Enola Day (Catindații 5) – Alexandru Mészár, acest Meszi al politicii arădene





Continuăm serialul de pandemie și precampanie despre care nu se știe deocamdată ce înseamnă fiecare. Nici luate împreună, nici fiecare în parte. Voi prezenta aici persoanele și personajele despre care știm deja că au intenții de a candida la funcțiile eligibile de la alegerile locale. Este vorba înainte de toate de cel de primar și de președinte al Consiliului Județean. Începem cu cei mai cunoscuți și cu șanse, urmând să terminăm cu cei care pot produce surprize. Plăcute și neplăcute, depinde. Aceste prezentări nu fac parte din campania candidaților sau partidelor, reprezintă prin excelență modul în care vede autorul acestei rubrici situația și candidații. Nici măcar nu este vorba de punctul de vedere al redacției, fiindcă Special Arad este o publicație independentă în care jurnaliștii, fiecare în parte, au convingerile lor personale în ceea ce privește viața politică. Nu de alta, dar așa e normal dacă luăm în serios libertatea cuvântului și independența presei.
În persoana lui Alexandru (Sanyi) Mészár UDMR-ul arădean l-a prins pe Dumnezeu de picior.
Aflată într-o adevărată implozie, organizația arădeană, lipsită de personalități, avea nevoie de un candidat absolut special pentru a se menține cât de cât în atenția maghiarilor din Arad și nu numai. La începuturi, în anii nouăzeci, dominată de personalitățile puternice ale lui György Tokay, Kálmán Cziszter sau Zoltán Hosszu, UDMR-ul arădean conta la peste 10% în oraș și chiar mai mult în județ. Odată cu dispariția acestor personalități, în paralel cu emigrarea masivă, chiar dacă la studii sau la muncă a ungurilor arădeni, această cifră a tot scăzut, ajungând în ultima vreme să se apropie de 5%, un procent simbolic, chiar dacă legislația face excepție cu UDMR-ul privind pragul electoral.
Ultimul din generația fondatoare, rămas singur pe metereze, Levente Bognár a înțeles și el că e nevoie de o mișcare îndrăzneață pentru a menține în Arad locul câștigat de UDMR în anii postdecembriști. Au apelat așadar la un outsider, un ungur foarte cunoscut în oraș chiar și de neunguri, dar fără activitate politică până acum și cu atât mai puțin în UDMR.
Alexandru Mészár s-a făcut cunoscut în Arad mai ales prin proiectul Atletico, o pepinieră fotbalistică în fond, construită după reguli occidentale, o întreprindere de succes care l-a făcut să pășească pe urmele baronului Neuman, să devină în scurt timp un personaj de neocolit al fotbalului arădean aflat în fază de implozie și el.
Politică a făcut doar în această calitate, mai ales după ce a preluat acum șapte ani proiectul UTA, reușind acum iată să aducă echipa de suflet al arădeanului profund din liga a patra în prima ligă. Fără fițe în cap, practic și gata de acțiune, Mészár a înțeles că nu-și poate duce la împlinire planurile fără susținere din partea autorităților locale. Astfel a ajuns să accepte tot felul de funcții politice de mâna a doua pe linie de sport, fără să devină prin asta politician sau țuțărul vreunui politician – noa, care? – din Arad.
Probabil, oferta UDMR i-a venit la țanc, în fond ajungând viceprimar – realist, asta și-a propus – nu va mai fi în situația celui care cere și este la bunăvoința șefilor din politică, va avea astfel posibilitatea să intervină dintr-o poziție care nu mai necesită explicații.
În rest, alintat de cunoscuți Meszi, Alexandru Mészár este un arădean pur-sânge, un fanatic al fotbalului, gata mereu de acțiune, dar având și un simț mai rar printre cei care se ocupă cu sportul, acela de a stabili rapid relații firești cu oamenii, indiferent de educație, preocupări sau apartenență etnică. Deloc infatuat, dar destul de inteligent ca să realizeze cum merg lucrurile, este omul cu care te poți pune pe treabă, fiind convins că va merge cu tine până la capăt.
Dintre cei pe care i-am prezentat până acum seamănă cel mai mult cu Adrian Wiener, arădean și el și care a ajuns în politică nu pentru că asta visa din copilărie, ci pentru că în timp ce își făcea treaba pentru care s-a calificat a realizat că politica, spre deosebire de cum se spune și se gândește mai nou, poate fi folosită și în interesul oamenilor, a comunităților, fie că e vorba de sănătate, învățământ sau altele cum ar fi sportul.
Dintre toți candidații cu șanse mai mari, ei sunt cei care înainte de a intra în politică au mai făcut câte ceva, au în spate niște realizări, iar în cazul lui Alexandru Mészár vorbim chiar de realizarea unui vis arădean cum numai în povești ți se arată: aducerea UTA-ei acolo unde îi este locul, în elita fotbalului românesc.
Nu e deloc puțin lucru, iar de la cel care a fost instrumental în realizarea acestui vis ne putem aștepta și la altele dacă i se oferă șansa să arate până la capăt de ce este în stare.
Rămâne să vedem cum reacționează arădeanul, dacă poate să iasă din capcana politicianismului cultivat de marile partide în ultimele decenii, dacă își dă seama că politica locală este despre oamenii locului și nu despre partidele centrale și oamenii lor aleși pe criterii de putere. Și dacă realizează că sunt două situații de bază: omul care are nevoie de un partid și omul de care are nevoie partidul, dar de ales nu poate fi decât cel din urmă.
Și ca să terminăm în nota impusă de activitatea și personalitatea omului despre care discutăm, gândiți-vă cum ar arăta Barcelona fără Messi.
Imn UTA Arad
Posted by Retro Tikitaka on Wednesday, January 24, 2018
Comentariile portalului
din pacate nu este doar o poveste…este cosmarul realitatii in care ne regasim foarte multi…
Parasca a fost profesor pentru sute, poate chiar mii de politisti din intreaga lume. Ce cauta el in politica?
Nu se potriveste absolut deloc aceasta apropiere politica - biserica. De ce nu a fost reprezentat Aradul de un doctor bun sau de un profesor de calitate sau un inginer (...)