădina e în zona mai liniștită a străzii dacă vă imaginați că există și așa ceva. Am scris „a avut în concesiune” pentru că, din informațiile noastre, cei 20 de ani în care acel teren i-a fost concesionat au expirat. În tot acest timp, domnul Costea a construit fără autorizație tot felul de ziduri. Și-a construit propria lume după propria lege în acel loc de care acum parcă nu mai vrea să se dezlipească. Sunt două decenii de relație cu acel loc și probabil îi vine greu să se desprindă… Până aici nici nu pare a ieși din normalitate, pentru că a construi fără autorizație în Arad nu este deloc ceva ieșit din comun.

Problema este că domnul Costea a construit un gard lung chiar pe proprietatea vecinului. A noului său vecin… Un vecin cu acte în regulă. Asta chiar pare anormal. De bună credință, noul vecin al domnului Costea a încercat pe cale amiabilă, sau altfel spus, cu vorba bună, să-l determine pe acesta să dărâme gardul. Gardul care-i împrejmuia noua proprietate.

„Îmi place să pescuiesc și mi-am construit un ponton acolo, dar nu pot ajunge la el pentru că este acest gard. Până în ultima clipă merg pe înțelegerea amiabilă, dar nu m-am gândit că lucrurile riscă să degenereze. L-am rugat frumos să dea gardul jos dar nici nu m-a băgat în seamă. I-am spus că nici nu am nevoie să dea tot gardul jos, ci măcar 10-15 metri să am și eu ieșire. Am avut cu cine vorbi? Nu am avut…”, spune noul vecin al domnului Costea.

Acesta a încercat să-l îmbuneze și prin cunoștințe comune, dar domnul Costea i-a transmis la începutul primăverii, la final de luna martie, că „mă mai gândesc dacă-l sun”. Nu l-a sunat niciodată și suntem la mijloc de septembrie….

Apoi, noul vecin s-a hotărât să urmeze calea legală. I-a făcut plângere și în zonă au venit reprezentanții Poliției Locale. Domnul Costea a primit în luna mai o amendă (nu-i știm cuantumul) și o somație prin care era obligat să dărâme acel gard, construit ilegal, până la data de 10 iunie 2021. Suntem în 17 septembrie și gardul e tot acolo.

Dosarul întocmit de Poliția Locală a ajuns pe masa Primăriei, într-unul dintre birouri. S-a întâmplat tot în vară, în luna iunie, iar termenul de soluționare era atunci de 30 de zile. S-au făcut mai bine de 90 de zile, s-a intrat în prelungiri, s-au dictat prelungiri la prelungiri și tot nimic…

Probabil că noul vecin a avut ghinion să dea chiar de un birou în care munca la stat e confundată cu statul la muncă. O anumită doamnă angajată la stat stă cu acel dosar în sertar și ori a uitat, ori nu a vrut să-l soluționeze. Miroase a abuz în serviciu. Dar ce serviciu, care serviciu? Statul la stat?

În finalul somației pe care a primit-o domnul Costea scrie „Vă avertizăm că în caz contrar aceasta va fi desființată de către autoritățile administrației publice locale, pe cale administrativă, și pe cheltuiala dumneavoastră fără sesizarea instanțelor judecătorești”. În traducere, ar trebui să vină cei de la Recons și să demoleze nu doar gardul ci toate construcțiile ilegale pe care le-a ridicat domnul Costea în toți acești ani. Dar Recons nu a ajuns la fața locului. De ce? Pentru că îi lipsește acea semnătură de la Primăriei din acel birou în care fie se stă, fie se uită, fie se ascunde dosarul în sertar și se închide cu cheița….

Astfel, domnul Costea își face propria lege la margine de Arad și Primăriei fie nu-i pasă, fie îl încurajează că-i bine ceea ce face.

Aradul seamănă tot mai mult cu un sat fără câini. Dar domnul Costea îi are și chiar ne anunță că în zona în care s-a făcut stăpân să fim atenți că, puncte, puncte, „Câine rău…”